Erdogan nu mai vorbeste turceste

02/01/2016

Referindu-se la un sistem prezidențial puternic, pe care dorește să-l instaureze în Turcia, președintele islamo-conservator turc, Recep Tayyip Erdogan, a amintit de Germania nazistă din timpul lui Adolf Hitler.

„Într-un sistem unitar (precum Turcia), un sistem prezidențial poate să existe la fel de bine. În prezent sunt exemple în lume, la fel cum sunt exemple și în istorie. Vedeți exemplul Germaniei lui Hitler”, a declarat președintele turc joi seara în fața jurnaliștilor, la întoarcerea dintr-o vizită de lucru în Arabia Saudită.

Mass-media internationale au comentat consternate, vineri, afirmatiile lui Erdogan. La scurt timp, in aceiasi zi, un comunicat al presedintiei turce a precizat ca „Metafora lui Erdogan despre Germania lui Hitler a fost denaturată de unele surse de știri și folosită în sens opus”.

Potrivit președinției, comentariile lui Erdogan au fost menite să demonstreze că o președinție executivă poate exista într-un stat unitar și nu depinde de un sistem federal de guvernare, în timp ce nici sistemul prezidențial și nici cel parlamentar nu pot fi o garanție împotriva abuzului de putere.

„Dacă se abuzează de sistem se ajunge la o proastă gestionare și rezultate ca dezastrele din Germania lui Hitler… Important este de a urmări gestionarea corectă ce servește națiunea”, a declarat președinția, adăugând că este inacceptabil să se sugereze că Erdogan pune într-o lumină pozitivă Germania lui Hitler.

Erdogan, care se află la conducerea Turciei din 2002, mai întâi ca prim-ministru și apoi din 2014 ca președinte, dorește să modifice constituția țării în așa fel încât rolul președintelui să nu mai fie doar unul simbolic, ci să aibă puteri extinse, la fel ca în Statele Unite, Rusia sau Franța.

Președintele Turciei a spus că intenționează ca în 2016 să mobilizeze societatea turcă pentru o dezbatere în scopul de a ajunge la un consens social în această privință.

Comentariu FP:

Cei care au fost tentati sa-l compare cu un ienicer, care loveste si nu gandeste sau, in cel mai putin nefericit caz, intai loveste si apoi gandeste (a propos de doborarea avionului rus), vor fi nevoiti sa-l reconsidere pe Erdogan.

Presedintele “executiv” Erdogan, varianta turca a presedintelui “jucator”, a dovedit, prin avansarea si apoi retractarea “modelului” prezidential din timpul lui Hitler, o buna cunoastere si practicare a limbajului orwellian sau “jewmerican”, cum il asimileaza unii.

Sa fie mai degraba nazist? Oricare dintre acestea ar fi, faptul ca a fost inteles arata clar ca Erdogan nu mai vorbeste turceste.

N.B.: Uitasem. Inca unul care misca in frontul „corectitudinii politice”. Pentru Erdogan, corect este ceea „ce serveste natiunea”.


Lectia turceasca de pe urma: Pentru greselile proprii nu plateste altcineva. Nici macar SUA sau NATO

26/11/2015

Sunt unele voci ricanatoare, minoritare ce-i drept, ale caror tonuri par a fi incurajatoare pentru „plesneala” data Rusiei de catre Turcia, desi ar trebui spus ca ea, „plesneala”, a transmis un mesaj nepotrivit Statului Islamic.

Turcia a facut o greseala strategica, de pe urma careia bila ficatului lui Erdogan va fi mult mai solicitata decat a fost adrenalina suprarenalelor sale, cand a dat ordinul de doborare a avionului de vanatoare rus. In primul rand, Turcia va trebui sa faca eforturi serioase pentru a-si salva onoarea de stat civilizat de acuzatia de complicitate la barbaria SI. In al doilea rand, Turcia va trebui sa iasa din pozitia de stat prins la mijloc. Si Turcia a simtit un „cutit in spate”, la scurt timp si neasteptat, cand un oficial SUA a declarat caavionul rusesc a fost lovit de Turcia in spatiul aerian sirian dupa o incursiune scurta in spatiul aerian turc.”

Un mare ghinion al lui Erdogan este si faptul ca turkmenii lui, din nordul Siriei, nu au reusit sa-l lichideze pe cel de-al doilea pilot rus, care a fost salvat de armata siriana. Vor urma, evident, marturii revelatoare, care vor face lumina in dosarul acestui incident aviatic armat. Fara indoiala, rusii isi vor compensa slabiciunea de securitate care a facut posibila lovitura pe care au primit-o.

Interesant este si un alt efect, ca Turcia si SUA au oferit Siriei munitie politica in a-si apara frontierele si suveranitatea, atunci cand autoritatile turce si americane au facut apel la o prevedere de drept international, dreptul la autoaparare, in virtutea caruia turcii au doborat avionul rus, care le-a patruns ilegal in spatiul aerian. Lumea ar putea reactiona: Daca dreptul la autoaparare este al tuturor, de ce nu ar fi si al Siriei? Daca insa doborarea nu s-a facut pe teritoriul national turc, ci pe cel sirian, actul Turciei nu mai este legitim, ci ilegal, deci condamnabil de catre dreptul international.

P. S.: Ghita Bizonu’, este vorba doar de responsabilitate si atitudine, de a nu fi spectator la evenimente fierbinti si/sau reprobabile, care te pot sau ne pot implica. A fi intelectual public sau critic trebuie sa aiba sens si pentru indigeni. Cel putin tot atata cat are pentru alogeni. O ultima clarificare, inainte de a pune punct, care nu cred ca s-a mai spus pe aici: toti comentatorii de pe acest blog, in frunte cu autorul blogului (mai ales), facem parte din societatea civila romaneasca.

https://nastase.wordpress.com/2015/11/24/florin-georgescu-o-conferinta-exceptionala/


Marele interconector strategic

15/10/2010

Analiza discursului international releva ca acesta tinteste transformari sistemice, in directia realizarii unui nou echilibru de putere mondial. Cand ideile incep sa circule, inseamna ca si lumea va incepe, mai devreme sau mai tarziu, sa se miste, urmandu-le. NATO dezbate un nou concept strategic, cu accent pe restrangerea sau chiar abandonarea disuasiunii nucleare, in favoarea scuturilor antiracheta (idee marca Obama). Rusia se pregateste sa se retraga onorabil din Transnistria, rusii fiind deschisi la propunerile UE si SUA de solutionare a acestui conflict inghetat. Iliescu si Schroeder, reuniti la masa dezbaterilor Institutului „Ovidiu Sincai” (Europe, what next ?), sustin idei complementare, ca Rusia sa nu devina membra a UE, dar sa faca parte dintr-o forma de asociere cu aceasta. European Council on Foreign Relations (ECFR) pledeaza pentru trecerea de la „concertul de putere” (al sferelor de influenta post razboaiele napoleoniene, Congresul de la Viena, 1815) la un „concert de proiecte”, in care securitatea europeana sa aibe drept actori principali UE, Rusia si Turcia. Merkel si Sarkozy urmeaza sa se intalneasca, la Deauville, cu Medvedev, pentru a raspunde, dupa doi ani, chemarii acestuia, din 2008, la o dezbatere privind o noua arhitectura de securitate a Europei. Si lista evenimentelor, care descriu noul trend structural, mondial si european, ar putea continua…

In toate aceste cautari de securitate si stabilitate exista insa un paradox. Dupa incheierea Razboiului Rece si reunificarea europeana, in urma careia dihotomia ideologica Est-Vest de pe continent a fost inlaturata, toata Europa Centrala si de Est privind spre Vest, inapoia acesteia s-a ridicat un alt zid, desi invizibil, vechea dihotomie, transformata intr-una politica, mutandu-se mai la Est. Consecinta a fost ca Europa a continuat sa fie schioapa, sa se sprijine doar pe un pilon, pe cel atlantic. Desi in mod natural, fizico-geografic, face parte din Eurasia, cea mai mare insula a lumii, Europa a ramas despartita de aceasta printr-o falie geopolitica. Prin pozitia sa mediana, intre spatiul atlantic si cel asiatic, Europa ar trebui, in virtutea globalizarii, sa joace rolul unui interconector strategic, lucru care din pacate nu se intampla. Marile piete si resurse din Orient, catre care Europa sta cu spatele, nu mai pot fi ignorate, cu atat mai mult cu cat acestea ar putea smulge Occidentul din criza in care se zbate. China si India, de exemplu, sunt gigantice si intr-o ascensiune nestavilita. Dar si Rusia si Turcia, prin dublul lor caracter, de tari euroasiatice, pot juca un rol major in stabilizarea si securizarea Europei, asa dupa cum demonstreaza tot mai multe studii de securitate. Chiar daca Rusia si Turcia au alternativa optiunii asiatice, Europa ar trebui sa valorifice in interesul securitatii europene orientarile pro-europene ale actualelor guverne din aceste tari. Concomitent cu consolidarea pilonului euro-atlantic, Europa ar trebui sa-si puna in valoare rolul de interconector geopolitic si geoeconomic si sa-si construiasca cel de-al doilea pilon de sustinere, cel euro-asiatic.