Lectiile primului tur electoral (1)

24/11/2009

Spulberarea mitului de presedinte reformator. Traian Basescu va incerca sa-si confectioneze din rezultatele referendumului o cununa de lauri pe care sa o poarte pe cap in turul doi. Faptul ca peste doua treimi din votanti au fost de acord cu unicameralul si reducerea numarului de parlamentari este vazut de catre acesta drept o victorie exclusiva, care-i va da castig da cauza in intrecerea electorala finala. Dupa cinci ani in care a incercat din rasputeri sa-si impuna imaginea de reformator, Basescu chiar crede ca in primul tur a reusit acest lucru. Respectiv, ca referendumul, folosit ca un element de co-branding electoral (http://dianacismaru.wordpress.com/2009/11/23/co-brandingul-elector), ii va spori aura cezariana invingatoare, convingand astfel electoratul sa-i acorde un nou mandat. Nimic mai fals si mai utopic. In realitate, este vorba de un de-branding.

Alegerile si referendumul au fost si trebuie sa fie privite in unitate si interconexiune, cel putin sub aspectul momentului si scopului de innoire, iar nu ca doua evenimente separate, fara nicio legatura intre ele. Adica exact asa cum a gandit si sperat si Traian Basescu, mizand pe transferuri de imagine de la un eveniment la altul, care sa-i aduca voturile necesare pentru a se mentine la putere.

Numai ca electoratul, venit in numar neobisnuit de mare la alegeri, a dat peste cap calculele politicianiste. In aceeasi proportie covarsitoare, de doua treimi (aproape 70%), alegatorii nu l-au ales pe Basescu. Cum poate fi interpretat acest vot neasteptat, in coroborare cu cele de la referendum ? Daca rezultatele de la referendum au fost in mod clar un vot de blam acordat clasei politice, din care face parte si Traian Basescu prin partidul pro-prezidential, cele de la alegerea presedintelui au reprezentat la fel de limpede un vot negativ pentru locatarul Palatului Cotroceni. Mai pe sleau spus, alegatorii au fost de acord sa se faca reforma clasei politice, dar nu de catre Traian Basescu, care trebuie sa plece si sa lase locul unui alt presedinte, cu „sange proaspat”. Transferurile de imagine s-au produs, dar nu in sensul dorit de Basescu, datorita unui lucru extrem de simplu si de bun simt: alegerile si referendumul au fost consonante, avand acelasi sens de innoire, de progres politic. In ambele cazuri, voturile au urmarit aceleasi lucruri: „change and hope” !

In felul acesta s-a spulberat mitul presedintelui reformator. Traian Basescu nici nu avea cum sa fie parintele reformei. Tributar intereselor de familie si de partid, el a fost intotdeauna un judecator partinitor, care nu a urmarit prin asa-zisa reforma decat inlaturarea oponentilor din calea puterii sale personale. Traian Basescu nu a fost decat un speculator al ideii de reforma. Adevaratul reformator este poporul, pentru ca este nepartinitor, puterea sa electorala fiind de grad zero, deasupra tuturor celorlalte puteri ale statului.


Strategii, aliante, conspiratii

19/11/2009

Neindoielnic, esecul lui „Sa traiti bine” si cel al programelor anticriza face ca miza alegerilor prezidentiale 2009 sa fie alegerea intre schimbare si statu-quo. Desi ultimul lucru este o aberatie, exista din pacate forte destul de puternice pentru care pescuitul in ape tulburi continua sa fie profitabil. Ultimile evolutii de pe frontul electoral pun in evidenta mai bine lupta dintre aceste tendinte si strategiile folosite de protagonisti. Greii campaniei recurg la strategii de evitare, mai degraba, decat de confruntare. Practic, se ocolesc in mod deliberat confruntarile strategice de idei si programe (rezervate, inevitabil, pentru turul doi) in favoarea unor atacuri tactice la lideri, partide si presa. Cum sondajele indica trecerea de primul tur a presedintelui in exercitiu, sustinut de democrat-liberali, lupta efectiva se concentreaza pentru ocuparea celui de-al doilea loc in turul urmator, care se da intre social-democratul Mircea Geoana si liberalul Crin Antonescu, primul fiind perceput mai periculos decat al doilea, atat de catre Traian Basescu, cat si de dreapta esichierului politic si chiar de catre candidatul independent. Acesta pare a fi si motivul real pentru care candidatii Traian Basescu, Crin Antonescu, Sorin Oprescu si Kelemen Hunor s-au aliat impotriva lui Mircea Geoana in episodul legat de organizarea unei mari confruntari televizate, pe care l-au transat in defavoarea neta a acestuia, pentru al depozitiona in intentiile de vot. Acest lucru este, de altfel, in traditia manevrelor si jocurilor politice subordonate intereselor transpartinice din ultimii cinci ani. Scoaterea din cursa a unui prezidentiabil de talia lui Mircea Geoana, al carui scor in sondaje si discurs electoral au devenit din cale-afara de amenintatoare pentru candidatii in cauza nu pare a fi posibila fara unirea acestora. Practic este vorba de o alianta, de un cartel electoral, chiar daca oficial colaborarea celor patru nu este astfel definita. Si cum conspiratiile electorale nu aveau cum sa lipseasca de pe malurile dambovitene, cunoscatorii acestui stil vorbesc despre o conspiratie indreptata impotriva stangii reprezantate de PSD-istul Mircea Geoana, pentru a-l descalifica inca din turul intai, iar daca acest lucru nu este posibil, a-i opri drumul catre Palatul Cotroceni in turul doi prin acordarea voturilor lui Traian Basescu. Urmand o lozinca de trista faima, cuvantul de ordine al acestora pare a fi „Toata puterea in mainile dreptei”. Numai ca socoteala de-acasa nu se potriveste niciodata cu cea de la piata. Schimbarea este salvarea Romaniei, iar acest lucru l-au inteles majoritatea romanilor.