Oportunitatea de decoruptizare este si pentru UDMR: Kelemen Hunor are sansa sa-si curete partidul de penali, care il pun in contradictie cu curentul anticoruptie din secuime (al doilea design post-electoral)

Evaluarile Vestului si Estului coincid in privinta raspandirii endemice a coruptiei in tarile post-comuniste. In aceasta zona geopolitica, nu exista tara sau partid care sa nu fi cunoscut ravasirea provocata de virusul coruptiei.

In turul doi al alegerilor prezidentiale, romanii si maghiarii s-au prezentat in numar record la urne si si-au dat voturile, covarsitor, aceluiasi candidat, Klaus Iohannis. Victoria neasteptata si la scor a lui Iohannis in fata lui Victor Ponta, ultimul asociat cu imaginea unui lider si candidat al unui partid corupt, a fost in mod clar un semnal anticoruptie. In istoria alegerilor democratice, a fost pentru prima data cand romanii nu au mai votat negativ si maghiarii etnic, ci si unii si altii au votat la fel, anticoruptie. Or, daca vrem, votul negativ si votul etnic au primit un alt nume, votul anticoruptie, comun pentru majoritatea concetatenilor. Votul anticoruptie a batut votul negativ si votul etnic, romanii si maghiarii s-au unit impotriva aceleiasi boli social-politice, care le macina normalitatea convietuirii.

Noua situatie, de dupa alegeri, este extrem de imbucuratoare, pentru ca numai de pe o platforma anticoruptie comuna putem construi “o tara ca afara”, cum au sunat, frecvent si acut, unele sloganuri non-etnice ale cetatenilor acestei tari, dupa ce au inceput sa cutreiere lumea si sa vada standardele statelor de drept. Decomunizarea, aspiratia originara care a declansat procesele de reformare si modernizare din Europa de Est si din Romania, este atat de intim legata de decoruptizare, incat nu cred ca succesul primeia va fi posibil fara succesul celei de-a doua. In opinia mea, evidenta nu mai poate fi ascunsa sau ignorata, rezistentele anticoruptie sunt de fapt rezistente antidecomunizare.

Este de netagaduit ca si UDMR are coruptii ei, o demonstreaza votul anticoruptie al maghiarilor, care, ca si romanii, s-au saturat de coruptii din propriile randuri si din propriile partide. Aceasta similaritate de saturatie face ca problema care se pune pentru Kelemen Hunor, dupa alegeri, sa fie aceiasi ca a colegului de generatie si de coalitie Victor Ponta, desi la o alta scara si la un alt partid. Hunor va trebui sa aleaga intre a continua sa cautioneze imunitatea coruptilor din UDMR, ceea ce il va plasa impotriva curentului anticoruptie din secuime, dar si din plan national si international, si a curata partidul de flagelul coruptiei, care pune in pericol sanatatea politica si viitorul comunitatii maghiare. Financial Times a titrat corect, “Furia romanilor fata de coruptie a condus la Victoria lui Iohannis.”

Alegerea lui Kelemen Hunor nu a fost simpla, se pare ca hotararea lui Victor Ponta de a ramane in functia de premier si de a lucra cu presedintele pentru tara a cantarit greu in decizia liderului maghiar, ca UDMR sa ramana la guvernare. Ca si liderul PSD, cel al UDMR a inteles corect ca lupta anticoruptie are alte sanse, multiplicate, de pe pozitii guvernamentale. La acest obiectiv national se adauga cel specific, logica potrivit careia interesele minoritatii maghiare vor fi mai bine reprezentate si promovate din interiorul guvernarii fiind fara cusur. Cedarea gratuita a pozitiei de guvernare, la jumatate de mandat, ar putea aduce riscul ramanerii in afara guvernarii pana la alegerile parlamentare din 2016, ceea ce nu e de neglijat si nu e nici politic, pana la urma, avand in vedere ca tinta oricarui partid este ajungerea la guvernare.

Din aceasta perspectiva, declaratia unui baron local, un adevarat grof si exponent al penalilor din UDMR, Borboly Csaba, care a deformat mesajul anticoruptie al alegatorilor maghiari, este cel putin o eroare strategica, prin care il pune pe liderul Uniunii in contradictie cu trendul anticoruptie din maghiarime. Borboly Csaba, care are grave probleme cu justitita si statul de drept, pentru care anul trecut a fost retinut si acuzat, alaturi de alte 12 persoane, de fapte de coruptie, a escamotat cu buna stiinta prioritatea luptei anticoruptie, pe care a dus-o in plan secund, de fapt, pe o linie moarta, daca tinem cont ca nici macar nu a pomenit-o, ca si cand coruptia nu ar exista, desi toate mediile au vuit si vuiesc pe tema. In gros-plan a adus un subiect fals al turului doi al alegerilor, ramanerea la guvernare sau trecerea in opozitie. “Votantii maghiari ne-au aratat incotro sa mergem”, a rastalmacit Borboly Csaba rezultatul votului anticoruptie, sustinand iesirea UDMR de la guvernare. De ce oare? Poate pentru ca o pozitie marginala a UDMR, pana la viitoarele alegeri, ar duce-o la mana baronilor locali si ar reaprinde etnicismul extremistilor, umbrind lupta anticoruptie?

Ponta al III-lea si semintele dezintegrarii

Prin ceea ce voi spune nu voi urmari sa-l demonizez pe premierul Victor Ponta, Henry Kissinger are dreptate, orice astfel de excurs ascunde lipsa de argumente, dar unele din prevederile programului celui de-al treilea guvern al sau intra in conflict cu prea multe lucruri serioase pentru a fi trecute cu vederea.

Angajamentele noului Guvern fata de UDMR, care a fost cooptata la guvernare, ne arata un pret inacceptabil. Obligatiile pe care si le-a asumat Ponta in protocolul cu UDMR, care s-ar putea sa aiba si clauze secrete, dupa cum a avertizat Basescu, de introducere a limbii maghiare in institutiile statului, de creare de universitati de stat in limba maghiara si de infiintare de posturi de radio si televiziune in limba maghiara pun la grea incercare integrarea europeana si spiritul constitutional romanesc.

Toata lumea stie ca integrarea inseamna alinierea partilor unui intreg la acelasi standard, apropierea si marirea asemanarilor partilor, nu amplificarea deosebirilor dintre acestea, a distantarii, a fortelor de desolidarizare si disolutie, care pun presiune pe intreg si il ameninta cu ruperea.

Ceea ce vrea sa faca Ponta este tocmai hranirea si incurajarea fortelor centrifuge, contrare integrarii europene. UE nu poate exista decat printr-o integrare interna, statal-nationala, a fiecarei tari membre in parte, lucru lesne de inteles daca luam aminte la unele tentative dezintegrationiste, mai vechi sau mai noi. Cred ca o reactie a PPE, preocupat in aceste zile de ascensiunea extremismului si euroscepticismului, ar fi ultimul lucru la care sa se fi gandit si PSD si UDMR.

Cu ascendentele care vin de la UCD/UCS, intr-adevar, s-ar putea vorbi, pe componenta sociala, de politici tangibile intre social-democrati si populari, si udemeristii sunt populari ca ideologie si aderenta. Dar PPE este adversarul intransigent al internationalismului, in vraja caruia par sa fi cazut Ponta si Hunor, daca vom constientiza cat de mult vor apropia cei doi perspectiva unei reeditari cominternist-staliniste a unei regiuni autonome maghiare.

Masurile preconizate de Guvernul Ponta III vin insa in contradictie flagranta si cu spiritul si litera Constitutiei, care consfintesc caracterul national si unitar al statului roman. Este evident ca acestea sunt specifice unui stat federal, si acolo se va ajunge, daca vor fi aplicate, in pofida realitatii, proprii unui stat national si unitar.

Oriunde in lume, cine supraliciteaza drepturile unei minoritati nationale de pe teritoriul unui stat national si unitar, cu supra-drepturi de partid etnic, de steaguri etnice, de limba etnica de stat, de universitati etnice de stat, de mass-media etnica de stat se va confrunta intr-o rea zi cu aceeasi problema, pe care constient sau inconstient a provocat-o, de pretentie de creare a unui stat etnic pentru minoritatea respectiva, chit ca ar fi imoral, ilegal, neconstitutional sau ca ar incalca orice standard universal valabil. Pentru orice stat national si unitar, un partid al unei minoritati nationale este o aberatie, datorita scopurilor si consecintelor dezintegratoare, pericol pe care toate statele il stiu si de care se apara cat pot de bine.

De ce sa fi ajuns Ponta la un compromis atat de periculos si de condamnabil? Nu pot decat sa presupun ca pentru a-si apara si pastra scaunul de premier, pe care fara sprijinul UDMR l-ar fi putut pierde mai usor sau mai putin previzibil, in raport de sensibilitatea noii majoritati si de manevrele parlamentare ale opozitiei. In al doilea rand, pentru a-si cumpara voturile minoritatii maghiare la alegerile prezidentiale, suplinindu-le, cat de cat, pe cele pierdute in urma plecarii din USL a PNL.

Sincer, nu credeam sa-l regret atat de repede pe Crin Antonescu, al carui partid istoric si-a meritat pe deplin denumirea de national cat a fost la guvernare, sper ca si in opozitie sa fie la fel. In opinia mea, dupa toate standardele de cultura politica si de stat national si unitar, Victor Ponta a inceput sau este pe punctul sa faca pasi gresiti.

Nu mai vorbesc de faptul ca ce s-a intamplat in legatura cu modificarea structurii si compozitiei politice a Guvernului in democratiile consolidate nu se mai intampla, dupa cum a remarcat presedintele CCR . En passant, ceea ce nu a remarcat Zegrean este ca stabilitatea niciunei tari nu este conditionata de un om, fie el chiar si premier, de un guvern este cu totul altceva.

„Dolarizarea” electorala a lui Victor Ponta nu a tinut: USD s-a nascut moarta! (plus o propunere)

Politicianismul de senzatie i-a jucat prima festa premierului Victor Ponta, Biroul Electoral Central a respins inregistrarea aliantei electorale USD. Ar fi fost cel putin ciudat din partea BEC sa-i fi dat curs, nu si pentru Ponta, care a incercat sa se foloseasca electoral de brandul celei mai celebre valute occidentale.

Pe de alta parte, nici politic nu ar fi fost corecta punerea mostenirii USL, care a fost o alianta intre partide de pe ambele laturi ale esichierului, sub o sigla exclusiva, de stanga. Partidele din tetragonala de guvernare, PSD, UNPR, PC si UDMR, sunt de centru-stanga sau de centru-dreapta. Acest aspect ideologic va indreptati formal ca Programul noului Guvern Ponta sa se revendice de la cel al USL (inca un argument de continuitate, care spulbera obiectiile lui Basescu legate de numirea premierului).

In consecinta, din punct de vedere politic si juridic ar fi normal ca diversitatea ideologica sa se reflecte corespunzator atat in aliantele electorale cat si in cele de guvernare. Cred ca, intr-un fel sau altul, dimensiunea electorala a USL ar trebui sa se regaseasca si in noua formula de alianta si guvernare (de exemplu, o USP care cel putin ar merge la prezidentiale cu un candidat unic, daca nu si pe liste comune la europarlamentare, ar da stabilitate si longevitate unei aliante de guvernare, depasind riscurile unui caracter conjunctural).

Post Scriptum: UDMR are sansa istorica de a iesi din izolarea ideologica de pe scena politica, care nu a folosit si nu va folosi nimanui, prin asumarea identitatii populare si acasa, nu numai in PE. Daca va umple golul ideologic pe centru-dreapta, lasat de PNL, va face un pas de prestigiu si pragmatism inainte. Nu ar fi tarziu nici daca protocolul de alianta a fost semnat, un act aditional ar rezolva problema.

UDMR si ideologia etnicismului

Ideologia etnicista cu care dl. Kelemen Hunor si-a impregnat discursul de la Targu Mures anunta o incepere cu stangul a posibilei intrari la guvernare. Ma asteptam ca presedintele UDMR sa spuna ca punerea umarului la stabilitatea politica va servi in primul rand Romaniei. Se pare insa ca acest lucru va fi mai la urma, chiar la urma de tot, dupa cum se vede din declaratia domniei sale: “Dacă UDMR acceptă un rol la guvernare, va fi un lucru bun şi pentru România.”

Ma rog, sa zicem ca e scapare de topica, ca acel “si” din coada nu incheie o lista de prioritati. Ca, daca nu gandim in termenii unei ideologii etniciste, acceptarea unui rol la guvernare depinde in primul rand de ofertarea lui in distributia viitorului Guvern, ceea ce ar insemna incredere si ca nu ar fi cazul sa i se raspunda altfel. Cel putin asa sta bine unui partid care a mai crescut intre timp, nu a ramas la varsta stereotipurilor inceputurilor, de acum douazeci si ceva de ani.

Dar nu, dl Hunor se afunda mai departe in aceeasi ideologie etnicista, facand vorbire despre „o isterie antimaghiara“, care ar fi fost declansata de media “pentru că se doreşte crearea unei imagini că participarea UDMR la guvernare ar dăuna ţării.” Sa fim seriosi, s-au spus in aceste zile lucruri cu mult mai multa “isterie” despre PNL. Pe de alta parte, memoria participarilor UDMR la guvernarile Basescu-Boc nu poate fi impiedicata sa functioneze, cu toate acele blocaje ale luptei anticoruptie, care nu ar fi trebuit sa aibe culoare etnica.

Corect spus ar fi fost “critica anti-UDMR”, ca oricare critica adusa unui partid, dupa cum cetateneasca si nu etnicista ar fi fost si ar fi denominarea de “maghiari romani”, nu de “maghiari din Romania”, nu exista nicaieri in lume astfel de exprimari exclusivist-etnicizate, bune pentru desemnarea unor turisti sau imigranti straini, nu a cetatenilor unei tari.

Politicianistul udemerist vorbeste de “incredere”, desi prin mesaje implicite sau explicite seamana neincredere (exemplele sunt abundente, din pacate), spune “impreuna” dar gandeste “separat”, prin prisma deformatoare ca UDMR ar fi mai mult decât un partid pe baze ideologice, a mitului lipsei de ideologie sau, dimpotriva, al supra-ideologiei.

Ideea de reprezentare a “valorilor comunitatii” este banal de fireasca, orice partid face acest lucru pentru comunitatea sustinatorilor sai, exista o comunitate social-democrata, una liberala, alta populara, in care se regaseste si UDMR, si tot asa, problema incepe o data cu etnicizarea politicii, care dezbina si duce catre zone ale antipoliticii.

Niciun cetatean roman din teritoriu nu poate da din umeri la aceste probleme, scoaterea oricarei parti din intreg, cand e vorba de drepturi, de economie, de infrastructura, afecteaza intregul, scoaterea partii din logica intregului nu e corecta, totul trebuie gandit si decis in interdependenta, ca intre parteneri la aceeasi guvernare, ca cetateni ai aceleasi tari.

De acord, dezbaterile si negocierile privind intrarea UDMR la guvernare nu trebuie sa inceapa de la geografie sau istorie, desi cred ca orice din Romania se vede mai bine de la Bucuresti decat din orice alta capitala. Dar pentru ca tot s-a semnalat in aceste zile coruptia institutionala, ideologia etnicismului trebuie in mod clar si din start dezavuata. Justitia este si trebuie sa fie, fara indoiala, “limba cantarului”, a statului de drept.

Criza etnicismului, lectia neinvatata de UDMR pentru negocierile de intrare la guvernare

Victor Ponta este pe punctul de a repeta in USD greseala pe care a facut-o in USL. Vrea sa semneze un pact cu UDMR, dupa cum a facut-o cu Basescu, in numele PSD, dar ocolind USD. Daca nu-l vor trage de maneca si nu-i vor cere sa participe la negocieri, degeaba colegii din USD se vor plange mai tarziu, cum s-a intamplat cu Crin Antonescu si cu PNL.

Dintr-o data, UDMR a devenit arbitrul stabilitatii guvernului, dintr-o data a devenit mai alba ca zapada, uitandu-se ca a facut parte din monstruoasa coalitie a guvernelor lui Basescu. Memoria cea mai scurta pare sa o aiba Marko Bela, cand afirma fara nicio jena ca „fara UDMR la guvernare nu e reforma in tara, nu exista progres”!

Dar ce este surprinzator de anacronic este ca UDMR vine cu conditii etnice intr-o negociere de guvernare care ar trebui sa fie exclusiv politica.

Conditiile, in numar de trei, se refera la renuntarea la procesele cu primarii maghiari care au arborat steagul secuiesc, adoptarea unui act normativ prin care sa li se permita autoritatilor locale sa adopte insemnele minoritatilor nationale si infiintarea facultatii cu predare in maghiara la Universitatea din Targu Mures.

Care va sa zica, conditiile etnice tintesc tot atatea lucruri care in loc sa intareasca statul unitar roman si integrarea europeana, le slabesc.

Oare cei care planuiesc asemenea lucruri inaceptabile de catre spiritul si litera Constitutiei Romaniei si valoarea cardinala a proiectului UE traiesc cu capul in nori? Nu vad ce se intampla in Ucraina, unde prin supralicitarea criteriului etnic s-a ajuns la o criza in care drepturile minoritatilor au suferit un recul major, in urma caruia etnicii romani si ungari de acolo vor avea de suferit?

Oare de cata miopie politica este nevoie pentru a nu observa ca Bruxellesul si Washingtonul au acceptat in mod tacit coborarea standardului in materie de drepturile minoritatilor, de dragul propriilor interese geopolitice si, mai ales, pentru ca „revolutia” ucraineana este anti-rusi?

Criza din Ucraina este o criza a abordarii etniciste a intereselor unei tari, din care au de pierdut toti cetatenii. Cei mai vulnerabili sunt si primii sacrificati, fie ca sunt saraci, fie ca sunt minoritari, a se vedea pericolele falimentului, austerizarii si indatorarii, prin tot felul de conditii politice, riscurile instabilitatii geopolitice, care dau peste cap vietile tuturor, ii lovesc pe toti la fel.

Daca tot ne-am ars inhibitiile ideologice privind alianta dintre social-democrati si liberali, acum, ca liberalii s-au cerut afara, de ce n-am incerca si o alianta dintre social-democrati si udemeristi ca populari, nu ca partid etnic?! Orice largire a bazei politice si sociale a guvernarii USD&Co este de salutat.

Nu ar fi mai cinstit si mai lautareste ca pactul dintre USD si UDMR sa fie despovarat de etnicism si sa fie politic, ca o Uniune Social-Populara?

Asimilarea regionalizarii cu colonizarea, o absurditate interpretivist-anacronica

Aflu de temerea presedintelui UDMR, Kelemen Hunor, ca regionalizarea ar putea duce la asimilarea etnicilor maghiari din asa-zisul Tinut Secuiesc si incerc sa ma dumiresc de unde ar fi putut veni o asemenea interpretare fantezista. Daca sursa ar fi fost externa, s-ar fi putut pune problema unei greseli de traducere, dar cum Hunor este cetatean roman, vorbitor de limba romana, nu cred ca este cazul.

Sa fie vorba de o altfel de “traducere”, in grile politicianiste? Din nou ar fi vorba de o eroare, interpretivist-anacronica, regionalizarea nu poate fi asimilata cu colonizarea. In plus, nicaieri in lume, colonizarea nu (mai) are drept de cetate, cu atat mai putin in UE. Pentru clarificare, deschid dictionarul si citesc:

COLONIZÁ, colonizez, vb. I. Tranz. 1. A transforma în colonie un teritoriu sau o țară. 2. A popula o țară sau o regiune cucerită cu oameni aduși de pe alte teritorii sau din alte țări. 3. A popula regiuni (slab populate sau depopulate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. – Din fr. coloniser.

Ori, nimic din toate ale colonizarii nu se va intampla, nimeni nu va fi adus din alta parte, nimeni nu va fi stramutat, nimeni nu va fi asimilat, regionalizarea nu este un concept migrator, ci unul dezvoltator, care va aseza pe baze relativ egale sansele de acces la dezvoltare pentru toate zonele si, implicit, pentru toti cetatenii. Regionalizarea nici macar nu este o idee romaneasca, ci europeana, nici politica, ci economica, a carei unica tinta este dezvoltarea echitabila.

Pe teritoriul statului roman, al carui caracter unitar este recunoscut si de catre minoritatea maghiara, limitele administrativ-teritoriale sunt, in ultima instanta, niste conventii, care pot fi revazute in functie de cerintele de dezvoltare ale unei etape, mai lungi sau mai scurte. Cum capitalul are oroare de spatii inguste sau inchise, deschiderea catre o circulatie mai larga reprezinta o conditie sau o lege de crestere, atat pentru capital, cat si pentru zone si cetateni.

Deschiderea si reunirea mai multor piete judetene catre si intr-o piata regionala este dictata de legile economiei de piata, neputand fi contrabalansata politic fara riscurile stagnarii sau regresului, care sunt neiertatoare. Legile pietei sunt exprese, nu perverse, cum insinueaza Kelemen Hunor, nu au culoare etnica si nu inteleg limba de lemn a unui partid de feuda.

Covasnenii, harghitenii si muresenii nu vor fi „asimilati” sau „colonizati” de catre brasoveni, buzoieni si nemteni, si nici nu-i vor „asimila” sau „coloniza”, ci toti vor interactiona pe o piata mai mare, regionala, cu sanse sporite, pentru fiecare, de ridicare a standardelor de dezvoltare. Argumentele regionalizarii sunt ale pietei, nu ale politicii.

stiri-politic-14978504-kelemen-hunor-presedintele-udmr-avertizeaza-maghiarii-putea-iesi-strada-daca-regionalizarea-duce-asimilarea-tinutului-secuiesc-spre-zone-populatie-majoritar-romaneasca

PDL vs USL: In cautarea calcaiului lui Ahile

Fiecare partid (sau alianta) si fiecare guvern are puncte tari si puncte slabe. Este doar o chestiune de timp ca adversarii sa-si descopere reciproc vulnerabilitatile (ca unii o fac mai devreme sau mai tarziu decat altii este o alta problema). Pe de alta parte, in raporturile de adversitate politica precedentul face regula sau, daca vreti, pune „eticheta”, mult mai repede si mai apasat decat in orice alt domeniu.  Mi-am amintit de cele doua adevaruri in timp ce priveam cu luare aminte la ultimele inclestari de pe noua scena politica. Veti intelege imediat si de ce.

PDL va depune motiune de cenzura simpla impotriva ministrului Educatiei. Nu cred ca va trebui sa se ajunga pana aici, chiar daca Guvernul Ponta va miza pe faptul ca motiunea nu va trece, pentru ca numai Guvernele lui Basescu isi foloseau majoritatea parlamentara pentru a-si proteja ministrii corupti, deoarece toti erau in “tovarasie” la hotie. Noua majoritatea parlamentara ar trebui folosita numai pentru a trece legi in folosul tarii, asa ca daca ministrul Ioan Mang este vinovat de plagiat, duca-se!, aici nu este vorba de un om, ci de niste principii de buna guvernare.

 Au devenit suparator de vizibile incercarile PDL si UDMR de atentate la imaginea Guvernului USL si a majoritatii sale parlamentare, izvorate din speranta ca doar-doar vor reusi sa intoarca situatia in cele sase luni si ca vor ajunge din nou pe val. Desigur, in aceste zbateri nu poate fi vazut altceva decat “speranta” inecatului, care se agata si de un fir de pai, dar trebuie spus ca sanse reale de a intoarce astfel de situatii in favoarea sa o are USL, prin transformarea lor in oportunitati menite a dovedi ca este realmente altceva, comparativ cu PDL (va mai amintiti sloganul infam si murdar “PDL si USL, aceeasi mizerie”?!), respectiv ca ceea ce a spus premierul Ponta, ca cine greseste politic merge in opozitie, iar cine incalca legea va mege la puscarie, chiar este o norma de conduita pentru normalitate si o conditie obligatorie pentru revenirea la aceasta stare de echilibru in Romania. Dixit et salvavi animam meam!

De la pomul laudat

de Fragmentarium Politic, Ideas.ro/Reactie

Am urmarit, cred cu un interes supralicitat, aceasta prima zi a Congresului UDMR. Poate ca aceasta atentie s-a datorat si sperantei ca supliciul pe care-l induram, deopotriva romani si maghiari, s-ar putea scurta cu ajutorul concetatenilor politicieni udemeristi. Mi s-a parut ca mesajele livrate de PSD au fost OK, inclusiv repetitiile (care in politica sunt sublinieri necesare) si cred ca ceea ce trebuia inteles, legat de oportunitate (atat de blamata de europarlamentarul PDL Cristian Preda pe blogul sau), s-a inteles…

Am perceput ca fiind anormale doua lucruri. Primul, inceperea Congresului cu imnul Ungariei, care, oricum a-i da-o, a fost o incalcare a unor cutume minimale de decenta. Pe de o parte, evenimentul era al unor cetateni romani si avea loc pe teritoriul Romaniei. Pe de alta parte, daca lucrurile ar fi privite din perspectiva unui amfitrion cu maniere, ar trebui spus ca respectul fata de invitati se exprima prin arhicunoscutele reguli de precadere. Dar, facand haz de necaz, as „indulci” aceasta gafa, spunand ca invitatii au fost gazde, iar gazdele, invitati (!).

Al doilea lucru a fost chestia cu „sufletul care nu-i de vanzare”, spusa de Marko Bela, un mesaj voit etnicist, dar care in fapt nu a reusit decat sa releve un complex politicianisto-minoritarist. Eu cred ca sufletul unei tari este unul si acelasi, in alchimia lui regasindu-se atat sufletele majoritarilor, cat si cele ale minoritarilor. Cand tarii ii este bine, ne este bine tuturor, cand tara e-n jale, e jale pentru toti…

Cred ca din mesajul PSD a lipsit un adevar fundamental: pe steagul bataliilor sale parlamentare, ca partid de centru-stanga, s-au aflat inscrise si interesele sociale ale maghiarilor, politica sa sociala neavand culoare etnica. Desigur, am inteles ca Victor Ponta a facut un act de curtoazie fata de orientarea de centru-dreapta a UDMR (desi un adevar se poate insinua intr-o multime de forme nevinovate), dar, din pacate, aceasta latura de „concetatenism social”  este lipsita de expunere si in discursul general…

UPDATE1: Ministrul Culturii, Kelemen Hunor, este noul presedinte al UDMR. Prin schimbarea generatiei de lideri, Uniunea a facut un pas decisiv spre europenism, pragmatism si echilibru, ceea ce va insemna tot atatea lucruri pentru clasa politica romaneasca. Nu ma indoiesc, aceste schimbari nu se vor produce peste noapte, influentele autonomist-etniciste ale vechii garzi vor continua sa se faca simtite, prin incercari de a turna mustar peste tortul invingatorului european de astazi (asa cum s-a vazut si din organizarea Congresului, de la A la Z), dar important este ca inceputul a fost facut. Succes, UDMR, succes, ROMANIA!

UPDATE2: Analizand declaratiile post-alegeri, inclin sa cred ca, in pofida unor aparente, Kelemen Hunor nu va mai alege sa se bata cu armele uzate ale autonomiei (totusi, doua razboaie mondiale si prabusirea unor imperii nu sunt lucruri peste care, rational, se poate trece!). Cel mai probabil, noile arme vor trebui cautate in proiectia din discursul sau inaugural, de nou presedinte: „vom avea succes doar daca dezvoltam relatii corecte si cu guvernul din Ungaria, cu FIDESZ, cu partidele de opozitie din Ungaria.” Evident, prima intrebare pe care o va genera un astfel de curs va fi in ce masura UDMR  va mai ramane un partid al maghiarilor din Romania, daca va alege sa devina o jucarie in mainile politicianismului din Ungaria. Refuzand mustarul autonomiei, pentru a folosi aceeasi comparatie, un al doilea semn de intrebare ar fi daca nu cumva Hunor va „taia” frisca integrarii, din tortul european, cu paprika inflexibilitatii, asa cum i-a cerut-o reprezentantul Fidesz, prezent la Congres, in pofida faptului ca politica este o arta a compromisului…

UDMR, la rascruce

de Fragmentarium Politic, Ideas.ro/Opinie

Congresul de doua zile al UDMR, care va incepe maine, va fi important nu numai prin schimbarea de leadership, care are toate sansele sa fie si una de generatie, dar si prin hotararea privind calea pe care va merge Uniunea in urma acestei duble primeniri.

Intr-un fel, optiunea pentru un drum sau altul va semana foarte mult cu alegerea pe care trebuie sa o faca o fata de maritat.

Va continua frumoasa UDMR sa traiasca in concubinaj cu hodorogitul PDL, putred de bogat, dar aflat cu un picior in groapa ori, amagita de galbenii-i necurati, se va casatori cu acesta cu acte, semnand protocolul de colaborare pentru alegerile din 2012, dar riscand sa ramana mult prea devreme singura?! Sau va alege viitorul, insotindu-se cu chipesul USL, care-i face cu asiduitate curte?!

Raspunsul la oricare dintre aceste intrebari ar trebui sa tina seama de particularitatile situatiei actuale, care pot face ca vechile calcule de oportunitate, care au facut ca UDMR sa se salveze de fiecare data, in extremis, cu barca noii puteri, sa nu mai dea aceleasi rezultate.

Presiunea crizei se transmite, in mod evident, si asupra cautarilor de solutii ale USL, facand-o sa ramana deschisa oricarei optiuni. Cu alte cuvinte, oportunitatea a devenit un concept vanat, nu numai de catre opozitie, ci si de catre orice partener care i se poate alatura.

Aliantele locale ale USL, cu UDMR la Bihor si PRM la Ilfov, sunt sugestive. Se pare ca, spre deosebire de centru, in teritoriu oamenii simpli au inteles mai repede si mai profund ce a vrut sa spuna lordul Palmerston cand a afirmat ca nimeni nu are prieteni sau dusmani eterni, ci doar interese eterne…

Asa cum se prezinta acum situatia din campul tactic, care se va complica prin aparitia unui partid maghiar concurent, UDMR nu numai ca va pierde puterea, o data cu PDL, dar, cu pragul de 5%, nici macar nu va mai intra in Parlament, la alegerile urmatoare.

In plus, ar mai trebui tinut cont si de faptul ca mariajul politic cu USL a inceput sa fie gandit drept o partida buna si de catre alte forte politice, care vor sa revina in Parlament (ceea ce ar inaugura o competitie inedita!). Drept urmare, cand UDMR se va hotari sa umple golul de langa USL, s-ar putea ca acesta sa fie deja ocupat (ma rog, exceptand posibilitatea ca, printr-un pact cu diavolul, dupa unii sau de pragmatism, dupa altii, sa se convina asupra unui menaj a trois!).

Morala populara, la fel de valabila si pentru romani si pentru maghiari, este ca fata care face mereu nazuri ramane nemaritata…

O politichie cu lacrimi de crocodil

de Fragmentarium Politic, Ideas.ro/Analiza

Maratonul consultarilor presedintelui Traian Basescu cu parlamentarii si sefii de filiale din PDL si schimbarea sortilor cand impotriva, cand in favoarea variantei de premier tehnocrat arata ca situatia din interiorul partidului a devenit extrem de tensionata si de fluida. Practic, vechilor linii de rupere din PDL (reformisti, conservatori, macovisti, blagisti, udristi etc.) li s-a mai adaugat una noua, intre independentisti si partinici sau, dupa promotorii acestor curente, intre presedintisti (basescianisti) si premieristi (bocianisti).

Noua faza a crizei din PDL prefigureaza apropierea cu pasi repezi de un deznodamant in ceea ce priveste soarta actualei formule guvernamentale. Un asemenea curs este condimentat si de informatia ca liderii de filiale s-ar fi razgandit si ar accepta solutia Basescu, de prim ministru independent, dar si de anuntul lui Cristian Preda ca Monica Macovei l-ar putea inlocui pe Emil Boc la inceputul lunii martie.

In mod firesc, un asemenea grad inalt de alerta democrat-liberala ridica o serie de semne de intrebare privind cauzele, natura si tintele acestuia. De obicei, starile de alarma sau prealarma ale oricarui partid, dar mai cu seama ale unuia de guvernamant, sunt motivate de semnalarea unor pericole iminente si de anvergura venind din partea unor adversari politici redutabili sau de evenimente interne majore. In cazul de fata, se pare ca sunt implicati ambii factori cauzali.

Unirea opozitiei si aparitia, la inceputul lunii februarie, a unui competitor puternic de talia USL, despre care se vehiculeaza cifre amenintatoare pentru pozitiile puterii privind posibilul scor electoral pe care PSD, PNL si PC l-ar putea obtine impreuna la urmatoarele alegeri (circa 60% ), a panicat PDL-ul si coalitia de guvernare. Oricat de relativizate ar fi aceste intentii de vot, o minima decenta ar trebui sa observe ca acestea sunt alimentate de scaderea drastica a increderii in Guvern (8,9%) si in Presedinte (13,9%), potrivit ultimului sondaj IMAS. Prima reactie a venit de la UDMR, care a propus, in replica, semnarea unui protocol al coalitiei, dupa modelul celui semnat de PSD, PNL si PC, dar adevarata strategie de contracarare este cea a PDL, aflata in stadiul de implementare. Desi initial partenerii de coalitie s-au impotrivit schimbarii premierului Emil Boc, declarandu-se surprinsi si indignati ca nu au fost consultati, se pare totusi ca au prins din zbor ideea privind beneficiile unei asemenea mutari, la care, cel mai probabil, se vor alinia.

Tactica schimbarii unui brand guvernamental extrem de uzat cu unul nou, cu deosebire venind din zona independenta sau tehnocrata, exprima un salt acrobatic care va tine opozitia in banca sa o buna perioada de timp, ceruta de reanalizari situationale si regandiri ale propriilor pasi. Consecinta directa a acestei temporizari va fi ca USL va fi nevoita sa-si modereze asteptarile. In acest moment, nu este clar daca schimbarea de premier va fi si una efectiv tehnocrata sau va ramane in zona partinica, dar ceea ce pare cu adevarat important este ca aceasta a prins teren si ca baronii PDL, de la care vin voturile si resursele, sunt pregatiti sa-i spuna la revedere lui Emil Boc, dupa cum o dovedesc déjà declaratiile lui Banias si Berca. Spun acest lucru deoarece nu este exclus ca tema tehnocrata sa aiba doar rolul unui abil procedeu tactic de a infrange incremenirea interna, iar o data aceasta realizata, tema in cauza sa fie abandonata (in euforia schimbarii, cine se mai intreaba despre mijloacele folosite, cand scopul a fost atins?!).

In ciuda asigurarilor ca masurile sugerate vor duce la relansarea increderii in PDL si in Guvern, obiectivele politice ale presedintelui Traian Basescu raman ambigue dincolo de imediat. Usurinta cu care trece dintr-o extrema in alta indeamna la prudenta. In mod cert, daca presedintele priveste scena politica cel putin cu aceeasi atentie cu care o face un observator specializat, nu va putea sa nu sesizeze uzura grava a celor doi piloni ai puterii sale, cat si dificultatea iesita din comun de reabilitare a acestora. Nu stiu cat de valabila s-ar putea dovedi in politica, dar Unamuno exprima o filosofie referitoare la incredere, despre care spunea ca e precum sufletul, odata pierduta, nu se mai intoarce…

Descotorosirea de un “guvern nepopular”, dupa cum foarte specific diagnostica The Washington Post, este un fapt aproape implinit, remarca lui Victor Ponta ca acest lucru se va produce “cu mana UDMR si a PDL” avand toate sansele sa se intample. Desi-i intreaba cu talc pe liderii PDL, “eu voi sta pana in 2014 la putere, voi pana cand veti sta?”, ar trebui recunoascut ca intotdeauna camasa-i mai aproape decat haina si ca interesul pentru viitorul propriu este inaintea celui pentru cel al altora. Seful statului isi da seama ca are nevoie de un nou vehicul politic, nu numai datorita deteriorarii celui vechi, dar si pentru ca paternalismul partinc a apus in PDL, cum s-a vazut in episoade de rebeliune care au implicat fie intregul partid (in cazul Dan Pasat), fie cazuri individuale ( cele mai recente fiind cele ale Cristian Boureanu si Nicusor Predescu).

Pentru ca fenomenul de crocodilism politic sa fie dus pana la capat, pentru ca, nu-i asa, democrat-liberalii au probat ca sunt niste incapabili, iar “ratele nu au ce cauta la scoala de vulturi”, cum sugestiv sublinia John Maxwell importanta selectiei in leadership, va mai trebui sa privim cu atentie si la deciziile care se vor lua la Congresul PDL din luna mai. Daca atunci se va hotari decuplarea functiei de presedinte de partid de cea de sef de guvern, asa cum sustine Traian Basescu si/sau pupila sa Elena Udrea va ajunge la butoanele formatiunii, atunci nimic nu va mai putea impiedica experimentarea oricareia dintre formulele de metamorfozare a PDL-ului (remodelare, scindare, reidentitare etc.), presedintele, devenit alergic la excesul de portocaliu, nefacand altceva decat sa repete replica pe care déjà am auzit-o: “O sa va spun ce rau imi pare!”.

Cel mai probabil, dintr-una din aceste transformari isi va face aparitia Alba ca Zapada, iar Traian Basescu, asa cum ii sta bine unui politician serios, se va plia pe trendul in ascensiune, devenind cu adevarat un presedinte reformator.

(Vezi si http://ziarero.antena3.ro/articol.php?id=1298006919)