Deblocarea institutionala: Un conector stanga-dreapta sau un mediator de resetare?

29/06/2015

Perspectiva zilei de marti, cand parlamentul se va reuni si va vota propunerea MRU la sefia SIE, se anunta a fi destul de cenusie. Daca aritmetica prezentei la sedinta o va infrange pe cea a voturilor, problema validarii sefului SIE se va muta automat pe agenda sesiunii din toamna, avand in vedere ca maine este ultima zi a actualei sesiuni a parlamentului. Altfel spus, vom deveni martorii unui blocaj institutional, deloc de minimalizat in actualul context geopolitic, geoeconomic si de securitate regionala.

Desi negocierilor interpartide au format o majoritate UNPR, PNL, UDMR pentru trecerea nominalizarii, PSD si ALDE vor vota impotriva sau nu vor participa la vot, ultimul caz putand da peste cap posibilitatea adoptarii unei hotarari. PSD si-a motivat decizia prin acuzatia ca presedintele Klaus Iohannis nu l-a consultat inaintea nominalizarii. In realitate, totul se datoreaza blocarii coabitarii. Cauzele sunt de memorie, imputabile ambelor parti. PSD nu a uitat ca MRU a fost ultimul premier PDL, cu care s-a inchis seria catastrofalelor guvernari ale dreptei, prin prabusirea din 2012, care a lasat in urma sa potopul crizei si austeritatii. In schimb PDL, rebranduit in noul PNL, a uitat si vrea la guvernare, pentru ca, impreuna cu presedintele Iohannis, dreapta sa exercite puterea totala, ca in timpul fostului presedinte Basescu.

In mod evident, este nevoie de o reconciliere intre stanga si dreapta, prin care coabitarea si institutiile sa nu mai fie blocate, prin scopuri care scuza mijloacele ori instrainarea de orice idée sau posibilitate de bipartizanism. Coabitarea, atunci cand cele doua ramuri ale puterii executive sunt una de stanga si una de dreapta, inseamna, printre altele, dreptul presedintelui la nominalizari de sefi servicii secrete si dreptul guvernului la initiative legislative. Nu exista pentru presedinte un drept de coadministrare guvernamentala sau pentru premier unul de coadministrare prezidentiala. Prin urmare, cele doua puteri executive functioneaza independent si pe domenii distincte, constitutional, fara interferente ireconciliabile, cum sunt, de exemplu, nominalizarea la SIE si modificarea codurilor penal si de procedura penala.

Cine a analizat evenimentele de astazi a observat ca a aparut o sansa de reconciliere, de conectare sau de resetare a jocului politic intre stanga si dreapta. Prima surpriza a fost participarea generalului Gabriel Oprea, premier interimar si presedinte al UNPR, la sedinta BPN a PSD. Desi se stia dinainte ca cele doua partide vor proceda diferit fata de nominalizarea la SIE, fara ca acest lucru sa aiba repercusiuni asupra coalitiei de guvernare, se poate presupune ca prezenta lui Oprea la sedinta social-democratilor a avut ca obiect fie tentativa de a-i convinge sa conteze la cvorum, chiar daca vor vota impotriva, fie sa ia pulsul la fata locului, pentru a intelege cam pana unde le poate merge rezistenta la coabitare sau poate ambele motive.

A doua surpriza a fost anuntarea de catre presedintele UNPR a fuziunii prin absorbtie cu PP-DD, a obiectivelor si a pozitionarii politice. Oprea a declarat ca UNPR este un partid al usilor deschise, ca toti cei care doresc sa faca politica in interes national si al patriotismului sunt bineveniti in partid, indiferent daca au facut sau nu politica sau daca au facut parte dintr-un partid de stanga sau de dreapta. Recunoastem o pozitie neutrala, de centru, specifica militarilor, care ar putea garanta echidistanta in arbitrarea resetarii si a deblocarii institutionale. Interesanta este si tinta privind efectivul UNPR, care pana anul viitor va ajunge la un million de membri de partid, cu organizatii in toate cele 3200 de localitati din Romania.

Generalul Gabriel Oprea a subliniat in cateva randuri ca nu-l intereseaza functia de premier, ci stabilitatea tarii, ca a fost si este loial angajamentelor politice, si cand a fost in coalitii de dreapta, cu PDL, si, acum, in cea cu PSD. Mi se pare destul de clar ca nici Iohannis si nici Ponta nu vor putea debloca coabitarea si institutiile statului, acuzatiile reciproce, in special cele legate de incompatibilitati, de coruptie, de justitie sau de pilotare externa a unor partide sau institutii nu dau niciunuia sansa de impartialitate. Ar putea fi creditat premierul interimar si presedintele UNPR cu aceasta sansa? Dar, in primul rand, politicienii, partidele vor vedea sau vor dori sa vada aparitia acestei oportunitati?


„Dolarizarea” electorala a lui Victor Ponta nu a tinut: USD s-a nascut moarta! (plus o propunere)

03/03/2014

Politicianismul de senzatie i-a jucat prima festa premierului Victor Ponta, Biroul Electoral Central a respins inregistrarea aliantei electorale USD. Ar fi fost cel putin ciudat din partea BEC sa-i fi dat curs, nu si pentru Ponta, care a incercat sa se foloseasca electoral de brandul celei mai celebre valute occidentale.

Pe de alta parte, nici politic nu ar fi fost corecta punerea mostenirii USL, care a fost o alianta intre partide de pe ambele laturi ale esichierului, sub o sigla exclusiva, de stanga. Partidele din tetragonala de guvernare, PSD, UNPR, PC si UDMR, sunt de centru-stanga sau de centru-dreapta. Acest aspect ideologic va indreptati formal ca Programul noului Guvern Ponta sa se revendice de la cel al USL (inca un argument de continuitate, care spulbera obiectiile lui Basescu legate de numirea premierului).

In consecinta, din punct de vedere politic si juridic ar fi normal ca diversitatea ideologica sa se reflecte corespunzator atat in aliantele electorale cat si in cele de guvernare. Cred ca, intr-un fel sau altul, dimensiunea electorala a USL ar trebui sa se regaseasca si in noua formula de alianta si guvernare (de exemplu, o USP care cel putin ar merge la prezidentiale cu un candidat unic, daca nu si pe liste comune la europarlamentare, ar da stabilitate si longevitate unei aliante de guvernare, depasind riscurile unui caracter conjunctural).

Post Scriptum: UDMR are sansa istorica de a iesi din izolarea ideologica de pe scena politica, care nu a folosit si nu va folosi nimanui, prin asumarea identitatii populare si acasa, nu numai in PE. Daca va umple golul ideologic pe centru-dreapta, lasat de PNL, va face un pas de prestigiu si pragmatism inainte. Nu ar fi tarziu nici daca protocolul de alianta a fost semnat, un act aditional ar rezolva problema.


Mica guvernare, mari provocari

04/05/2012

Am mai spus-o, pentru a pondera asteptarile, Guvernul Ponta va fi unul tactic in ceea ce priveste deciziile si orizontul de timp. L-as numi chiar, comparativ cu Guvernul USL de dupa alegeri, drept „Mica Guvernare”. Insusi premierul desemnat a recunoscut ca nu va putea face „minuni”. Cu toate acestea si contrar a ceea ce vor spune unii critici de „bine”, mie mi se pare supradimensionat Programul de Guvernare in raport cu deficitul de resurse, intre care cel de timp se afla la loc de frunte. Ce sa faci mai intai in cele mai putin de sase luni de zile, marcate de 2 mari batalii electorale (poate si a treia!), concomitent cu gestionarea curenta, auditarea fostei guvernari, identificarea disponibilului si a surselor care urmeaza a fi atrase, pregatirea viitorului buget si cate si mai cate, nemaipunand la socoteala vacanta parlamentara, care nu peste mult timp va bate la usa ?!… Ca urmare, a opera cu prioritizari (la prioritizari!) este inevitabil. Cred ca a pune in opera obiectivele motiunii de cenzura, careia Guvernul Ponta isi va datora, alaturi de votul de investitura, evident, fotoliile din Palatul Victoria, ar trebui sa fie urgenta numarul zero. Al doilea tip de urgenta ar trebui sa fie de extractie sociala, avand in vedere protestele si revendicarile populatiei din ianuarie-februarie, care s-au circumscris unei adevarate „ierni sociale”. Nu ar trebui uitat sau minimalizat pericolul, caruia i-ar putea cadea prada cei mai putin instruiti, care vine din „apelul” cinic-nerusinat al lui Basescu la desemnarea premierului USL: „Dati-le voi ce le-am furat noi!”, ce seamana izbitor cu momeala ceausista: „Va mai dau 100 de lei!”… Nu ma indoiesc ca scenariile populiste ale PDL, din 2008 si 2009, vor face furori pe scena electorala 2012, dar si ca urmarile binecunoscute din 2010 ar face parte, in caz de reusita, din planul pe 2013… Privind sprijinul UNPR pentru investirea Guvernului Ponta, nu as fi atat de natang sa-l resping, mai ales din motive „puritaniste”, stiind ca politica nu este totusi o scoala de maici si ca nu este suficient sa ai dreptate, mai trebui sa si lupti pentru ea si sa nu respingi ajutorul care te-ar putea ajuta sa castigi… Pana la investirea Guvernului Ponta, luni, 7 mai, va fi interesant si instructiv pentru noi sa urmarim alegerile prezidentiale din Franta, de duminica, 6 mai. Francois Hollande, candidatul socialist la presedintia Frantei, despre care multi au spus ca ar fi ramas in umbra lui DSK, daca acesta din urma nu si-ar fi pierdut mintile printre fuste, chiar a reusit sa atraga atentia conationalilor si Europei, prin punerea la zid a filosofiei neoliberalist-sarkozyste: „presedintele a orice, seful a toate si, la sfarsit, responsabil pentru nimic”. Se pare ca si Basescu se ascunde tot dupa niste fuste…


Agenda politica a Sfintei Treimi PSD-PNL-PC

08/01/2011

de Fragmentarium Politic, Ideas.ro/Reactie

Chiar daca firave, apar, in sfarsit, si primele semne bune ale anului 2011. Daca de Craciun si de Revelion multi romani nu au avut ce pune pe masa, fiind ingropati in biruri si taieri de salarii, pensii si ajutoare sociale de catre austeritatea excesiva si selectiva a carmuirii portocalii, iata ca de Ziua Sf. Ioan Botezatorul, Prooroc si Inaintemergator al Domnului, pare sa se fi pogorat asupra romanilor un duh de izbavire politica, sub forma Sfintei Treimi PSD-PNL-PC. Anuntul facut de liderul social-democrat Victor Ponta pe blogul sau despre iminenta constituire pe baze juridice a unei platforme comune pe termen lung, Agenda 2019, coagulate in jurul polilor democratici ai opozitiei, de stanga (PSD) si de dreapta (PNL-PC), reinvie speranta in inlaturarea strambatatii regimului neoliberalist si readucerea Romaniei pe fagasul bunului simt si corectitudinii sociale.

Indiferent de intinderea ei in timp (Crin Antonescu avanseaza si un alt reper, anul 2016) sau de ce vor spune tonomatele de presa ale lui Traian Basescu, alianta politica si electorala a opozitiei, ce urmeaza a se infaptui in maxim trei luni, va reprezenta fara indoiala o victorie asupra fundamentalismului ideologic, care nu a facut decat sa impiedice articularea unui raspuns coerent si cu sanse de reusita impotriva derapajelor nedemocratice ale puterii. Istoria a dovedit cu prisosinta ca in momente de criza, deosebirile ideologice trebuie sa faca loc apropierilor politice, pentru a putea depasi adversitati pe care numai unitatea le poate infrange (sunt insa si lectii edificatoare care tin de actualitate, cum ar fi modul in care mediul public a intins mana celui privat pentru iesirea din recesiune).

In al doilea rand, ar trebui spus ca alianta intre fortele de centru-stanga si cele de centru-dreapta ale opozitiei este o expresie fericita a politicii ca arta a compromisului, pe care o reitereaza ori de cate ori are prilejul presedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, act politic care ar putea oferi, in acelasi timp, posibilitatea resuscitarii „Spiritului de la Snagov” (1995). In conditii de pluralism politic, inflexibilitatea, incremenirea pe pozitii ideologice este contraproductiva pentru interesele oricarui partid, dar mai ales pentru cele nationale, iar PSD si ACD (PNL-PC) au demonstrat ca prin dialog si cedari reciproce se pot evita sau depasi blocaje, ajungandu-se la armonizarea punctelor de vedere si castiguri pentru toate partile.

Cu siguranta, teama puterii ca forta nenascuta dar prevestita, aidoma magilor biblici (pentru a folosi aceeasi „proiectie”, dar in alt sens, dintr-un articol la care ma voi referi mai jos) ar putea aduce schimbarea va activa corul detractorilor si al ploilor de ocara la adresa noii aliante. Graba cu care se incearca revitalizarea eforturilor de animare perpetua a schismei si talibanismului de natura ideologica este semnificativa. A se vedea diversiunea lansata de insusi Basescu la TVR1, prin care a insinuat, intr-o forma teatral jucata, colaborarea lui Crin Antonescu cu fosta Securitate, catalogand drept „admirabila” alianta dintre PNL si PC, ca un pact al lui „Felix (Dan Voiculescu, n.n.) cu Porumbacu, Porumbelul (…) cu domnul Crin Antonescu”.

In aceeasi directie, dar intr-o maniera mai coroziva (deh, discipolii urmaresc intotdeauna sa-si depaseasca maestrul), tintesc si recentele digresiuni istorice ale lui Vladimir Tismaneanu, dar care se potrivesc ca nuca-n perete cu prezentul democrat al Romaniei, tara membra UE si NATO, atunci cand compara noua Alianta, pe care o defineste ca fiind a „Noii Drepte-Stangi”, cu un „samanism peronist”, citandu-l, neinspirat, pe generalul Juan Domingo Peron, fost presedinte argentinian (“Am doua maini, una dreapta si una stanga, pe care le folosesc dupa necesitati”). Spun in mod elegant „neinspirat” (nepotrivindu-se nici macar partidelor prezidentiale PDL si UNPR !), pentru ca este vorba de o fortare nepermisa a unui alt spatiu si a unui alt timp, care apartin lumii latino-americane, gradina din spate a SUA, potrivit doctrinei Monroe, dupa cum autoasumatul „bombardament” de sinonime aruncat fara nicio noima asupra aliantei PNL-PC si, in curand, a PSD, reflecta o tendentiozitate descalificanta pentru orice analiza care se doreste obiectiva (si care din pacate se poate extinde si asupra unor consideratii care pot fi pertinente, motiv pentru care un asemenea „stil” nu se mai poarta in analiza politica).

Revenind asupra Agendei propriu-zise, as observa ca obiectivele formulate ar trebui subsumate unui scop sintetic, reprezentativ pentru ceea ce se urmareste, iar denumirea aliantei sa fie exprimata printr-un concept sugestiv si usor de operationalizat. Deasemenea, posibilitatea asumarii raspunderii guvernului ar trebui reformulata in asa fel incat aceasta sa nu mai poata fi folosita ca un instrument politic pentru infaptuirea obiectivelor de partid. Acestea fiind zise, cred ca nu ne mai ramane decat sa-i adresam aliantei PSD-PNL-PC urarea marinareasca: „Vant bun din pupa !”.


Opereta politica a „consultarilor”

11/10/2010

Oricat s-ar dori ca PSD sa fie prins pe picior gresit, ar trebui sa i se dea dreptate in ceea ce priveste decizia pe care a luat-o de a nu participa alaturi de UNPR la consultarile solicitate de catre Presedinte. UNPR nu are o legitimitate electorala, deci fara un mandat obtinut printr-un scrutin acesta nu reprezinta pe nimeni, iar PSD nu a respins dialogul, catre care ramane deschis, ci impostura, falsul, facatura politica.

In absenta reprezentantilor opozitiei, consultarile Presedintelui numai cu cei ai partidelor din arcul guvernamental nu inseamna decat un simulacru de democratie. In realitate, nu va fi vorba decat de un nou monolog prezidential, in „famiglia” puterii portocalii Traian Basescu fiind intotdeauna un primus inter pares in fata caruia nimeni nu cracneste, iar remarca locatarului de la Cotroceni ca va „substitui” el opozitia, nu va putea fi interpretata decat ca o noua proba de cinism.

Opereta politica in doua acte, pusa in scena sub bagheta aceluiasi dirijor, in care,  in prima parte, puterea a cantat la unison aria egalizarii varstelor de pensionare, iar, in cea de-a doua, simtind sula in coaste a opozitiei, a dat-o la intors, schimband-o cu cea a diferentierii acestora, nu va fi aplaudata de nimeni, ci dimpotriva, pentru ca suna teribil si penibil de fals. In mod evident, Traian Basescu si Guvernul Boc nu vor mai putea culege niciun fel de lauri de pe urma Legii pensiilor, asa cum au scontat, prin diversiunile retrimiterii acesteia in Parlament si al chemarii partidelor la consultari pe aceasta tema…


Tintind progresul

30/04/2010

In centrul atentiei opiniei publice se afla, de cateva zile, comunicatul potrivit caruia la 1 Mai va aparea, in constelatia partidelor politice romanesti, o noua stea. La propriu, judecand dupa initiatorii si staff-ul noii formatiuni. Adica un nou partid politic, de centru-stanga, prin ale carei vene va curge sange kaki de vita nobila, botezat, informal, partidul generalilor. Care va fi lansat la Cercul Militar National si care va avea drept imn cunoscutul cantec popular „Noi suntem romani”.

La bursa zvonurilor, se spune ca noua formatiune ar fi copilul politic al lui Traian Basescu. Un fel de „PSD” al acestuia, care va face multe zile fripte adevaratului PSD. In certificatul de nastere insa va sta scris numele de Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei (UNPR).

Prin targ mai circula si zvonul ca, in asteptarea anuntului oficial privind doctrina si programul politic ale noului partid, multa poporime, incluzand viitori membri si simpatizanti (dar nu numai), si-a dat cu parerea cam ce ar astepta din partea progresistilor. Ca un fel de ursitoare politice, cele mai multe opinii converg catre ideea necesitatii redesteptarii constiintei si unitatii nationale.

In general, un nou partid apare ca urmare a unor nemultumiri sau interese sociale ori nationale, care nu se bucura de o sustinere si o reprezentare politice adecvate. In societatea romaneasca actuala exista un curent de opinie crescand potrivit caruia in ultimii douazeci de ani interesul national ar fi avut cel mai mult de suferit, motiv pentru care ideea de patriotism ar trebui regandita si adaptata noilor conditii. Progresul pare a fi raspunsul care incorporeaza toate asteptarile romanilor de azi si de maine, un progres care nu poate fi cladit in afara fundamentelor istorice care le-au dat identitate, coeziune si sens.

Romania are o istorie bogata si tumultoasa, de care suntem si trebuie sa fim mandri. Iubirea fata de istoria noastra, fata de cultura noastra, fata de limba noastra constituie baza unitatii noastre nationale.

Idealurile de libertate si unitate nationala ale Revolutiei Romane de la 1848, care au rasunat pe Campia Libertatii, de la Blaj, la marea adunare a inaintasilor nostri transilvaneni, in majoritatea lor covarsitoare iobagi, trebuie sa ramana nepieritoare in sufletele romanilor de pretutindeni.

Sa ne iubim Imnul National si sa fim patrunsi, in adancul fiintei noastre, de mesajul strabunilor care vine de peste veacuri: „Desteapta-te, Romane !”.

Sa ne iubim Tricolorul, pentru ca inseamna Romania, si sa ne inclinam cu respect in fata lui, amintindu-ne cuvintele inscrise pe primul steag national: „Dreptate si Fratie”.

In aceasta patrie comuna a tuturor celor care iubesc Romania, sa traim in pace si intelegere, cu constiinta, deopotriva nationala si europeana, ca diversitatea intareste unitatea. Tocmai de aceea, cei care nu iubesc Romania nu sunt obligati sa ramana in ea. Important este sa ne construim impreuna, aici si acum, viitorul european, ca cetateni ai Romaniei si ai Europei, prin fapte de progres (acestea fiind mai presus de simtaminte si cuvinte).

Conceptul de „progres” este tentant, promitator ca un panaceu… Ramane insa de vazut cum va fi el operationalizat politic de catre cei care l-au pus in vitrina noului partid. Noi vrem progres !