Ce diplomatie alegem pentru etapa care urmeaza?

Este foarte elocventa legatura dintre diplomatie si strategie, pe care o sugereaza volumele “România – Supraviețuire și afirmare prin diplomație” si organizatorul lansarii lor, Centrul de Studii Strategice al Fundației Europeane Titulescu.

Intr-adevar, ca mijloc de politica externa si relatii internationale al unui stat national, diplomatia are bataie lunga si tinte esentiale. Nu exista o diplomatie eterna, suntem avertizati inca din secolul XIX de catre lordul Palmerston.

Poate ca una dintre cerintele imuabile ale diplomatiei este upgradarea acesteia. Ratele de adaptare a diplomatiei sunt in functie de dinamica mediului extern. Am mers 40 de ani cu o anumita diplomatie, de „supravietuire si afirmare”, cum inspirat releva titlul seriei coordonate de ambasadorul Nicolae Ecobescu.

Parerea mea este ca de o diplomatie a „supravietuirii” in Romania postbelica a fost vorba in etapa 1945-1965, dupa care a urmat o etapa de „afirmare”, cum spun cartile in cauza, de boom diplomatic, in perioada 1965-1985. As remarca ca etapa de afirmare ar fi fost imposibila fara acceptul sovieticilor, care nu ne-au interzis o diplomatie proprie, fara sa ne impuna cu cine sa avem sau nu relatii.

Parcurgem acum o alta etapa, de aproape 34 de ani, pe care as denumi-o a „dez-afirmarii”, prin interdictii greu de imaginat pentru o lume cu adevarat libera. Desigur, dintr-o astfel de fundatura diplomatica, in care nu mai contam si vocea nu ni se mai aude in lume, inevitabil rememoram cu nostalgie etapa „afirmarii”.

Ceea ce este trist si inadmisibil este faptul ca nu ni se permite sa ne promovam interesele nationale, sa dialogam liber in relatiile internationale, sa avem relatii economice de piata libera. Ne putem intreba cu stupoare: Un tratat de alianta este sinonim cu un pact de sclavie?!

Asa cum las sa se inteleaga inca din interogatia de inceput a acestui text, in opinia mea exista mai multe tipuri de diplomatie. Evident, de referinta, cel putin originara, este definitia lui Bismark: diplomatia este un pumn de otel intr-o manusa de catifea.

Se adauga, desigur, tipul de diplomatie actualizata, amintit deja, a britanicului Palmerston, ca aliatii si dusmanii nu sunt permanenti, doar interesele sunt eterne, din care aflam indemnul implicit la upgradare periodica a diplomatiei.

Sa mentionam si diplomatia refuzului, enuntata de parintele ortodox Nicolae Steihardt, inteleasa ca atitudine, de a spune NU santajului, inchinarii, capitularii.

O varianta este si ce a spus recent fostul ambasador american Adrian Zuckerman – spuse care neindoielnic trebuie despovarate de dublul standard -, despre diplomatia neacceptarii si curajului, de a nu accepta verdictul non-Schengen.

Un alt gen de diplomatie a fost evocat de papa Francisc saptamana trecuta la Budapesta, de a respinge calea josnică a “colonialismului ideologic” care şterge diferenţele, ca şi aşa-numita cultură gender, de fapt o subcultura sectanta, sau pune noţiuni reduse ale libertăţii, ca de jungla, deasupra realitatii complexe a vieţii civilizate.

O diplomatie a binelui a fost magistral substantiata de jurnalistul de televiziune american Tucker Carlson, dat afara in urma cu putin timp de la Fox News TV. „Partea binelui este caracterizată de calm, liniște, pace, cum vreți să-i spuneți, lipsa de conflicte, neprihănire. Neprihănirea este alături de evlavie. Este adevărat, așa este”, a punctat Carlson. „Iar răul este caracterizat de opusul acestora. Violența, ura, dezordinea, diviziunea, dezorganizarea și întinarea. Așa că, dacă te implici total în lucrurile care produc acest ultim coș de rezultate, ceea ce susții cu adevărat este răul”, a spus el, discernand intre bine si rau, intre valori si non valori.

Dar cea pe care o pretuiesc cel mai mult este diplomatia eminesciana, a „geniului tutelar al spiritualităţii româneşti”, din Scrisoarea III, din care redau fragmente esentiale: „- Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul…/ Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul,/ Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este,/ Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;/ N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid/ Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!”.

Referinte: https://adriannastase.ro/2023/05/01/eveniment-fet-lansarea-volumelor-14-si-15-din-seria-romania-supravietuire-si-afirmare-prin-diplomatie/