Hans Klemm, intr-un rol in care nu a fost ales de nimeni si care nu i-a fost recunoscut de nimeni: Ambasadorul american l-a vizitat pe patriarhul Daniel pentru a-i multumi pentru “sprijinul moral in continuarea luptei impotriva coruptiei”. Ultima manipulare, inainte de plecare?

31/05/2017

In vizita la Casa Patriarhala, ambasadorul SUA, Hans Klemm, i-a multumit patriarhului Daniel pentru sprijinul moral in continuarea luptei impotriva coruptiei in Romania si a apreciat progresele realizate pana in prezent.

Ambasadorul SUA si patriarhul Romaniei Foto: Patriarhia Romana

Analizand pozitia indusa de pe care a fost facuta vizita si scopul acesteia, ai impresia ca Hans Klemm ar fi acea personalitate imaculata, cu toate garantiile de moralitate, legalitate si, mai ales, de nepartinire, care ar fi  fost mandatata pentru o problema interna, de responsabil de serviciu cu lupta anticoruptie din Romania.

Evident, o mare eroare sau o mare manipulare. Destul de jignitoare pentru inteligenta celor careia i se adreseaza. Nimeni nu i-ar incredinta un rol intern, pentru o problema interna, unui ambasador al unei tari straine, al carui rol este de a reprezenta si promova interesele tarii sale, neputand fi deci “suspectat” de imaculata neutralitate care ni se sugereaza. Cu atat mai mult cand diplomatia politica se impleteste indistinctiv cu lobby-ul afacerilor, acesta din urma fiind uneori suspicionat, alteori dovedit, de trafic de influenta si rele practici, aflate in conflict cu etica.   

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21796121-hans-klemm-vizitat-patriarhul-daniel-ambasadorul-statelor-unite-multumit-pentru-sprijinul-moral-continuarea-luptei-impotriva-coruptiei.htm


Soc! Dupa Germania, si increderea Coreei de Sud in SUA este zdruncinata : Președintele sud-coreean Moon cere o anchetă privind introducerea ilegala în țară de catre americani a patru lansatoare THAAD

30/05/2017

Fara indoiala ca respectarea aliatilor si a dreptului national si international reprezinta niste linii rosii ale caror incalcari atrag in mod firesc pierderea increderii fata de oricine s-ar face vinovat de o asemenea imoralitate si respectiv ilegalitate.

Explicatia nelinistitoare si avertizoare in acelasi timp fata de asemenea acte reprobabile si reactiile inevitabile de raspuns se afla in memoria istoriei relatiilor internationale. Cine incalca cele doua linii rosii este altcineva decat cel din autodescrieri, are ceva de ascuns, iar scopurile sale sunt altele decat cele declarate.

Probabil catre un astfel de moment al adevarului se indreapta si Coreea de Sud, aliata SUA, in urma descoperirii ca americanii au introdus ilegal  patru lansatoare THAAD pe teritoriul national sud-coreean, suplimentar față de cele două lansatoare de acelasi tip care au avut aprobarea legala, pentru a contracara amenințarea nord-coreeană. Președintele sud-coreean Moon Jae-in Moon s-a declarat “șocat” de descoperirea acestei ilegalitati a aliatilor americani si a dispus efectuarea unei anchete.

https://www.agerpres.ro/externe/2017/05/30/coreea-de-sud-presedintele-moon-solicita-o-ancheta-privind-intrarea-a-patru-lansatoare-thaad-in-tara-10-48-34


Spargerea anacronicului G-7: Cioburile vor fi culese de G-20?

29/05/2017

File:Barb. Kreuzknoten RüL LüR 03 – Logo G20-Hamburg.svg

“Dispute”, “tensiuni”, “contradictii”,  acestea sunt cuvintele care caracterizeaza cel mai bine imaginea de final a summiturilor NATO si G-7 din saptamana trecuta, de la Bruxelles si Taormina (Sicilia).

La originea acestor stari de lucruri post-summituri se afla doua disonante majore, care au distorsionat suparator o armonie care ar fi trebuit sa fie de concert. In premiera, diferentele de abordare si de viziune strategice au luat locul celor tactice.

Noul presedinte al SUA, miliardarul imobiliar Donald Trump, care anterior functiei de presedinte nu a avut niciun fel de exercitiu diplomatic sau politic, a venit cu doua refuzuri strategice, care au produs consternare strategica si neincredere strategica.

In primul rand, Donald Trump a refuzat sa se angajeze in mod explicit in favoarea clauzei NATO privind apararea colectiva, potrivit stipularii din Articolul 5 al contractului fondator al Aliantei. In al doilea rand, Trump a refuzat sa se angajeze in favoarea Acordului de la Paris privind lupta impotriva incalzirii climatice.

Intelegerea diferentelor dintre cele doua planuri de dezacorduri este extrem de importanta. Daca cele tactice pot fi negociate si depasite prin compromisuri de ambele parti, neintelegerile strategice fac imposibile relatia si continuitatea.

Practic, in limbajul de afaceri, care pare sa fie singurul pe care Trump il cunoaste si il foloseste, neintelegerile strategice dintre parti, posibil contractante sau deja partenere, inseamna “Stop! Nu incheiem afacerea!” sau “Stop! Iesim din afacere!”.

Insa deosebirile dintre natura, titlul de reprezentare si consecintele unui acord sau tratat politic sunt fundamental diferite de cele ale unui contract de afaceri.

Egoismul individual sau de grup, lacomia maximizarii profitului prin avantaje unilaterale si necuvenite, sub presiunea (re)negocierii unor tratate sau iesirii din altele, ori perceperii de taxe de protectie, un gangsterism pe care il vedem in filme sau despre care auzim din lumea interlopa, nu sunt in logica internationala a politicii, democratiei si dreptului.

Rezultatele “deloc satisfacatoare” ale discutiilor de vineri si sambata pe tema schimbarilor climatice au dus la destramarea de facto a unitatii G-7. Reevaluarea europeana a noii situatii si concluzia ei nu s-au lasat asteptate. „Vremea în care ne puteam baza pe deplin unii pe alții aproape s-a încheiat”, iar „noi, europenii, trebuie să ne luăm destinul în mâini”, a declarat Merkel, duminică, la Munchen.

Cancelarul german a dat de inteles ca SUA cu Donald Trump si Marea Britanie prin Brexit nu mai sunt parteneri de incredere. Daca sau cata surprindere a provocat declaratia germana la Washington si Londra este mai putin importanta decat nevoia Europei de a-si creste increderea in sine.

De altfel, in psihologia individuala si nationala anglo-saxona marimile stimei de sine si increderii in sine sunt determinante pentru marimea ratei succesului. Declaratia lui Merkel ar trebui deci privita ca fireasca. Nefireasca este ca ea a venit abia acum, pe o evaluare destul de tarzie.

Nemtii au adus in schimb o contributie pretioasa, poate ca o compensatie, privind relatia de potentare reciproca dintre increderea in sine si increderea in ceilalti. Crestera increderii de sine este baza cresterii increderii in ceilalti si invers.

Spargerea G-7 de catre americani nu trebuie insa privita in negru. In lumina celor mai recente date ale Bancii Mondiale, citate de World Economic Forum, G-7 este anacronica, nu mai reflecta ierahia reala a celor mai mari economii ale lumii. Cele mai mari zece economii ale lumii in 2017 (neoficial le putem numi G-10) sunt, in ordine: SUA, China, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franta, India, Italia, Brazilia, Canada.

Prin comparatia cu ierarhia G7, observam absenta inadmisibila a Chinei, care aproape in orice tip posibil de clasament ocupa unul din primele locuri (de regula 1 sau 2), in timp ce, la fel de inadmisibil sau, mai bine zis, paradoxal, codasa Canada din informalul G-10 se afla in compunerea oficialului G-7.

“Cioburile” lui G-7 vor fi “culese” de G-20, care, in plus fata de G-7, are o compozitie multipolara imbunatatita, prin prezenta alaturi de economiile dezvoltate (cei sapte plus Rusia, cu indulgenta spune Vestul), la care se adauga reprezentanti ai Uniunii Europene, a marilor economii emergente: Argentina, Brazilia, Mexic, China, India, Australia, Indonezia, Arabia Saudita, Africa de Sud, Coreea de Sud, Turcia.

Interesant este punctul de vedere al Rusiei, care, in urma analizei rezultatelor summitului G-7 si a “contradicțiilor transatlantice mocnite (care) au ieșit la suprafață” a reiterat realismul pozitiei sale potrivit careia “revenirea la formatul G-8 nu este de actualitate”. O premonitie privind viitorul G-7?

Desi cazut in desuetudine, datorita destramarii unitatii de decizie, summitul G-7 din 2018 a fost planificat sa aiba loc in Canada, în regiunea Charlevoix, din provincia Quebec. Summitul G-20 din acest an, care se pare ca va surclasa G-7 ca reprezentare mai adecvata si eficienta deciziilor, va avea loc in Germania, la Hamburg, in 7-8 iulie.

http://incont.stirileprotv.ro/international/cele-mai-mari-zece-economii-ale-lumii-in-2017-tara-care-detine-un-sfert-din-avutia-planetei.html

https://www.agerpres.ro/externe/2017/05/29/rezultatele-summitului-g7-au-aratat-ca-nu-trebuie-sa-se-revina-la-formatul-g8-reprezentantul-rusiei-la-ue–12-17-58


Universalizarea zoologizarii: „Mancam ce vanam”

28/05/2017

Pledoaria mea pentru primatul gandului urmareste evitarea situatiilor de a mai cadea prada cuvantului. Mai ales cand acesta face parte din unele izbucuri ale unor idei sau ideologii care se vor coplesitoare. Un exemplu ar fi, pentru a fi mai bine inteles, mai noul caz al „democratiei liberale”.

Ideologia „democratiei liberale” este succesoarea, poate si substituitoarea, „democratiei comuniste”. Memoria recenta ne avertizeaza ca in fata cuvantului sau discursului politic sa ne intrebam daca nu cumva in spatele acestuia sau acestora se ascunde un gand de pradator, care se foloseste de cuvant ca de o nada.

L-ati auzit pe Zuckenberg despre vointa lui privind un venit de baza „universal”? Sigur, nu din miliardele lui nemuncite sau ale Fed-istilor evreo-americani, ci, pentru ca ei sa ramana vesnic bogati, din munca cinstita si demna a celorlalti, care, ca orice sclavi, trebuie supti pana la sudoare si sange.

Sau pe „super-starul” ipocrit Obama, indragostit subit de Berlin si prieten pe viata al lui Merkel, despre faptul ca „nu ne putem ascunde dupa un zid”, gandindu-se la zidurile altor cetati (mai ales cand dincolo de ele sunt cosuri pline cu banane!), cand, de fapt, in cei opt ani cat a fost presedinte el nu a daramat zidurile cetatii americane din calea esticilor, ba mai mult, i-a izgonit chiar si in ultima luna de mandat (v. cei 35 de expulzati rusi)?

Pentru cine munca e grea sau prea sus ca sa ajunga la ea si se folosesc de cuvinte inselatoare: Mars, ma, acasa, javra declasata, la munca, nu la praduit! Cred ca expresia „mancam ce vanam” a fost auzita si la noi, dar cine or fi vanatorii si cine vanatii?!…


La limita Cuvantului: Inapoi la primatul Gandului

28/05/2017

Se pare ca am ajuns la limita limbajului omenesc.

Cei care au pus stapanire pe ceea ce as numi „tehnologii de comunicare” isi invartesc atat de bine limba, despre care nu intamplator se spune ca nu are “oase”, incat pot provoca iluzia ca au intotdeauna dreptate.

Includ in mijloacele speculative de persuadare sofistica, retorica, PR-ul, lingvistica etc. A se vedea in ultimul caz gramatica generativa a lui Noam Chomsky, o unealta rafinata pentru discursul politic manipulativ.

Candva am spus despre acesti indivizi ca se folosesc de limbaj ca de un cod spart. Spargerea codului de comunicare al dusmanilor permite, intre altele, si folosirea codului respectiv pentru intoxicarea utilizatorilor naturali ai acestuia.

A se vedea celebrul caz de decriptare de catre britanici a masinii “Enigma”, din WW2, cu care nemtii isi secretizau mesajele de razboi, despre care parerea mea este ca a fost pus la dispozitia britanicilor chiar de Hitler insusi.

Aceasta a fost inca una din cauzele infrangerii Germaniei, de asemenea in opinia mea, care s-a adaugat celei a neasigurarii criminale a munitiei de lupta pentru trei zile a militarilor germani din Normandia.

Regulamentele militare privind asigurarea unitatii de foc prevedeau asigurarea munitiei de razboi pentru trei zile. Nemtii au rams fara munitie in mai putin de 24 de ore de la Debarcarea anglo-americana.

Infrangerea Germaniei, poate inadecvat spus “naziste”, s-a datorat faptului ca nemtii s-au lasat prosteste condusi de un Fuhrer care nu era de-al lor. Desi a spus ca este “german” si ca va face Germania “Mare”, Hitler nu a fost nici german, nu a facut nici Germania “Mare”.

Ce ne-a mai ramas? Cred ca numai gandurile, care inca nu ne pot fi cunoscute (dar ne pot fi influentate). De aceea am afirmat ca mai corect ar fi fost ca Biblia sa inceapa cu: La inceput a fost Gandul, si Gandul era la Dumnezeu, iar Gandul era Dumnezeu…


Terorismul ca institutie clandestina: Recitindu-l pe Gandhi. Actualitatea Satyagrahei, ca varianta de raspuns

28/05/2017

Familiile Soarelui

Draga Domnule G. B.,

Nu-ti trebuie nu stiu ce aparat sofisticat de analiza pentru a observa rapid, cu mijloacele simtului comun, greseala de neinteles pe care a facut-o seful diplomatiei americane.

S-a dus sa planga la mormantul victimelor unui atac terorist in masa si in loc sa spuna ca, la informatiile si resursele specifice pe care le are, va face totul sa-i rada de pe fata pamantului pe teroristi, care sunt concreti, localizati si cu crimele asumate public, a pus aceste lucruri palpabile in paranteza, trimitand in schimb printr-un logos de intentie spre un alt candidat pentru “scaunul electric”, care este strain de cauza, confuz, imaterial.

Practic, a abatut atentia familiilor indoliate si a poporului britanic, energia setei lor imperioase de dreptate, spre o directie nebuloasa, cu tinte abstracte, oameni fara chip si nelocalizati, numiti “extremisti”. Ca intr-o vanatoare de vrajitoare careia oricine ii poate cadea victima, numai cine trebuie, nu.

Iti dai seama ce revolta poate starni printre neamuri cineva care la funeraliile unor rude asasinate il disculpa indirect pe asasin, ferindu-l de urmarirea penala si de sabia Justitiei, pe care, diplomat, le abate in gol? Ba, mai mult, cand vorbeste de “integrarea” ucigasilor (imigranti) in societatea occidentala, in particular in cea britanica? Efectul este unul de neincredere, care, o data instalata, face ca increderea pierduta sa fie precum sufletul, care o data pierdut nu se mai intoarce (Miguel de Unamuno).

Cred ca ai auzit lamentatia agresiva si instigativa, frecvent repetata, pentru un domeniu sau altul: „Nu sunt/nu avem institutii, dar le vom avea!”. Ei bine, se pare ca terorismul a devenit o institutie politica. Repet, pentru a retine si reflecta terapeutic asupra acestei maladii/schizofrenii politice: TERORISMUL ca INSTITUTIE CLANDESTINA.

Descriptiv, pe multitudinea de cazuri concrete, pot fi scrise tomuri intregi, dar la fel de importanta ca intelegerea fenomenului, a cauzelor si efectelor acestuia, sunt si solutiile. Daca ma vei intreba “Ce-i de facut?”, iti voi reaminti precedentul care a apartinut lui Mahatma Gandhi, părintele independenței Indiei și inițiatorul mișcărilor de revoltă nonviolente. Pare incredibil, dar Gandhi a obtinut victoria asupra violentei prin non-violenta.

“Marele suflet” (Mahatma, in sanscrita), cum a fost numit de poetul indian Rabindranath Tagore, a lansat la nivel de masă metoda de revoltă bazată pe rezistență pașnică, denumită Satyagraha, o formă de refuz radical al oricărei colaborări cu autoritățile britanice.

“Părăsiți India” (1942), revendicarea protestului non-violent, de refuzare o oricaror relatii cu ocupantii britanici, a coagulat rezistenta indienilor. Rezultatul a fost retragerea britanică și independența Indiei (1947).

Cred ca in NECOLABORAREA de niciun fel de atunci poate fi intrezarita o cheie, care, remodelata in raport cu noile realitati, ar putea fi folosita si acum, pentru eliberarea de sub dominatia noilor colonizatori, americani, in primul rand a popoarelor si tarilor din Orientul Mijlociu (Irak, Afganistan, Siria), apoi a celorlalte tari cu statut de facto de colonii americane.

In asteptarea vremurilor libere, F. P.


Reclasificarea Raului: Extremistii, mai rai decat teroristii? Teroristii vor fi “invinsi”, dar extremistii trebuie “stersi” de pe fata pamantului (Rex Tillerson)

27/05/2017

Afland de declaratia secretarului de stat american, Rex Tillerson, facuta vineri, la Londra, in contextul atentatului terorist de la Manchester, probabil ca teroristii au fost surprinsi sa ia act ca au fost coborati cu o treapta in ierarhia Raului.

„Îi vom învinge pe teroriști, iar pe extremiști (…) trebuie să îi ștergem de pe fața pământului”, a spus Tillerson, in prima sa vizita in Marea Britanie, de condoleante si solidaritate.  Preoții, rabinii și „fiecare imam din fiecare moschee trebuie să condamne sufletele celor care au efectuat aceste atacuri”, a insistat Rex Tillerson.

Surprinsi sunt insa si multi politicieni si analisti internationali, care vad in noua nuanta adusa de Tillerson o noua bulversare a raporturilor dintre Raul cel mare si raul cel mic. Prin schimbarea locurilor intre Terorism si “extremism”, pe scala Raului, Tillerson aduce in atentie diferenta dintre supravietuire si exterminare. Cel mai probabil, noua definitie a “extremismului” va fi vasta si dinamica, cuprinzand “periferia” ostila, non-conforma sau distanta fata de “centrul” intereselor SUA.

Potrivit dreptului pacii si razboiului, invinsii sunt integrati si asimilati noului sistem de valori care si-a afirmat suprematia. Schimbarea tirului principal de pe invingerea teroristilor pe exterminarea “extremistilor” este cu atat mai surprinzatoare cu cat pare sa rastoarne primatul antiterorismului sustinut de presedintele SUA, Donald Trump, la summiturile NATO si G7. Declaratia de prioritate de abia a iesit din microfoanele de la Bruxelles si Taormina.

La Londra au fost facute si alte declaratii, cu posibil impact viitor. Relatiile dintre fosta metropola si fosta colonie par sa se reaseze intr-un format nou. Plecand de la originea libiana a autorului atacului de la Manchester, miniștrii de externe american si britanic au recunoscut că integrarea comunităților provenite din imigrație poate întâmpina dificultăți. Țările occidentale, a afirmat Rex Tillerson, trebuie să găsească un răspuns la „incapacitatea lor de a asimila” unele dintre aceste populații, în timp ce pentru Boris Johnson, imigranții „trebuie să devină britanici” și „să îmbrățișeze valorile” societății britanice. Nu s-au facut referiri la competitivitatea imigratiei, al carei balans sensibil intre a fi un motor de progres sau un balast (prin parazitism social si infractionalitate) poate insemna diferenta dintre echilibru si dezechilibru (stagnare sau recul economic, conflicte sociale etc.).

https://www.agerpres.ro/externe/2017/05/27/atentat-la-manchester-rex-tillerson-vrea-sa-ii-elimine-pe-extremisti-de-pe-fata-pamantului–01-05-49