Marturisesc ca ideea de schimbare a PSD este extrem de provocatoare. In sensul bun, fireste, de a ne zgaltai mintile si a le pune la incercare pe tema. Cu atat mai mult cu cat mediul de dezbatere in acest sens este destul de sarac. Pe zona stangii, doar dinspre PSRO-ul lui Mircea Geoana mai apar sporadic constructii ideologice. Pe cea a dreptei, MP-ul lui Traian Basescu incearca o noua captatio benevolentiae.
Cred ca ideea de schimbare a PSD ii poate castiga pe social-democrati, dar nu numai, din cel putin trei motive. In primul rand, cu toata concentrarea de tiruri pe coruptia din acest partid, nu trebuie scapata din vedere posibilitatea ca laitmotivul coruptiei sa ofere simultan o tinta si o acoperire. Cand vezi cum lobby-ul diplomatic occidental batatoreste cu o compulsiva insistenta cararile spre Cotroceni si Victoria, este riscant, ca sa nu spun naiv, sa crezi ca ar exista coruptie doar in conul de lumina, nu si in cel de umbra, in care raman invaluiti cei care manuiesc reflectorul.
Fara indoiala, o flancare occidentala a premierului, pentru a da un exemplu mai mult sau mai putin ipotetic, de o vizita de curtuoazie si un laudatium de model regional anticoruptie, chiar in ziua cand la guvern are loc o sedinta informala pe tema bugetului, poate fi o coincidenta. Dar, in aceiasi masura, cunoscand modalitatile de modelare si de acoperire, poate fi si o suspiciune, pentru a carei prevenire sau eliminare nu exista decat solutia de evitare sau de nerepetare.
In al doilea si in al trelea rand, si acestea ar putea reprezenta tot atatea directii de schimbare, prin desprinderea de familia partidelor occidentale socialiste si social-democrate si iesirea din schema stereotipului stanga-dreapta. Socialistii si social-democratii si-au probat o proasta reputatie, de vectori transnationali de reproducere a coruptiei si, dupa caz, a capitalismului sau comunismului. La randul ei, dihotomia stanga-dreapta este tezista, acrediteaza din capul locului antagonismul intre munca si capital, exacerbeaza si eternizeaza lupta dintre ele, alimenteaza cercul vicios al celor doua Romanii, sociopolitice.
Nu a sosit, oare, timpul ca munca si capitalul sa se uneasca si sa conlucreze pentru Romania, care este una singura sub soare? Unii politicieni au remarcat un deficit de relationare al stangii cu intelectualitatea, dar mi-e teama ca atata timp cat vom ramane incremeniti in sciziunea politica de acum doua sute si ceva de ani, care s-a extins si asupra diferentelor de munca, implicit clasiale, nu se va reusi sa se produca schimbari semnificative.
Dupa parerea mea, sistemele politice care continua sa opereze in mod determinant cu criteriul stanga-dreapta sunt anacronice. Mai mult, ele sunt discriminatorii, deoarece nu se mai intemeiaza, ca altadata, pe pozitia fata de proprietate, toate constitutiile democratice consfintind proprietatea privata, ci pe diferentele de instructie. Nu in ultimul rand, sistemele politice care se bazeaza pe impartirea esichierului in stanga-dreapta sunt profund manipulatorii. Sa ne gandim la cei 1% din populatie care detin bogatia in societatea americana, care ii manipuleaza pe ceilalti 99% pentru a le vota lor bogatia, iar pentru ei insisi, saracia. Dar si la faptul ca divizarea stanga-dreapta a fost folosita pentru instrumentarea de revolutii si lovituri de stat, ca ancore capitaliste de statu-quo.
Nu este nevoie sa decretam excluderea criteriului stanga-dreapta, ci sa luam act de noua realitate, in care determinanti pentru un sistem politic democratic sunt alti factori, care se bazeaza pe valori nationale si prioritati de etapa. In opinia mea, o piata politica nationala trebuie sa se deschida catre un set de optiuni, nu de opozitii, catre oferte alternative si partide de alternativa, care sa faca posibile alegeri multiple si productive, nu opozitii in sine, sterile si contraproductive.
Sistemul politic occidental este in criza, est-europenii au nevoie de un nou sistem politic, independent si national. Rusia Unita, Lege si Justitie, Fidesz, Syriza, Podemos sunt nuante politice noi in pluripartidismul european, pentru care nu pozitionarile de stanga sau dreapta sunt determinante, ci interesul national, identitatea, integritatea, unitatea, antiausteritatea, dezvoltarea sociala, majoritatea, conservatorismul si radicalizarea proconservatoare etc., identificabile pe intregul esichier.
PSD ar trebui sa se transforme in ceva diferit de ce a fost si este, pentru a raspunde asteptarilor unei parti cat mai mari a populatiei. Mie mi se pare ca o a treia cale ar fi o cale de mijloc, intre ceea ce traditional am numit stanga si dreapta. Poate ca o renastere a ideii de social-liberalism, sub forma unui partid, nu a aliantei care a fost USL, s-ar bucura de acelasi succes, dar si de o stabilitate mai mare, nu doar electorala sau conjuncturala. Ponta si Tariceanu, cu PSD si ALDE, ar putea fi o varianta, dar nici un USD, cu progresistii, nu ar fi de ignorat. Monumentul Aripi, de pilda, dedicat luptei anticomuniste (necesarmente va trebui unul si pentru cea anticapitalista), cu trei aripi stilizate, ar putea fi o sursa de inspiratie.
Daca ar fi ceva de luat de la dreapta, pentru ca inteligenta politica invata de la oricine, chiar si sau mai ales de la adversari, ideile de reconstructie/adaptare politica si de denumire scurta a partidului, cu 1-2 cuvinte de impact, ar putea fi subscrise, cred. Poate ca ar trebui nici sa nu ne mai gandim la partide matusalemice. Pentru cateva cicluri electorale ar fi suficient, se minimizeaza sansele de osificare in nuclee dure, de tipul gastilor.
Numele ar trebui convenit in urma explorarii unor prioritati ale etapelor care urmeaza, intre care unitatea, independenta, (noua) alternativa, nationalul, socialul, justitia, dreptatea (sociala) s-ar regasi, probabil, pe lista. Insa, recunosc, slabiciunea o am pentru un singur cuvant, care sa ne tina treaza constiinta identitatii si radacinilor istorice, poate chiar europene, ceva de genul Apulum, Dacia, Europa (eventual in sintagma cu Uniunea).
Ca simbolistica, suntem datori, opinez, cu o reparatie istorica. Pana, spicul de grau si roata dintata ar reprezenta lumina, pe care intelectualii o dau poporului, painea, pe care ruralitatea o pune pe masa tuturor, tehnicitatea, prin care industria sustine dezvoltarea. Se spune ca viitorul il influentezi chiar numai vorbind despre el. Dincolo de orice s-ar spune despre viitor, un lucru mi se pare de la sine inteles: este nevoie de un nou proiect de tara, dar pentru aceasta este nevoie de un nou sistem politic.
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.