Cati regi are poporul daco-roman?

Dragul meu Ion A., nu cred ca ati uitat de hotarele istorice ale stramosilor nostri. Aveti poate dificultati in a face conexiunea  dintre trunchiul si coroana actuale ale poporului nostru cu radacinile sale etnice, multimilenare. Se mai intampla si altora, sub influenta propagandei care vrea sa ne uitam originile.

Faptul ca numele de Romania si de romani, iesite de la curtile occidentale ale vremurilor sau din laboratorele geopolitice imperiale, cum le spunem azi, le-au inlocuit pe cele de Dacia si daci, nu au putut sa stearga continuitatea istorica si unitatea de simtire a unui popor unic, din cele trei mari provincii istorice, intinse intre Tisa si Nistru.

Noi credem ca primul nostru rege ar fi fost Carol I. Nu, aceasta este o eroare intretinuta geo/politic. Am avut mult mai multi regi: Decebal, Mihai I (supranumit Viteazul), Alexandru (Ioan Cuza) etc. Nu stiu daca ne vom relua numele istorice de Dacia si de daci. Ramane o problema de dezbatere istorica si populara. Alte neamuri au facut-o (nu insist, exemplele istorice sunt arhicunoscute).

Dar, cel putin in numele memoriei (daca nu si in cel al stimei de sine a poporului nostru), ar trebui sa onoram numele tuturor regilor nostri istorici, incepand cu cei atestati in primele izvoare istorice cunoscute. Sa avem o Carte a regilor, o Casa a Regilor, un Muzeu al Regilor.

Numele regilor poporului daco-roman ar trebui date unor institutii, bulevarde, piete, promotii de absolventi, ordine, medalii, diplome etc. Dar numele lor sa fie insotite de rangul suprem, de Rex, pe care l-au avut: Regele Decebal, Regele Mihai Viteazul, Regele Alexandru Ioan Cuza etc. Asa cum, pline de grija, gandurile ne zboara spre viitorime, sa le dam libertatea sa se intoarca, cu recunostinta si cinstire, si spre stramosi, incepand cu primii inaintasi, cu primii ctitori ai neamului acestui pamant. Amin! Dunin

Unipolarista Hillary Rodham Clinton, de la politica soft spre stupiditatea soft: Recunoaste indirect complotul istoric privind distrugerea institutiei regalitatii, dar psalmodiaza complice sistemul in care presedintii americani sunt regi

Hillary Clinton

Pe vremea cand era secretar de stat in administratia presedintelui afroamerican Barack Obama, Hillary Rodham Clinton era adepta antidemocrata a presedintelui-comandant. In limbajul sistemelor politice, prezidentialismul de tip “comandant” se traduce ca un regim autocrat, ca o reintoarcere la institutia revoluta a regalitatii feudale. Ori, poate, era o scapare subconstienta a unui vis politic nutrit in secret.

Nu de putine ori, analisti si observatori ai hipercentralismului american au avertizat ca de facto presedintele american este un autocrat, ca un rege antic sau feudal, care oricand ar putea sa devina si de jure. Ca exemple de hipercentralism american, istoria recenta le-a inregistrat pe cel cultural al lui Obama, care a substituit competitia libera a valorilor culturale cu normativizarea pe criterii rasiste, si pe cel economic al lui Trump, care a inlocuit libertatea pietei cu ordine executive.

Iata ca, mai nou, Hillary Clinton, a carei ascensiune politica este apreciata de multi ca un aranjament al celor catorva familii stapanitoare ale SUA, care isi transmit ereditar pozitiile minoritar-etnice conducatoare, dupa 1776, a facut o dezvaluire surprinzatoare, dar care cel mai probabil a fost involuntara, ca o tradare de catre subconstient. Intr-un interviu în exclusivitate pentru cotidianul The Guardian, de saptamana trecuta, Hillary Clinton a afirmat: “Întregul sistem american a fost conceput astfel încât să fie eliminată ameninţarea din partea unui rege puternic, autoritar sau a altui lider (…).”

Hillary Clinton confirma in spusele sale o adversitate ancestrala fata de institutia regalitatii (la care se adauga si ostilitatea privind religia, natiunea, frontiera, familia etc.), in marsul istoric unipolar, catre utopia unei guvernari globale evreiesti. Pe lunga lista a eliminarii regilor, motivate de ura pentru cucerirea puterii, se afla la loc de frunte regele Charles I al Angliei, decapitat in 1649, si regele Ludovic al XVI-lea al Frantei, ghilotinat in 1793. Concluzia istoriei regicidurilor si abolirilor monarhiilor din Europa este ca regii europeni au fost tinta distrugerii. Pentru a-si impune un rege sau imparat global (cel mai vehiculat nume a fost cel al lui Obama), care ar transforma in sclavi toate neamurile pamantului, SUA incearca sa distruga orice bariera sau concurenta, intre care cea mai noua si in ascensiune este cea a multipolarismului.

Semnalele repetate ale rasismului si sovinismului “paturii suprapuse” populatiei si teritoriului SUA sunt cat se poate de clare. Niciunui rege pamantean sau lider etnic national (pamantenitatea si etnicitatea liderilor, adica acestia sa apartina pamantului si neamului pamantului, sunt considerate drept simboluri ale autenticitatii reprezentarii) din afara SUA nu i se va permite sa fie puternic si autoritar. Doar presedintii americani pot fi autocrati, precum regii. Lui Hillary Clinton, apreciata ca nu prea o da mintea afara din casa, scribii interviului i-au mai pus si alte idei in gura, dar ele sunt de umplutura. Unele sunt chiar contradictorii, care ii  anuleaza falsul angajament democratic, cum este aceasta izvorare dintr-un put neindoielnic de gandire autocrata: “(…) poate oamenii sunt pur şi simplu obosiţi. Nu vor atât de multă responsabilitate şi libertate. Vor să li se spună ce să facă şi unde să meargă şi cum să trăiască … şi să li se dea o singură versiune a realităţii.” Aferim!, Hillary Clinton isi da in petic obsesia totalitara! De la epatarea umorala cu “soft power”, cand era ministru de externe,  care in realitate era inteligenta lui Joseph Nye, a ajuns, acum, la stupiditatea “soft”!

Lingvistică politică: Vorbele nu pot schimba faptele. Legenda despre aşa-zisa „promisiune” de la Alba Iulia

Stimate domnule Szilagyi N. Sandor! In aceste zile de mare sarbatoare nationala, pentru orice cetatean roman nu este de loc nimerita utilizarea tendentioasa, grosiera sau contondenta a unei disjunctii de genul “romani si unguri”. Nici pentru unii, nici pentru altii nu este normala trasarea de linii de “demarcatie”, de sectarizare, de inchidere intre limitele uneia sau alteia dintre comunitatile locale. Suntem o societate deschisa, deopotriva in exterior si in interior. Societatea deschisa nu este un moft, ci o necesitate de prosperitate si securitate comune. Intern, Romania s-a deschis in mod egal catre toate minoritatile. Extern, s-a deschis catre Lume, incepand cu tarile vecine. Ce ar fi insemnat ca Romania sa se inchida fata de Ungaria?!… Nu uit insa ca sunteti lingvist, dar, sincer, eu nu cred ca, oricat ar fi de maiestrite, cuvintele ar putea schimba vreodata faptele. Nu-mi place nici termenul de “promisiune”, care mi se pare ca este folosit din aceeasi perspectiva de tactica lingvistica, slujitoare a politicii. In aceasta din urma se incadreaza si titlul pe care l-ati folosit: „Ce n-au promis românii ungurilor la Alba Iulia?” Parcurgand drumul invers al scrierii articolului, se ajunge cu usurinta la ideea politica de inceput, care v-a calauzit: “Daca le voi vorbi romanilor despre ce “nu au promis”, voi reusi probabil sa-i manipulez, pe ei si pe altii, sa creada si sa se creada ca “au promis” ceva ungurilor.”

In mod evident si probant, Rezolutia de la Alba Iulia era redactata in limbajul extrem de uzat politic al vechii epoci. Ce ar fi putut sa “promita” fostilor stapani niste sclavi proaspat eliberati?! Doar ca ei nu le vor face ceea ce li s-a facut lor! Pe atunci nu exista determinativul de minoritati nationale, ci doar cel de popoare. Acesta din urma era si convenabil in timpul Imperiului Austro-Ungar. Daca ar fi fost folosit termenul de minoritate nationala, ar fi fost ca un autodenunt istoric: s-ar fi observat ca ungurii erau o minoritate in Imperiu! Desigur, una dominanta politic. Popoare erau majoritatile etnice, comparativ cu minoritatea conducatoare. Aceasta din urma a disparut si a fost inlocuita cu cea de majoritate populara, adica de popor, fara complexele de minoritar conducator si asupritor, de abia in epoca post-Imperiu. Dar, pana atunci, asa a fost regula politica a Vremii si a Imperiului.

Prin urmare, ar fi fost o absurditate enorma si inacceptabila ca minoritarilor colonisti unguri, cu care Imperiul a colonizat Transilvania, sa li se “promita” perpetuarea statutului de minoritate etnica dominanta politic. Asa ceva ar fi fost echivalent cu continuitatea vechiului ei statut asupritor, intr-o noua Transilvanie, eliberata si reintoarsa la sanul patriei mama. Ceea ce li s-a “promis” ungurilor, pentru a folosi cu indulgenta inadecvatul termen, a fost sa li se garanteze de fapt drepturile de cetateni egali ai Romaniei. In noua perspectiva moderna, care incepuse sa ia locul celei vechi, Alba Iulia a acoperit integral cele ce astazi numim drepturile minoritatilor nationale si drepturile omului. Aceste doua categorii de drepturi au fost aprofundate, ulterior, dupa Revolutie, si consfintite in Constitutia Romaniei. Embrionii vechii Rezolutii de la Alba Iulia au crescut si s-au maturizat, aflandu-si in zilele noastre o expresie moderna, constitutionala, de drept national, de drept european si, in formatul universal si cel mai cuprinzator, de drept international. Sa respectam, asadar, Ziua Nationala, ca cetateni romani. Inca o data, subliniez, nu uit ca sunteti lingvist, dar am convingerea ca niciodata cuvintele nu pot substitui faptele. Pentru ca suntem cu totii crestini, stim toti la fel de bine ca in crestinism faptele sunt criteriul adevarului: Omul se cunoaste dupa Fapte, tot asa cum Pomul se cunoaste dupa Roade (Iisus Hristos, Noul Testament).

http://www.contributors.ro/editorial/ce-n-au-promis-romanii-ungurilor-la-alba-iulia/

Ezoterism: Geopolitica si inteligenta marina

„Marea ne califica aici…., mai mult decat «muntii de altadata« …” O, da, draga Dezideriu Dudas, aveti mare dreptate. Din foarte multe motive personale iubesc marea, unde am multi prieteni si colegi… Am aflat de la acestia, cu multe file de calendar date in urma, cand pe ale tineretii valuri ne rupeam in chefuri marinaresti sau portuare, si o explicatie amuzanta, pe care v-o impartasesc. Pe cea cu oasele de peste o stiti, dar asta e mai… „ezoterica”. Nu e nevoie sa si o credeti sau sa ma credeti!, dar un spirit de gluma cred ca face bine.

Asadar, inteligenta peste medie a „maritimilor” s-ar datora iodului in exces din aerul marin, care face ca tiroidele acestora sa functioneze mai bine. Tiroida fizica corespunde in plan energetic subtil chakrei Vishuddha (Vishuddha Chakra), care este centrul energetic al cunoasterii intuitive si al comunicarii. Un fapt vizibil, care ar putea fi considerat si un argument de credibilitate, este ca atunci cand tiroidele nu ne mai functioneaza in parametri, apare asa-numitul „nod in gat”, cu impact asupra comunicarii.

Stiu ca Traian Basescu s-a nascut la mare si a fost slujitor al marii, dar nu fac nicio aluzie la faptul ca a ajuns presedintele Romaniei pentru ca a fost un „maritim” caruia tiroida i-a functionat exceptional pentru ca s-a hranit cu iodul in exces din aerul marin! Deci, da, va aprob si va sustin: „Marea ne califica aici…., mai mult decat « muntii de altadata”! Salutari Marii!

Zicala: Cine nu are turci, sa-si cumpere!

Draga ZeV, cine nu are turci, sa-si cumpere! Zicala era pe vremuri despre nemti, dar a fost compromisa (poate doar AfD o va reabilita) de „mama” Mekel a imigrantilor (si de „tatal” Schulze). Erdogan este un model regional de clarviziune si determinare, care merita tot respectul pentru ceea ce face pentru poporul turc.

Cateva exemple (de subscris): Incirlik, Fethullah, recentele declaratii prin care ii compara cu niste raufacatori pe neriveranii, veniti de departe, care vor sa exploateze unilateral resursele energetice est-mediteraniene, protestele fata de instalarea de posturi americane de observatie in nordul sirian, sustinerea miscarii palestiniene de eliberare etc.

Turcia se confrunta cu retele de terorism (militar, cultural, religios), adanc infiltrate in institutii ale statului si in societate, care urmaresc exact ce au urmarit retelele trotkiste in Rusia, care i-au nenorocit pe rusi decenii la rand cu comunismul, un regim de inspiratie alogen-cosmopolita, mult timp si cu aceeasi executie statala. Soros e un agent de influenta cultural-politica maligna pe oriunde se duce sa-si faca „cuib”. Solutia, asemanatoare „deratizarii”, e una singura: „Stop Soros!”, dupa modelul Viktor Orban de flituire. Flit, Soros!

Certificat de viata: Fiecare om e mai mare cu 9 luni

Conceptia noastra privind inceputurile vietii si ale masurarii acesteia este gresita. Viata nu incepe o data cu nasterea, cu expulzarea extrauterina a fatului. Viata incepe intrauterin, din momentul fecundarii ovulului, al aparitiei primei celule a embrionului uman, prin unirea celor doi gameti, masculin si feminin.

De aceea mai corect ar fi ca la numarul de ani prin care se masoara varsta omului incepand din momentul nasterii sale sa se adauge si numarul de luni de viata intrauterina, ale micii si vulnerabilei fiinte umane in devenire, din trupul mamei, de functiile careia se foloseste pana cand cele proprii vor deveni apte pentru o functionare independenta.

Potrivit acestui adevar biologic si medical, bebelusul are in momentul nasterii varsta de 9 luni (sau corespunzator, in cazurile prematurilor). Daca aceasta realitate ar capata si o consfintire juridica generala (in particular, avortul este interzis, inca, de unele religii), rezultatul ar fi o responsabilizare extraordinara a femeilor, in respingerea avortului.

Problema reala nu e dreptul femeii de a face ce „vrea” cu corpul ei, ci dreptul la viata al fiintei nenascute, pe care o poarta in pantece. Femeia da viata copilului, nu il ucide in timpul vietii intrauerine, prin crima numita avort. In loc de certificat de nastere, ar trebui eliberat certificatul de viata.

Potrivit certificatului de viata, fiecare/fiecarui om isi va adauga/i se va adauga la varsta post natala pe cea prenatala. Exemple: 1 an + 9 luni, 50 de ani + 9 luni, 100 de ani + 9 luni…

Incident naval Rusia-Ucraina: Jidanii cuibariti la Kiev, pozand in “nationalisti” ucraineni, nu vor face cu pamanturile rusesti ce au facut cu ale arabilor

Dupa lovitura de stat de la Kiev (Maidanul, 2014), botezata “revolutie”, si extensia lacomiei perciunate catre estul prorus al Ucrainei, extrem de bogat, golaneala jidanilor cuibariti in institutiile statului ucrainean a inregistrat o noua escaladare, duminica dimineata, printr-o provocare, pe coasta Crimeii, a fortelor navale ale Rusiei, din Marea Neagra.

Reactia rapida si ferma a Forțele speciale ruse a fost decisiva. Ele au deschis focul asupra unor nave ucrainene și au capturat trei vase, două militare și un remorcher, iar 6 marinari ucraineni au fost răniți. Raspunsul rus a fost legitim, de drept international, pentru nesupunerea navelor militare ucrainene la somatii si incalcarea frontierei maritime a Rusiei. Scenariul provocator al Kievului “portocaliu” este aproape identic cu cele in serie din Orientul Mijlociu, prin care evreii au asmutit statele arabe surori unele asupra altora si le-au cucerit teritorii.

Președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, a cerut instituirea parlamentara a legii marțiale pentru 60 de zile, nu ca o “declaratie de razboi”, ci ca o masura de “aparare”. El a denunţat “un act agresiv al Rusiei” şi o “escaladare premeditată” din partea Moscovei.

Poroșenko a recunoscut ca “din nefericire, pentru Federaţia Rusă nu există “linii roşii”, de netrecut”, dar si faptul ca este “un conflict între două naţiuni surori”. Ruşii susțin că au deschis focul pentru că navele ucrainene au pătruns în apele ruseşti şi nu au răspuns la somaţii. Originea si istoricul evenimentului pot fi citite accesand link-ul din final.

IPOTEZE si RISCURI. Duminică noaptea, câteva zeci de naţionalişti ucraineni s-au strâns furioşi în fata Ambasadei Rusiei din Kiev si au incendiat o maşină a ambasadei. Aceasta manifestatie „nucleoida” (grup restrans), violenta si agitatorica, este comentata de catre cunoscatori in detaliu ai situatiei politice de la fata locului ca o tentativa de “declic” militar regional antirusesc. Provocarea de securitate, de aprindere a unei flacari regionale, ar apartine unor minoritari evrei sub acoperirea de “nationalisti ucraineni” sau unor ucraineni get-beget instigati de evrei nostalgici, urmasi, in ambele cazuri, ai evreilor bolsevici din fosta Uniune Sovietica, al carei prim Guvern l-au controlat, etnic, in proportie de 80%.

https://stirileprotv.ro/stiri/international/rusia-confirma-capturarea-a-3-nave-ucrainene-si-utilizarea-fortei-reuniune-de-urgenta-la-onu.html

Minti deschise: O politica a orizonturilor deschise

Mircea Popescu, (1) va rog frumos, cu umilinta chiar daca e nevoie, respectati proprietatile cuvintelor. Ele, in astfel de cazuri, nu pot vorbi si corecta. Altfel, intrati pe un taram care nu are legatura cu realitatea, ci cu rastalmacirea. Fiti atent la nuante, “apropiere” sau “cooperare” nu inseamna “comuniune” si, cu atat mai putin, nu presupune un efect de “inlaturare” (dar tot e bine ca nu ati spus “fuziune” !). Eu am vorbit de o tendinta, de o deplasare de accent dinspre iudeo-crestinism spre crestino-islamism, care e ceva diferit. De unde ati scos rastalmacirea ca as fi “sugerat” o excluziune a iudaismului si o “comuniune” cu islamismul?! Daca ati avut in minte  un “ecumenism crestin-islamic”, de v-ati panicat atata, lepadati-va de aceasta angoasa! Ecumenismul nu este religie, ci politica.

(2) Daca, cumva, credeti ca peste un milliard si jumatate de islamici ar trebui izolati pentru ca ar fi “primitivi” si “periculosi”, cum se straduieste un anumit curent politico-financiar islamofob sa-i puna in cont atrocitati pe care el insusi le finanteaza si rostogoleste spre islamici si crestini, sunteti pe o pista politica gresita. Ori daca nu sunteti manipulat de spalatorii de creiere care va indoctrineaza prin sedinte de corectitudine politica sau in intruniri mitzvah. Noua tendinta crescatoare la care m-am referit, de apropiere si cooperare crestino-islamica, este absolut fireasca, este pe curs si este de neoprit. Dar ea nu inseamna, repet, excluziunea altor religii, ci doar urmarea atractiilor de masa reciproce, ca dupa legile fizicii ceresti, dintre cele doua cele mai mari religii monoteiste.      

(3) Daca nu e vorba de tendentiozitate, sunteti in eroare sau necunoastere sutinand, indirect, despre crestinism, in opozitie cu istoria, ca acesta ar fi avut mai putine suferinte si diviziuni decat islamul, atunci cand afirmati: “Suferintele islamistilor sunt provocate de ei insisi si decurg din interpretari diferite ale propriei religii (3.1).” De asemenea, sunt contrariat ca respingeti sau nu recunoasteti apropierea morala foarte mare dintre crestinism si islam (3.2). Pur si simplu, ati uitat sau nu va pasa de ranile provocate de Lutheranism si Calvinism pe trupul Crestinismului, care este unul singur, nu puzderia de secte care se hranesc din el si il putrefiaza.

(4) Ia sa dam istoria inapoi in epoca extrem de agitata si de plina de conflicte a celui mai influent mason din Imperiul Britanic, Francis Bacon, fiul “reginei fecioare” (!) Elisabeta, nascut dintr-o legatura amoroasa cu amantul ei Robert Dudley. Masoneria, adanc infiltrata institutional si spiritual in Europa, isi propusese sa foloseasca Biserica pentru raspandirea razboaielor si a haosului. Si inca ce a reusit, prin agentul mason Martin Luther, incepand de la care, prin doua mecanisme clasice, obedienta (a), pentru infiltrare, urmata de dizidenta (b), in scopuri de fragmentare, slabire si distrugere, au urmat lupte intre fratii crestini si lupte cu islamul, slabind ambele religii, in folosul unei a treia. Prin Biserica lutherana, pe care Luther a creat-o pentru sine si un grup restrans de interese, antieuropene, a aparut crestinismul protestant, care a deschis calea unor conflicte fara precedent in Europa. Aceasta din urma a fost scopul aparitiei lutheranismului: provocarea de conflicte in interiorul crestinismului si in Europa!   

(5) Interesant si de luat aminte a fost focul incrucisat si coordonat Bacon-Luther, primul prin ratiune, al doilea prin anti-ratiune si anti-iubire (!), prin care a fost atins un scop comun. Viclenia era sa se acopere ambele fronturi, pentru a controla ambele tabere. Intr-una dintre predici, Luther a sustinut ca adeptii sai ar trebui sa scuipe pe ratiune, pentru ca este “tarfa diavolului” si “mancata de lepra”, motive pentru care “ar trebui tinuta inchisa in toaleta”. Foarte probabil ca era o tactica pentru a crea aparenta ca era un aparator si promotor al Bisericii, desi in realitate nu era nici una, nici alta, dar tactica de inselare a rodit.

(6) Iata un text dintr-una din predicile lui Luther, din care fara echivoc rezulta anti-iubirea si impotrivirea sa inversunata fata de libertatea politica si religioasa, dispretuirea turmei, a poporului, o aroganta elitista la fel de activa si astazi: “Daca iubirea este sustinuta in dauna credintei, ea trebuie condamnata sa ajunga in abisul iadului (o formidabila manipulare anticrestina!, n.m.)… Este mai bine daca un tiran pacatuieste de o suta de ori impotriva poporului pe care il guverneaza, decat daca poporul pacatuieste o singura data impotriva tiranului care il conduce (sustinere pe fata a dictaturii!, n.m.)… La fel cum fundul are nevoie de o mama de bataie, multimea are nevoie de o guvernare prin forta…”. Ne-am lamurit, astfel, unde se gasesc “bazele doctrinare” ale ceea ce auzim in ultimul timp ca “lumea trebuie sa-si bage mintile in cap”, dar si ale violentei civile, „bataia la fund” aplicata poporului-colonie.  

(7) Calvinismul este o secta la fel de aroganta si extremista a crestinismului zis protestant. Si denumirea de “Protestant” are schepsisul ei, de a protesta impotriva crestinismului originar si clasic, la fel cum e si cea de “Israel”, care se lupta cu ingerul, o instigare conceptuala, deci, care il face vesnic rebel si neintegrat. Aceste chestiuni ne arata ca in toate vremurile exista un Grup ezoteric care da linia politica, probabil cel autodefinit “Illuminati”, care se reproduce ereditar. Calvinismul a aparut in Franta, de unde s-a extins in Marea Britanie si, mai ales, in America de Nord. Ulterior, el s-a facut cunoscut sub numele de „Puritanism” (o alta denumire de manipulare conceptuala).

(8) Fondatorul calvinismului a fost Jean Calvin. Din cate observam, “banii blestemati” creeaza pe banda rulanta lideri religiosi si secte religioase care se revendica de la Iisus Hristos, dar care de fapt sunt dusmani ai lui Hristos. Nu este oare o absurditate sa te inchini unor astfel de mincinoase chipuri cioplite, care au aroganta sa pretinda ca sunt Dumnezei si cer inchinare din partea „prostimii”?! Jean Calvin se numea de fapt Jean Caum, dar si-a schimbat numele francez de Caum in Calvin pentru a fi acceptat in Anglia. Calvinismul se focaliza pe Decalogul lui Moise si pe Vechiul Testament. Aflam, aici, in continut, dincolo de ambalaj, una din cele mai mari imposturi si uzurpari, prin care au fost inselati creinciosii crestini, o revendicare formala de la numele lui Hristos, dar nu si de la invataturile sale din Noul Testament!

(9) Dar pentru a comprima si a ajunge la legatura de moralitate anti-camata dintre islamici si crestini, iata care era scopul crucial al calvinismului: introducerea dobanzii in crestinism. Pana la calvinism, religia crestina respinsese perceperea de dobanzi la imprumuturile acordate, fapt ce-i nemultumea profund pe camatari. Aparitia calvinismului a fost semnalul ca sosise vremea ca respingerea dobanzilor sa inceteze si regula perceperii lor sa devina generala. Calvinismul a sprijinit acceptarea dobanzilor de catre crestinism, iar Elvetia, unde a fost conceput complotul, a devenit centrul sistemului bancar mondial. Calvinismul a mai fost folosit la crearea unei agitatii antimonarhice, care a dus la Razboiul Civil Englez si decapitarea regelui patriot Charles I al Angliei, pentru a permite revenirea evreilor, permisiune care le-a fost data de Cromwell, cunoscut si ca masacratorul poporului irlandez, primul cel mai mare genocid din istorie. „Revolutia” lui Cromwell a fost o repetitie pentru „revolutiile” de mai tarziu din Franta si America. Vezi, draga MiPo, cate divizari si cate suferinte au si crestinii, care, prin efectele celor doua razboaie mondiale, sunt mult mai mari decat ale islamicilor? De aceea, cred cu tarie, cooperarea crescanda crestino-islamica este inevitabila si necesara: A doua forta religioasa globala nu poate fi ignorata sau izolata. Oricine ar face-o, ar savarsi o enorma greseala de politica externa.

Fostul premier Nastase, autoironie privind lupta sa politica cu adversarii si sistemul: Razboiul lui Onoda

“Razboiul lui Onoda”: Autoironia folosita de Adrian Nastase este subtila, in binecunoscutul stil sofisticat de a fi neiertator cu tine insuti, propriu marilor personalitati.

Dar cred ca ea este total nedreapta cu autorul. In primul rand, pentru ca beligeranta politica a lui Adrian Nastase cu adversarii si cu sistemul este una extrem de informata si de expertizata.

In al doilea rand, pentru ca Adrian Nastase este in contact direct si continuu cu adversarii politici, care au de partea lor intreaga masinarie a statului, lucruri care l-au expus la o serie de represiuni si persecutii, care insa nu l-au doborat.

In al treilea rand, pentru ca Adrian Nastase se bucura de o imensa simpatie si sustinere cetateneasca, morala, civila, culturala, stiintifica, academica etc (sper sa fi reusit sa le redau in ordinea ariilor de cuprindere).

In al patrulea rand, cel mai important de fapt, desi este ultimul enuntat, dar stiti cum se spune, cei din urma vor fi cei dintai!, este ca, spre deosebire de razboiul lui Onoda, “razboiul” lui Adrian Nastase este departe de a fi pierdut si/sau inutil, ci dimpotriva.

Adversarii si sistemul, “Ostilitia” cum am ajuns sa denumesc Opozitia fata de Interesul National, in care prima foloseste mijloace militienesti fata de cel de-al doilea, se clatina, scartie din toate angrenajele, fiind pe punctul de a se prabusi si de a-si da duhul.

Desi autoironia autorului, din titlul celui de-al 8-lea volum al seriei politico-autobiografice „Blog ‘n Roll” („Războiul lui Onoda”), ce urmeaza sa fie lansat pe 5 decembrie la FET, ora 16:00, mi se pare nemeritata, nu exclud ca ea sa aiba si o parte buna, de sursa inepuizabila de energie, din care de obicei marile spirite se incarca energetic. Sa fim prezenti la eveniment si sa-i fim mereu alaturi!

https://adriannastase.ro/2018/11/22/volumul-8-din-seria-blog-n-roll-razboiul-lui-onoda-va-fi-lansat-pe-5-decembrie/

Vremea unitatii contrariilor este aproape

MiPo, chiar daca au aceiasi parinti, fratii au totusi parcursuri diferite ale vietilor lor. Uneori, apare un Cain. Alteori, un Iuda. Iudacainii exista si printre frati. Pe de alta parte, cei care aparent sau pe fond sunt diferiti, dar care in mod sistematic sunt supusi acelorasi suferinte, nedreptati si discriminari, in mod inevitabil se apropie, interfereaza, coopereaza…

Nu este nicio “perla” in aceasta dinamica istorica, generata de necesitatea supravietuirii comune, care sublimeaza in final in solidaritate si coexistenta. Nimic nu ramane imuabil, vesnic in aceleasi tipare, daca viata reala o cere, ci totul este efectul legii cosmice a actiunii si reactiunii, care nu poate fi manipulata de oameni, precum legile juridice, intre altele…

Daca vreti, persecutorii sunt cei care involuntar deseneaza apropierea si unitatea diversitatii sau contrariilor, ca moment de unitate al celebrei legi dialectice a luptei si unitatii contrariilor, care vine dupa etapa de lupta, care pe caz si asa a fost destul de lunga. Compensatoriu, in virtutea sinusoidismului, unitatea trebuie sa fie la fel de lunga. Este efectul pervers al actiunilor pe termen lung ale persecutorilor, care li se intorc impotriva.

Din acest motiv, dati-mi voie sa spun ca psihologii politici care inspira aceste persecutii de dragul unei utopice puteri absolute, unilaterale, unipolare etc., cum vrem sa o denumim, fac parte dintr-o clasa inferioara de psihologi si consultanti politici, care duc la retrogadarea, la decaderea puterii politice instigate, nu la marirea ei…    

Orice ar crede adeptii rasismului “extraterestru”, o gaselnita politica a arogantei suficiente siesi, potrivit careia ei s-ar origina in nu stiu ce inteligenta venita de pe alta planeta, “cauza” din care ar fi cei mai “alesi” si mai “inteligenti”, Dumnezeu a fost milostiv, drept si democrat, a dat inteligenta tuturor neamurilor si le-a ales pe toate sa traiasca in pace, fratietate si armonie.