Multiculturalism dupa ureche sau de mahala

16/03/2012

UDMR a amenintat, din nou, cu iesirea de la guvernare daca PDL s-ar razgandi in privinta infiintarii unei facultati în limba maghiară la UMF Târgu Mureş. Programe si o linie de invatamant in maghiara exista si in acest moment la universitatea respectiva, suficient de acoperitoare pentru ponderea acestei minoritati, dar o facultate in aceeasi limba nu numai ca ar scinda-o pe criterii etnice si ar distorsiona sau rupe interconectarea dintre piata educatiei si cea a muncii, lucruri absolut inacceptabile, ci ar insemna si o pretentie de lux, pe bani publici, care ar putea antrena consecinte politice si economice pe termen lung, la fel de nesustinut.

O diploma profesionala (care, veti fi de acord, este altceva decat una generala sau liceala) obtinuta intr-o limba cu circulatie restransa (familie, grup, comunitate) are o utilitate sociala de acelasi nivel. Cati medici poti scoate anual pentru o comunitate etnica de cateva sute de mii de persoane?!

In primul rand, cea mai mare frustrare o va resimti chiar absolventul in cauza, care neavand o diploma in limba oficiala a tarii de rezidenta (de circulatie nationala) sau intr-o limba de circulatie internationala nu se va putea implini profesional in plenitudinea cuvantului, motiv pentru care, mai devreme sau mai tarziu, va alege sa migreze pe o piata a muncii pe care, lingvistic, isi va putea implini potentialitatea profesionala, in cazul de fata in Ungaria.

Confruntat cu asemenea efecte, dintr-o data, pentru statul formator ar aparea probleme de costuri si de ceea ce numim fenomenul brain drain, ca si cum ar subventiona educatia… dintr-un alt stat! Dincolo de orice alte consideratii constitutionale sau juridice, limba romana in invatamantul public este totusi o garantie, chiar daca minima, ca statul isi va recupera investitia educationala sau, daca nu, cel putin pierderile vor fi mai mici. Cu o facultate privata este cu totul altceva…

In mod regretabil, cererile excesive cu care UDMR incearca sa faca valuri electorale isi au originea intr-o confuzie, in amestecarea nepermisa a doua planuri distincte, cel al invatamantului obligatoriu, care tine de stat (indiferent ca e minimal sau social) si drepturile omului, prin care se prevede si asigura accesul general si gratuit la un standard educational minim garantat, si invatamantul facultativ, selectiv multicriterial si formativ profesional, in raport cu cerintele pietei romanesti a muncii.

Toata emotionalizarea maghiara ar fi avut sens in primul caz, daca nu ar fi fost solutionat, potrivit unor norme europene si nationale, insa in cel de-al doilea este lipsita de obiect, fiind vorba de o politizare sterila. Ceea ce este deconcertant la UDMR este contradictia absurda dintre pretentia separarii etnice, de parca nu ar fi vorba de cetatenii unei aceleiasi tari si nu ar exista o piata unica (apropo, comunistii ideologizau piata, scindand-o!), si cerinta integrarii europene.

Aceeasi idee extremista si cu iz medieval am auzit-o, ieri, si de la Laszlo Tokes, care vorbea de “impacare” intre “doua popoare”, impotriva realitatii istorice ca in Romania exista un singur popor, cel roman, si mai multe minoritati etnice, printre care si cea maghiara, tot asa dupa cum exista un singur popor ungar, cel din Ungaria, cu care conlocuiesc si convietuiesc pasnic mai multe minoritati nationale, inclusiv cea romana. Un mesaj in care evoci „impacarea” dar in acelasi timp ridici in calea ei separatismul nu poate fi decat unul de ipocrizie politicianista, deoarece alimenteaza exact stari contrare, de tensiuni, neintelegeri si dezbinari.

Anunțuri

UDMR si cursul scurt de economie de piata

14/03/2012

Urmarind agitatia preelectorala a UDMR, imbibata de santaj si supralicitare, in problema unei ipotetice facultati maghiare la UMF Targu Mures, ai fi inclinat sa crezi ca formatiunea si-a schimbat incarcatura semantica a literei “D” din acronim, alegand sa dea democratia pe dictat, desolidarizare sau discriminare, prin care sa tinteasca propriul Guvern, propria Coalitie si propriul Electorat. N-ar fi ceva nou in peisajul politic al ultimilor ani, cand chiar principalul partid al coalitiei de guvernare, PDL, a ales sa faca acelasi lucru.

Totusi, electoralismul, ca exces de zel, de care da dovada in aceste zile UDMR, se anunta a fi de rau augur nu numai pentru democratie, ci si pentru economia de piata. Intr-o lume a comunicarii, competenta lingvistica este intim legata de cea profesionala, iar ambele sunt, in egala masura, unelte ale economiei de piata.

Pe orice piata a muncii, nu criteriul limbii materne este determinant, ci cel al cotelor de circulatie ale limbilor vorbite pe piata respectiva. Tocmai acest criteriu al circulatiei lingvistice obliga piata educatiei sa se adapteze la piata muncii. In economia de piata, absorbtia fortei de munca nu poate fi conceputa in afara cotei de circulatie lingvistica, limba vorbita devenind un criteriu de piata, de acces sau de obstaculare.

Pe o piata a muncii in care cota de circulatie a limbii romane este covarsitor majoritara, pregatirea specialistilor exclusiv in oricare din limbile minoritare va fi profund discriminatorie privind egalitatea de sanse pe piata respectiva.

Cele mai dureroase, inumane chiar, si discriminatorii efecte vor fi pe termen lung: pregatind, in Romania si pentru piata medicala romaneasca, viitorii medici in limba maghiara, acestia vor fi nevoiti sa incalce juramantul lui Hipocrate, dupa absolvire, deoarece vor trata boli si vor salva vieti pe criterii etnice, pe cele ale pacientilor maghiari, da, pe cele ale celor romani, ba!


Ganduri la aniversarea lui Ion Iliescu

03/03/2012

Istoria unui popor este, in mare parte, cea pe care i-o lasa conducatorii. In vartejurile vremurilor, liderii politici sunt chemati sa fie un fel de factotum, care sa indeplineasca o suita nesfarsita de roluri pentru a-si pune la adapost tara si compatriotii, cand de busola si calauza pentru popor, cand de motor pentru dinamizarea energiilor concetatenilor, cand de umbrela politica de vreme rea, cand de paratrasnet pentru edificiul national…

Daca vom face un exercitiu de memorie, il vom recunoaste cu usurinta in toate aceste roluri pe Ion Iliescu, presedintele de onoare al PSD, care a rupt lanturile totalitariste si cercul izolarii in care se zbatea Romania, i-a trecut pe romani prin purgatoriul revolutiei si tranzitiei si le-a deschis viitorul, catre ideile si institutiile europene, ale binelui social si demnitatii umane.

La scara vietii unui om politic si de stat de talia presedintelui Ion Iliescu, 82 de ani reprezinta un munte de experienta si intelepciune, ale carui carari duc toate catre varf. Cei care, peste ani, vor strabate oricare din aceste carari, vor descoperi la tot pasul probe ale omeniei si dedicatiei fata de romanul simplu, din popor, ale loialitatii si responsabilitatii fata de soarta democratiei si interesului national, iar sus, sus de tot, flacara arzanda a idealului care i-a luminat intreaga viata.

 La multi ani, Ion Iliescu!