Anti-Coronavirus: Terradon pentru Bunul Dragon!

https://www.shutterstock.com/image-vector/coronavirus-china-novel-2019ncov-woman-white-1625183431

Rezistenta impresionanta si neindoielnica victorie din razboiul popular chinez impotriva atacului biologic cu coronavirus fac din China o natiune eroica, iar din sistemul ei politic un mare intelept-mijloc in slujirea poporului-scop.

Datorita acestei mari incercari abatute pe neasteptate asupra sa, abordarii ei cu calm si determinare nestramutate, China va fi si mai iubita si mai sustinuta pe plan international.

China: Atac biologic coronavirus/ https://www.shutterstock.com/image-illustration/peoples-republic-china-map-country-silhouette-1624552150

Natiunile vad acum cu mai multa claritate in China drept Natiunea de care au nevoie ca partener si aliat, dedicat intern Poporului si extern Multilateralismului, dar si unicul model socio-politic de unitate si determinare loiale, capabil sa infranga mari ostilitati distrugatoare, politice sau naturale.

Sunt pur si simplu coplesit de maretia chinezilor, venita din harnicie si rabdare, care isi au radacinile in filosofia lor milenara. In fata lor, ma inclin cu admiratie si respect.

China: Dragonul, simbol al Vietii. Sculpturi de dragoni chinezi imperiali la Zidul Dragonului Nou, Parcul Beihai , Beijing/ https://en.wikipedia.org/wiki/Dragon

Daca fiecare locuitor al planetei am subscrie cu un euro sau un dolar la efortul de razboi popular chinez anti-coronavirus, le-am reduce din suferinte si pierderi, dar am si refunctionaliza „Fabrica Lumii”, care ne ofera atat de multe din cele necesare Vietii. Ar fi salutara initiativa: „Terradon pentru Protectorul Dragon!”.

Boris Johnson, un Brexit si din NATO?

Boris Johnson: Regatul Unit îşi redefineşte politica externă şi de apărare după Brexit

Initiativa premierului britanic Boris Johnson de revizuire aprofundată a politicii externe şi de apărare, lansata miercuri, pentru re/definirea rolului Regatului Unit în lume după Brexit, atrage o atentie deosebita si multe semne de intrebare din partea analistilor internationali. Este cea mai ampla initiativa de la sfarsitul Razboiului Rece.

Radicalismul noii abordari are in centrul ei cuvintele “ambitie”, “provocari” si “oportunitati”, toate puse in noua constructie  Brexit, care pare sa fie un fel de arca a lui Noe, in cautarea unui nou cer si a unui nou pamant pentru Marea Britanie. Cred ca directia nesigura in care o va apuca Regatul Unit dupa iesirea din Uniunea Europeana va fi un tribut platit de poporul britanic egocentrismului si incapacitatii de integrare in multilateralism a liderilor politici de la Londra.

Intrebarea politica si publica cu raspuns inca nedeslusit, care bantuie cele doua paliere internationale, este unde vor gasi britanicii o lume pe care sa o faca vasala, sa-i faca regulile si sa semene cu fostul lor imperiu? Foarte probabil ca nicaieri, atat din cauza globalizarii si comunicarii mondiale instantanee, cat si a proastelor exemple pe care le-au lasat in urma lor, pe oriunde au trecut. Epidemiile politice de multilateralism egal si de democratie suverana cu epicentrele in Europa si in Est au contaminat toate Natiunile.

La prima vedere, UK va “fuziona” geopolitic cu USA, intr-un lagar de natiuni vasale in Asia-Pacific, pe care sa-l administreze impreuna. Nu inseamna ca pana la Brexit situatia a fost altfel. Insa post-Brexit ea va fi asumata si legala prin acordul de liber schimb cu Statele Unite. Acordul va fi si o competitie pusa in comun si intensificata fata de Uniunea Europeana. Dar spatiul vizat de anglo-americani este deja ocupat de drept de primele cele mai populate tari, China si India, aliati naturali si de proximitate, care impreuna dau aproape jumatate din populatia Lumii.

In plus, spatiul indo-pacific este un spatiu habitat pentru India. Nimeni din Natiunile-nucleu din Asia, intre care obligatoriu la loc de frunte trebuie mentionati japonezii si coreeni reunificati, nu va accepta ca atlantoeuropenismului putrefiat de americani si britanici sa-i urmeze un pacificoasiatism al acestora, care va avea aceeasi soarta, previzibila prin unilateralismul si consumptivismul care traditional sunt proprii anglo-americanilor.

Natiunile nu au reactionat la unele fapte ale Globalismului. Dar acest lucru nu e sinonim cu a nu le fi inregistrat. O data cu Brexitul a venit vremea sa fie deschis registrul. Nu reactiv, ci preventiv. Ce s-a intamplat sa nu se mai intample. “Microbii” Globalismului au fost cu precizie identificati si clasificati, cu vaccinuri si tratamente infailibile, incluzand aseptizarea habitatului, marginalizarea, izolarea, excluderea, care avertizeaza timpuriu orice Natiune asupra contactelor politice cu acestia, datorita potentialului lor de contagiune. Atentionarile si contracararile comune vor deveni reguli de succes Antiglobalist. Estul unit nu va mai fi campul de vanatoare de Natiuni al Globalismului. Sudul ar putea fi o tentatie, dar cea mai proasta solutie, cu urmari de detehnologizare si decompetitivizare umana, datorita potentialului foarte scazut al resurselor de tehnologie si umane ale zonei.

O data cu plecarea din UE, un Brexit din NATO va deveni inevitabil, lucru nespus, dar simtit in radicalismul noii politici de securitate si aparare post-Brexit al Marii Britanii. Un indiciu este redistribuirea celor 2% din PIB pe capitole, cu prioritate spre tehnologie, ceea ce inseamna mutarea accentului de pe NATO, europenism si continentalism, aflate intr-o simbioza covarsitoare, spre britanism si insularism. Un alt indiciu de dislocare a fost vizita reginei Elisabeta a II-a la sediul serviciului de contraspionaj MI5, cu un mesaj tot despre noi „provocari” si „riscuri” dupa Brexit. Securitatea autentica a Europei va fi de neconceput in afara unei relatii de securitate constructiva cu vecinatatea geopolitica Rusia. Unilateralistii care cauta si nominalizeaza adversari nu sunt de incredere si nu ofera garantii de pace. Prioritari ca prieteni si parteneri sunt actorii statali care isi bazeaza politica externa si relatiile internationale pe multilateralism.

Naravurile Globalismului, in oglinda Istoriei: Statele Unite recurg, impotriva Natiunilor, la aceleasi metode cu care Imperiul Britanic a jefuit cele 13 Colonii Americane (devenite independente in 1776)

Imperiul Britanic – Wikipedia

Istoriografia a descris cu acuratete metodele cu care Imperiul Britanic a jefuit cele 13 Colonii Americane, pana la revolutia lor de independenta (1775-1783), cand au expulzat administratia si armata  de ocupatie ale britanicilor. Analize comparative din zilele noastre constata insa cu stupoare ca aceleasi metode de jefuire globalista sunt folosite de catre Statele Unite ale Americii impotriva Natiunilor. Probabil ca Ecleziastul ar exclama: Nimic nou sub soarele Globalismului!

Harta celor 13 Colonii Americane, din compunera Imperiului Britanic – Wikipedia

Este, oare, o coincidenta? Foarte probabil, raspunsul este negativ, avand in vedere relatia “speciala”, pe aceleasi baze globaliste, dintre fosta metropola imperiala britanica si fostele sale colonii americane. Exista, cu alte cuvinte, un fond comun de principii si metode globaliste, la care invariabil se recurge ori de cate ori noile legatare intampina probleme sau lucrurile nu le ies asa cum doresc. In termeni mai frusti spus, snapanii isi scotocesc impreuna memoria atemporala, din care-si scot la iveala vechile naravuri globaliste, pentru a stoarce de avutii Natiunile. In acest sens trebuie evaluat si scopul mitzvahului de trei zile de la Londra, de la inceputul lunii iunie 2019, avandu-i in centru pe regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord si pe presedintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump. Acesta poate fi considerat ca o veriga in legaturile materiale ale actiunilor spoliatoare  ale lui Trump, care au consternat Lumea. Natiuni tinta de-a valma, aliate sau adversare, au fost si sunt vlaguite de adminstratia Trump cu taxe vamale exorbitante si nejustificate bi si multilateral. Cu pretentii absurde ca bazele militare americane sa fie intretinute de Natiunile pe teritoriile carora se afla. Cu cererea de sporire insuportabila, de catre economiile nationale si economia mondiala, a cheltuielilor militare ale tarilor Aliantei Nord Atlantice (covarsitor europene), prin care presedintele american Donald Trump face – programatic, consequential si neloial – piata industriei militare americane si umple visteria americana cu banii cheltuiti pe achizitii militare din SUA. Cu acuzatii de nesustinut, in stil orwellian, ca Natiunile au “profitat” de SUA, care le-au “platit” multi bani si acestea trebuie sa-i “recupereze”. Cu aiuritoarea afirmatie ca SUA sunt “furate” din proprietatea intelectuala americana si din acest motiv (hilar!) nu mai sunt competitive tehnologic (v. Huawei). Lista este lunga, dar exemplele sunt suficiente.

Boston Tea Party, Litografie de Nathaniel Currier – Wikipedia

Succint, iata conexiunea de metoda intre exploatarea de catre Globalism a Natiunilor de azi si cea a celor 13 Colonii Americane de ieri. Dupa costisitoare demonstratii de forta ale britanicilor in Canada si in cele 13 Colonii Americane, premergatoare independentei americane, guvernul britanic le-a cerut colonistilor sa plateasca mai mult pentru apararea lor. Cam in termenii invocati de SUA pentru apararea aliatilor europeni! Noua impozitare se  adauga impovarator la cele vechi. Ea i-a nemultumit profund pe  colonisti, care au  considerat-o ca total nejustificata. Ideea independentei americane a inceput sa castige teren, pe  fondul introducerii de impozit dupa impozit de catre britanici. In  1764,  Parlamentul britanic a adoptat Legea zaharului, care impunea taxe vamale suplimentare asupra importurilor de zahar, textile, cafea si vin, afectandu-i grav pe producatorii  colonisti. Consiliul local din Boston a ridicat obiectia de “impozitare fara reprezentare”, indemnand la rezistenta fata de taxelor impuse discretionar din Anglia. La scurt  timp, negustorii din Boston au inceput sa boicoteze bunurile de lux britanice. In martie 1765, Londra  a votat Legea tipariturilor, primul impozit direct asupra colonistilor americani. Erau impozitate toate materialele tiparite, inclusive ziarele, brosurile, documentele oficiale si permisele. Colonistii  au obiectat vehement, dar din nou fara rezultat. In aceeasi luna, britanicii au mai nascocit o taxa aberanta si contestata, dar foarte  diferita, prin Legea incartiruirii, care le cerea  colonistilor sa suporte cheltuielile de cazare si hranire ale trupelor britanice. Reactiile colonistilor americani au fost de constituire graduala a unor forte proprii de aparare, care le-au  hartuit si blocat pe cele britanice. In cele din urma, finalizarea a fost formarea armatei continentale. Proaspata armata regulata americana a fost dezvoltata de George Washington, care a fost numit comandant suprem de catre Congresul continental. In  1776, Thomas Jefferson a redactat Declaratia de Independenta, care a stat la baza transformarii celor 13 Colonii Americane intr-un stat independent: Statele Unite ale Americii.

Thomas Jefferson, unul din parintii fondatori ai SUA

Referinta: Extras din argumentatia jeffersoniana, brodata in Declaratia de Independenta: “Noi sustinem ca aceste adevaruri sunt de la sine evidente, ca toti oamenii sunt creati egal (la fel ca si Natiunile, n.m.), ca ei sunt inzestrati de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, ca printre  acestea sunt: Viata, Libertatea si dreptul la Fericire… (lucruri care in mod inacceptabil, azi, sunt uitate sau vadit incalcate de catre SUA, n.m.). Pentru apararea acestor drepturi au fost instituite guverne intre oameni, care isi deriva puterea chiar in consensul celor guvernati (Trump este tabula rasa in aceasta materie, amestecandu-se in vointa popoarelor din Orientul Mijlociu (Siria, Irak, Iran etc.), a poporului palestinian, a celui venezuelean etc, n.m.)… .”

Criza transatlantica: Cateva metafore descriptive

Cred ca marea politica si marea diplomatie isi inspira logosuri metaforice din Biblie. Cele doua ajung sa-si merite reputatia universala pentru ca folosesc cu efecte excelente metaforele descriptive, ca si Cartea Cartilor. Sunt multe probleme ale crizei din relatiile euroatlantice care isi pot afla explicatia si solutia in aceste proceduri de simbolizare. Voi folosi doar cateva, pe un fragment din Raportul Conferintei pentru Securitate de la Munchen.

Conferinta de Securitate de la Munchen: Emmanuel Macron se declară ‘îngrijorat’ de lipsa de răspuns din partea Germaniei în faţa provocărilor europene

Metafora doamnei cu stil si alegere darwinista a partenerului. Fragmentul din Raport e o mostra elocventa a diplomatiei rasate. Aceasta din urma, pe care nucleul dur occidental nu o mai are, in urma confiscarii ei de catre serviciile de informatii, cand subordonarea ar fi trebuit sa fie inversa, e ca o doamna eleganta si asiduu curtata, care insa nu se expune alegerii niciunuia dintre pretendenti, atata vreme cat inca nu e clar cine va avea viitorul de partea sa. E o superbie a diplomatiei darwiniste. Ea lasa masa asaltatorilor care vor sa-i obtina gratiile sa se divida singura, pana cand selectia va avea ultimul cuvant.

Conferinta de Securitate de la Munchen: Preşedintele Germaniei critică egoismul naţional propagat de SUA

Metafora bolii autoimune a Vestului. Nu m-as hazarda sa vorbesc de un Occident integrat si unitar, care geopolitic este doar un concept extins abuziv. Inapoia celui autentic este ceva mult mai putin si mai nereprezentativ pentru tarile pe care le inglobeaza coercitiv. Este o nereprezentativitate multipla, daca nu totala, a Vestului Indepartat pentru restul Vestului. A se vedea, exemplificativ, absurditatea inglobarii fortate a spatiului geopolitic de la soare rasare, cat si a altora adiacente, in Marele Superobez al Occidentului. El a devenit Marele Bolnav al Occidentului. Nereprezentativitatea sa a provocat Occidentului o boala autoimuna. Organicismul occidental  nu mai recunoaste o parte a sa si o respinge. Nu este nimic de facut. Bolile autoimune sunt incurabile.

Confewrinta de Securitate de la Munchen: Nancy Pelosi lansează un avertisment în privinţa „autocraţiei digitale” a Chinei

Metafora precedentelor rele care-i mananca pe autori. Nimeni nu poate controla legile cosmice ale rezonantei si actiunii si reactiunii. Ceea ce emiti, aceea primesti, iar daca emisia este maligna, mai devreme sau mai tarziu cercul se va inchide si aceasta se va intoarce ca un bumerang. Este o explicatie privind disparitia tuturor imperiilor. In folclorurile popoarelor educate, teama de intoarcere a emisiei maligne are legatura cu abtinerea de la a blestema. Daca alzheimerul celulelor creierului sunt responsabile de pierdera capacitatii de memorie si recunoastere, nu acelasi lucru se intampla cu memoria celulelor celor inglobati in organismal globalist. Ea este vie si plina de reprosuri. Nu s-a uitat de unde au pornit toate teoriile ordinii si suprematiei prin crize, incepand de la cea privind “conflictul civilizatiilor”, care, iata, se intoarce asupra initiatorilor, mancandu-i precum revolutiile copiii, pana la stimularea geopolitica a crizei imigratiei ilegale, care de asemenea se intoarce contra autorilor. Practic, nu exista precedent rau care sa nu se intoarca (sau sa nu poata fi intors) asupra declansatorilor.  

Conferinta de Securitate de la Munchen: Mike Pompeo respinge criticile europene, în special germane, privind replierea naţională a SUA

Metafora “Indiile europene”, tinta sublimarii globaliste in fapt. Daca metaforele anterioare nu au convins, mai adaug una, de final, dar si mai pernicioasa pentru libertatea europenilor si, implicit, a rusilor, doua vecinatati indisolubile, expuse unor riscuri comune. Victimele Globalismului, pornit din Vestul cel mai de Vest, nu vor putea sa mai ramana mult timp pasive. Cu atat mai mult cu cat Globalismul a declarat Estul drept terenul sau de vanatoare de Natiuni. Globalismul este cea mai vorace creatura din istoria Lumii. Ceea ce  pentru Imperiul Britanic a fost India, un miraculos taram al bogatiei, cunoscut drept “Indiile”, cautate de emisarii lui navigatori si transformate in colonii, Globalismul american a supralicitat, fortand sublimarea in fapt a metaforei de acoperire “Indiile europene”. In fapt, este vorba de “Indiile europene” ale SUA, care au incercat sa asocieze Europa, evident sub dominatia sa, pentru a-i abate atentia de la propria stare. “Indiile europene” ale Americii, ori pur si simplu Indiile americane, au ca obiect Ucraina, in prima faza, declansata in 2014, preconizandu-se, prin planurile de incercuire cu baze militare amplasate in Noua Europa (sintagma pe care Rumsfeld a preluat-o de la Hitler!) ca acesteia sa-i fie adaugata Rusia,  intr-o faza ulterioara. Nimeni nu trebuie sa se insele ca rusii kieveni si cei moscoviti nu sunt frati si nu sunt tinte in aceleasi planuri globaliste. Nici in privinta securitatii comune a europenilor si rusilor, care impart acelasi continent. Pentru cei care au uitat sau nu au stiut niciodata istoria, Europa insasi a devenit o “Indie” a Statelor Unite, care o tintesc exact cu aceleasi metode cu care Imperiul Britanic a talharit cele 13 Colonii Americane (acest istoric merita o reamintire separata). In sfarsit, opinez ca nu vom da niciodata de urma agentilor descompunerii daca vom continua sa credem ca microbii putrefactiei  se produc exclusiv intern, fara sa intervina niciun agent extern.

Revolutia Esichierului: Natiunea, in Centru

Globalismul este distrugatorul Natiunilor. El si-a folosit forta, bazata pe resursele smulse Natiunilor, pentru a modela Esichierul, generic vorbind, intr-un mod avantajos pentru sine si toxic pentru Natiuni. Rezultatul este o distorsiune conceptual-politica si ideologica a Esichierului.

Globalismul a pozitionat conceptual la Centrul Esichierului tot ceea ce este Rau pentru Natiuni. Teoria sa a dus la Extreme tot ceea ce este Bine pentru Natiuni. Aceasta rasturnare maligna, asimetrica si inacceptabila de pozitii ingrasa Globalismul si slabeste Natiunile.

In felul acesta, partidele care servesc interesele Globalismului si le de-servesc pe cele ale Natiunii, neconstientizat in ambele cazuri, sunt “binecuvantate” cu ipocrizie de catre Globalisti ca fiind de “Centru”. In acelasi timp, manipulatorii Globalisti atribuie teoretico-conceptual pozitiile “Extreme” partidelor care slujesc Natiunea. Globalistii demonizeaza partidele pro-Natiune si le eticheteaza drept “Extremiste”. Trebuie sa recunoastem, aceasta codificare Globalista ostila Natiunilor este destul de subtila. Decodificarea trebuie sa fie mai presus, exoterica si renormalizatoare, in concordanta cu legile Creatiei. In clipa Genezei, Atotputernicul, in nesfarsita sa democratie si iubire de oameni, a consacrat deplina egalitate in drepturi a tuturor Neamurilor, fara discriminarea sclavizanta, clamata unilateral de o politica ultrarasista, ascunsa in haine religioase, privind pretinsa existenta a unui popor “ales” si “suprematist”.

Aceasta situatie intolerabila, de slabire programatica a Natiunilor, o vedem cu ochiul liber pretutindeni. In Centrul Esichierului, Globalismul a intronat toate Relele, scoase deliberat din Cutia Pandorei. Sa le recunoastem, intr-un tur rapid, fie si aproximativ. Vedem Sodomia Sexului, prin homosexualitate. Sodomia Familiei, cu imperecheri anormale, nonprocreative din persoane de acelasi gen. Sodomia Genului, prin nerecunoasterea politica a diferentelor anatomo-genitale ale Barbatilor si Femeilor. Sodomia Copilului, prin abuzare sexuala si privarea acestuia de dreptul existential, in virtutea caruia a venit pe Lume, la o Mama Femeie si un Tata Barbat. Sodomia Identitatii Natiunii, prin multiculturalism, migrationism, incrucisare si eugenizare a Raselor, in favoarea unei “Rase Noi”, unice, monocrome, cenusii, fara stima de rasa si etnie, usor de manipulat si exploatat. Uniformizarea Globalista de “Rasa Noua” este de aceeasi inspiratie ca cea Comunista a “Omului Nou”, care a distrus Elitele si a instalat Teroarea. Sodomia Multilateralismului si Multipolarismului, virtuti ale Natiunilor Libere, prin injosirea si desfiintarea lor de catre Unilateralism si Unipolarism, vicii totalitare ale Globalismului.

In mod mai mult decat evident, Esichierul este de-centrat. El trebuie re-centrat, prin readucerea in Centru a Natiunii si valorilor sale. Patria, Familia, Credinta trebuie sa fie la Centru, iar opusele lor la Extreme. In marja regasirii Centrului, este necesar sa fie evidentiate Identitatea, Traditia, Natiocratia si altele asemenea lor, care au fost atat de calcate in picioare de catre Globalism, in ultimele decenii, de dupa razboiul rece. A venit vremea Revolutiei Esichierului: Natiunea, in Centru. Se impune in acest sens un nou contract politic consensual, intre toate partidele Esichierului (v. primul contract consensual de la Snagov) in care sa se statueze si sa se subscrie ca Centrul este Natiunea. Prin acest legamant pentru eternitate, partidele isi asuma fara echivoc rolul de Mijloace, respingand de a mai fi scopuri in sine, impuse de Globalism, si recunosc Natiunea drept Scop unic si sacru. Toate doctrinele si ideologiile partidelor politice trebuie sa porneasca de la aceasta prioritate existentiala primordiala, potrivit careia Centrul este Natiunea. Pentru a prospera, Natiunile au nevoie sa-si controleze politic, de sine statator perspectivele. Sarcina lor grabnica in acest sens este sa arunce, in pamanturile nationale, Semintele renormalizarii spectrului politic. In felul acesta, le vor culege cat mai curand posibil Fructele. Aceasta renormalizare a sistemului politic, avand Natiunea in Centru, poate fi un obiectiv de tara, pe termen mediu sau lung.

Trump va semna personal acordul cu talibanii: Candidatul electoral spera si risca, deopotriva

Afganistan: Trump susţine că va semna personal un eventual acord de pace cu talibanii

Anuntul de duminica al lui Donald Trump potrivit caruia va semna personal un acord de pace cu talibanii este incarcat de electoralismul campaniei sale pentru alegerile prezidentiale. Trump mizeaza pe confiscarea in beneficiul sau electoral a prestigiului international care este asteptat sa fie inregistrat de catre Statele  Unite prin acordul cu talibanii, dupa 18 ani de razboi de uzura in Afganistan.

Cert este ca SUA ar rasufla usurate sa nu mai inregistreze pierderi militare in Afganistan. Insa promisiunea americana privind retragerea trebuie luata cu prudenta. In spatele tonului manipulator al lui Trump despre presupusa “saturare” de razboi a talibanilor si pretinsa “intoarcere” acasa a soldatilor americani se  afla mai degraba dificultatea crescanda a Casei Albe de a  motiva cetatenilor SUA pierderile de vieti americane intr-un razboi infernal si lung.

“Îmi voi pune numele pe el”, a spus Trump, referindu-se la acord. “A venit timpul să ne întoarcem acasă. Şi ei vor să se oprească”, a estimat Trump. „Cred că talibanii vor şi ei un acord. S-au săturat să se bată”, a mai presupus presedintele american. Totusi, pe langa sperantele sale militare si electorale, pe care le nutreste punandu-si semnatura de unilateralist pe acordul cu talibanii, Trump isi asuma si un risc, care ar putea sa-l coste alegerile. In fond, si el a retras semnatura SUA de pe multe documente internationale. Ca sa nu mai vorbim de volatilitatea semnaturii sale de pe preacordul cu nord-coreeni. Daca acestui esec din urma ii va face pereche cu un esec al acordului cu talibanii, Trump va aparea ca un fanfaron in alegerile din noiembrie.   

Strategia electorala a unui candidat iepure: Bernie Sanders isi promoveaza vizibilitatea campaniei cu vectorul „ingerintei” Moscovei, care ar încerca să-l “favorizeze”

Bernie Sanders, câştigător în Nevada în campania pentru desemnarea candidatului democrat la alegerile prezidenţiale din SUA/ G4Media.ro

Alegerile prezidentiale americane din noiembrie atrag deopotriva atentia politica, electorala si publica a Lumii. Ele pot sugera pentru unii strategii si tactici. Altii pot afla in ele indicii de autenticitate sau falsitate.

La orice evaluare preliminara a scenei prezidentialelor din SUA se poate constata prezenta invocatiei, devenite de lemn, privind “ingerinta” electorala a Rusiei, de o parte sau alta a celor doua tabere, republicana sau democrata. Miracolul renasterii geopolitice globale a Rusiei a devenit un argument de imagine atat de puternic pentru SUA incat cele doua partide nu-si pot justifica victoriile sau infrangerile prin ele insele, ci doar prin lipirea de vectorul rus, care le furnizeaza vizibilitatea si “argumentele”. Inventarea “dusmanului” extern este o tactica tot atat de veche ca sistemul politic american. Ea are drept scop abaterea atentiei de la problemele interne si inchiderea politica si ideologica a granitelor in fata oricaror influente de reforme si sisteme competitive.

Ca si anul prezidentialelor din 2016, care l-au adus la Casa Alba pe Donald Trump, si cel din 2020, care potrivit analizelor politice si evenimentelor de campanie ii vor aduce presedintelui in exercitiu un al doilea manadat, este impregnat de propaganda electorala privind “ingerinta” in alegeri a Rusiei. Interesant si hilar totodata este ca de aceasta data de vectorul rus de vizibilitate se agata Bernie Sanders, candidatul preferat al democratilor.  Sanders a “denunţat” vineri “ingerinţa” rusească în campania prezidenţială americană, după informaţii apărute în Washington Post despre o susţinere a candidaturii sale de către Moscova. In disputa pe acapararea de imagine a vectorului “imixtionist” rus, nici republicanii nu au ramas mai prejos. Serviciile de informaţii americane, aflate in subordinea sefului Casei Albe, i-au pus acestuia la dispozitie afirmatii, asumate ca oficiale, ca Rusia s-ar amesteca in alegeri pentru a-i spori sansele realegerii. Kremlinul a reactionat cu promptitudine, declarand ca afirmatiile in cauza sunt false si alimentate de paranoia.

SUA: Bernie Sanders denunţă ingerinţa Moscovei, care ar încerca să-l favorizeze

Privindu-l pe Bernie Sanders, acesta merita o analiza mai adanca. Desi se afla inaintea celorlalti colegi de partid lansati in castigarea nominalizarii drept candidat la presedintie, detasandu-se in primul rand de Joe Biden, care si-a redus serios sansele in urma scandalului ucrainean de coruptie, Sanders este un candidat iepure. El nu va ajunge la Casa Alba. Doar ii va tine “companie” lui Trump, ca adversar de competitie, ca acesta sa nu concureze singur. In afara de afirmatia lui Hillary Clinton, care lucreaza in favoarea lui Donald Trump, potrivit careia “nimeni nu vrea sa lucreze cu Bernie Sanders”,  mai este si argumentul de varsta inaintata. Din acest motiv, Sanders este perceput in mentalul colectiv ca mai potrivit pentru simbolurile intelepciunii, cu barba si kippah, ale unui rabin la sinagoga, decat cu cele ale puterii, de presedinte la Casa Alba.  

De fapt, in sensul de autoexcludere si de candidat iepure lucreaza insasi aceasta noua nota distinctiva a campaniei electorale a lui Bernie Sanders. „Cinstit vorbind, puţin îmi pasă să ştiu dacă Putin mă vrea ca preşedinte. Mesajul meu către Putin este clar: rămâneţi deoparte de alegerile americane şi când voi fi preşedinte mă voi asigura de aceasta”, a reacţionat cu „vana” Bernie Sanders, într-un comunicat, la informatiile ca presedintele rus l-ar “prefera” si ca in acest sens se va “amesteca” in alegerile americane.  „În 2016, Rusia a utilizat propaganda pe internet pentru a semăna dezbinare în ţara noastră şi înţeleg că va reîncepe asta în 2020”, a mentionat el. Sanders confirma temerea subconstienta a leadershipului american, inchistat de peste doua secole in aceleasi baze globaliste, care nu mai sunt un motor, ci niste frane, fata de influentele de innoire si progres pe care le reprezinta reformele si adaptarile sistemului  politic ale Rusiei. Cand un leadership este legat de aceleasi vechi baze de establishment, cum este cel american, este de asteptat un bipartizanism in ceea ce priveste succesiunea sau auto-succesiunea la Casa Alba. Cele doua partide traditionale, republican si democrat, sunt cu atat mai sigure pe ele in mentinerea statu quo-ului si convenirea rotativei guvernamentale cu cat ele nu sunt concurate de partide noi si mici, purtatoare de alternative, cum se intampla in modernele sisteme politice europene, aflate intr-un continuu proces de perfectionare.      

http://www.ziare.com/international/alegeri-sua/victorie-importanta-pentru-bernie-sanders-care-e-cu-un-pas-mai-aproape-sa-fie-desemnat-candidatul-democratilor-la-alegerile-prezidentiale-din-sua-1598754

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2020/02/22/sua-bernie-sanders-denunta-ingerinta-moscovei-care-ar-incerca-sa-l-favorizeze–453479

Adrian Zuckerman: Opera de idiotizare

Ambasadorul Adrian Zuckerman susţinand un discurs la Forumul CEO AmCham România, 20 februarie 2020 (Foto: Camera Americană de Comerţ din România)

Nu am fost surprins de discursul pe care ambasadorul american Zuckerman l-a livrat, joi, liderilor comunitatii de business din cadrul Forumului CEO AmCham. Am inteles o data in plus de ce sunt trimisi evrei in posturile de ambasadori. Ei stiu sa mulga in folosul lor vacile grase si cu lapte straine, secatuind tarile unde se pripasesc si vlaguind popoarele acestora. Aceeasi misie este si a noilor Iosifi care se perinda pe la curtile noilor Faraoni. Ca suport in acest sens este chiar materialul clientului, respectiv sursele vechi-testamentare privind pataniile egiptenilor, saraciti si cu civilizatia prabusita de pe urma evreului Iosif.   

Adrian Zuckerman nu face exceptie. Deosebirea dintre el si predecesorul sau Hans Klemm e de stil, nu de scop. Fostul ambasador o facea mai diplomatic, cel actual, mai grosolan. In rabinareala de catre Zuckerman a businessmanilor romani, esentiale sunt doua lucruri, strans legate intre ele. In primul rand, ca i-a rabinarit exact pe dos de cum o face Donald Trump cu americanii. Trump nu da niciun produs si nicio resursa in afara tarii fara ca sa obtina un profit disproportionat, care e la distanta astronomica de “bunul simt”, invocat speculativ de ambasadorul american.

Cat priveste statul si companiile de stat, criticate de Zuckerman, aici sunt alte cateva chestiuni de clarificat. Monopolul privat din capitalism este exact sau chiar mai rau decat cel de stat din comunism. Asimetria capitalista excesiva dintre bogati si saraci este contrara accesului cat mai multor cetateni la proprietate, care nu e infinita. Cu cat partea faraonilor economici este mai mare, cu atat este mai mica partea care revine clasei de mijloc, care este amenintata crescendo cu micsorarea si cu disparitia.

In discutie mai este si descurajarea si anihilarea protestelor social-economice, pe care le provoaca hipercentralizarea si monopolul proprietatii, indiferent ca e privat, in capitalism, sau de stat, in comunism. „Cei 400”, apartinand minoritatii care detine monopolul, mentionati de vicepresedintele american Mike Pence la a 68-a ediție a Micului Dejun cu Rugăciune, Washington DC, sunt cu ochii pe angajati, care sunt prudenti sa nu-si piarda locurile de munca, de care le depind familiile. Asa se explica de ce Statele Unite nu sunt paralizate niciodata de greve si demonstratii revendicative, spre deosebire de Uniunea Europeana. Cat priveste dimensiunile si interventia statului in economie, in ambele cazuri SUA nu au rival ca proportii si trenduri. Trump intervine nelimitat in economie. El ordona cui sa se vanda, de la cine sa se cumpere, contingentarile fizice, valorice si taxele vamale. Razboiul lui comercial  e atat al Globalismului impotriva Natiunilor, cat si al Unilateralismului impotriva economiei de piata si a liberei competitii.               

In al doilea rand, ca este un semnal ca Zuckerman si-a inceput opera de idiotizare. Printre tintele lui Zuckerman s-au aflat “baronii” si “oligarhii”, care nu sunt decat o gluma pe langa faraonii plutocratiei americane. Intotdeauna se pot da nume defaimatoare unor intreprinzatori de succes, care competitioneaza onest. Insa ei nu pot fi niciodata comparati cu mamutii economici ai Globalismului, care potlogaresc Natiunile, prin eludarea mediului fiscal national, impunerea de modificari favorabile de legi nationale, schimburi economice neechivalente etc. Apoi, companiile de stat, care pentru orice natiune responsabila inseamna sa-si incredinteze partea cea mai importanta a averii in maini sigure, care nu pot fi decat cele proprii. Zuckerman a mai vorbit despre „corupția endemica”, ultimul cuvant fiind ceva nou comparativ cu Klemm. Daca tot ne duce intr-un mediu de epidemie, nu stiu daca nu ar trebui sa eliminam virusii coruptiei, nu bolnavii de coruptie. Oricum, desi au pedeapsa cu moartea, in SUA nimeni nu a fost injectat sau electrocutat pentru coruptie. O butada demna de Bula sau Samizdat, care circula in folclorul american, e ca daca Donald Trump ar elimina virusii coruptiei, el s-ar face vinovat de al doilea Holocaust! Insa ideea cea mai toxica pentru Natiuni, care iese din imaginarul pervertit de Globalism al lui Zuckerman, este ca statul ar fi un agent al descompunerii economice. In realitate, statul este organizatia politica a Cetatenilor si Natiunii, chemata sa le apere avutiile si vietile. Fara stat sau cu un stat slab, pe Natiuni le pasc pericolele cu care se confrunta poporul palestinian sau alte popoare din Orientul Mijlociu. Statul este capacitatea si legitimitatea care le dau peste maini celor care si le intind spre bunurile altora.

https://www.g4media.ro/avertismentele-noulului-ambasador-sua-la-bucuresti-adrian-zuckerman-baronii-oligarhii-companiile-de-stat-coruptia-endemica-si-huawei-in-colimator-pledoarie-puternica-pentru-stat-de-drept-si-guvern.html

Eveniment al societatii civile: Conferinta FET, sustinuta de Adrian Nastase la Targu Mures

Tema rolului determinant al elitei politice si culturale in politica externa a Romaniei interbelice este extrem de importanta, sub aspectul invatarii prin evidentiere. Trebuie sa reinvatam lectia fortelor cumulative si transformatoare ale tarii, intre care nu trebuie sa existe rupturi sau bariere.

Relevarea conjugarii politicii si culturii – o conjugare specifica care joaca rolul unui factor exceptional de succes – consolideaza increderea in noua alternativa de inaintare, care trebuie sa fie gata sa ia locul alternativei vechi, stagnante sau reculante, cat si increderea in personalitatile apte sa o prefigureze si sa o implementeze.

Salut cu cordialitate astfel de conferinte itinerante. Il felicit pe fostul premier si ministru de externe Adrian Nastase, un distins intelectocrat si culturocrat, care s-a consacrat ca succesor stralucit al diplomatiei titulesciene,  careia i-a dedicat Fundatia Europeana Titulescu.

Sub presedintia fondatorului Adrian Nastase, FET e un laborator de analize si solutii politice. Fundatia Titulescu a devenit o scoala geopolitica remarcabila, demna de renumele celui care a fost de mai multe ori ministru de externe al Romaniei (intre anii 1928 si 1936) si ales de doua ori presedinte al Ligii Natiunilor (1930 si 1931).

Audienta suitelor de conferinte ale profesorului universitar si presedintelui FET Adrian Nastase este cu atat mai mare cu cat ideile sale vin din interiorul si de pe pozitiile societatii civile, din care prodigiosul autor face in mod intim parte.

De peste 15 ani, fostul  politician de stanga, persecutat de regimurile de dreapta, nu a mai indeplinit functii politice. El a desfasurat exclusiv activitati culturale, academice si de profesor universitar de drept international (in acest din urma gen de activitate a excelat Nicolae Titulescu, care a devenit un proscris al regimului carlist).

Dar aceste conferinte de impact lamuritor si configurator mai au o virtute. Ele fundamenteaza opiniile si alegerile politice ale locuitorilor cetatii, care au astfel ocazia sa le exprime intr-o mai buna cunostinta de cauza.

Conferinta FET despre elitele politice si culturale in politica externă a României interbelice a avut loc joi, la Palatul Culturii din Targu Mures.

Premierul de dreapta Ludovic Orban are un profil pe care ar fi trebuit sa-l aiba un premier de stanga!

Ludovic Orban/ Foto: Agerpres

Nu ma incurc in chestiuni de partizanat cu orice pret. In ultima instanta, sunt un analist critic si independent. Un partizanat orb poate ajunge sa lustruiasca pana si slabiciunile liderilor propriului partid. Un lucru rau pentru toti. E ca si cum, in loc s-o mustruluiesti, a-i continua sa-i cauti in coarne unei armate care a pierdut o batalie. Ceea ce ar fi sfarsitul moralei privind simtul datoriei si al disciplinei.

In treacat spus, am aflat din insemnarile intime si politice ale lui Hitler ca Antonescu daduse un ordin de zi prin care a acuzat o unitate, care-i inselase  asteptarile, ca este rusinea natiunii. Hitler nu si-a ascuns admiratia, afirmand ca Antonescu era cu siguranta un german, ca militar innascut, dar al carui nenoroc era ca trebuia sa comande niste romani! Prin urmare, am caracterul sa recunosc ca il admir uneori pe premierul de dreapta Ludovic Orban (PNL), pentru structura lui de personalitate puternica, in care incapatanarea si tupeul, care-i dau un aer poruncitor si prin care are solutii la orice (o fi oare evreu?!) sunt de departe punctele sale forte. Imi amintesc de indemnul lui scandalos “Puneti-va cu parul pe ei!”, cu referire la PSD, adresat sefilor liberali de administratie locala, inca inainte de a ajunge premier. Cred ca „secretul” Globalismului, de la inceputurile sale, consta in situarea, in orice actiune intreprinsa, pe pozitii de otel, adversative, luptatoare, de sorginte militara, dar ascunse cu abilitate in manusa de catifea a manipularii. In fond, si gena noastra daco-geta este de popor luptator. Ea este acum dormitanda, dar inevitabil se va trezi, in noul viitor.

Dar si acum, ca premier, Orban are in el acelasi artag de luptator, pentru care i-as spune “premierul sergent”,  dupa porecla  de “rege sergent” (sau “rege soldat”) atribuita lui Frederic-Wilhelm I, tatal lui Frederic al II-lea, care era cunoscut prin faptul ca ii lovea cu o bata groasa in plina strada, mai ales la Berlin si la Potsdam, pe locuitorii a caror conduita il nemultumea. Ceea ce spun poate fi luata si ca o aluzie ca sa priceapa seful lui si al guvernului, presedintele Klaus Iohannis, care chiar isi are ascendenta in regii Frederici Wilhelmi. Subtil, Klaus i-a dat bata lui Ludovic!

Premierul Ludovic Orban a afirmat recent, enigmatic si cu superioritate, ca are ac de cojocul PSD daca acesta incearca sa-i incurce planul cu anticipatele. Nu stiu daca Orban va avea victorii a la Pyrrhos asupra PSD. Pyrrhos, rege al Epirului, a repurtat doua victorii impotriva legiunilor Romei, dar nu a castigat razboiul, pentru ca pierderile i-au fost atat de costisitoare incat a renuntat la marsul asupra Romei, de care nu-l mai desparteau decat vreo 30 de kilometri.

Ceva imi spune ca trebuie sa ne obisnuim cu Guvernul Orban pana la alegerile parlamentare la termen, din toamna-iarna. Un guvern interimar si de criza, cu puteri limitate, dar totusi un guvern. Cred ca este chiar indicat. Stanga este in reformare. Prioritare pe agenda nationala sunt alte obiective. Reunificarea, de pilda, care face din diplomatie o sarcina sensibila si de anvergura. O schimbare de abordare si de pozitie a Romaniei, apropiata de cea a Poloniei, inca nu este coapta. Trebuie sa ne pregatim pentru noile vremuri, care vor dura sute de ani, cat a tinut expansiunea Vestului spre Est, in care Estul va merge spre Vest.

In forul meu interior imi spun, din ce in ce mai mult in ultimul timp, ca stanga si PSD ar fi meritat un premier cu aceeasi structura de personalitate si de autoritate ca a premierului de dreapta si al PNL Ludovic Orban. Daca ar fi avut si spatele extern asigurat ca Guvernul Iohannis-Orban, ati putea replica, cu o anumita indreptatire. Ei, si aici e punctul vulnerabil al stangii si al PSD: nu au in activitate un politician care sa construiasca relatiile internationale necesare pentru sustinerea  Romaniei.

Stanga veche, in nuce globalista (v. toate aberatiile progresiste, tot atatea destabilizari si esecuri: migrationism, multiculturalism, familie non-traditionala, desfiintare gen, casatorii  homosexuale, siluire a dreptului copilului la familie din parinti heterosexuali etc.), trebuie sa dispara. Asa cum este distrusa samanta pusa in pamant pentru a naste fructul. Intregul esichier trebuie translatat spre dreapta. Ceea ce este de centru-dreapta, acum, care are si valori sociale (individul si colectivul se tin reciproc in frau, evitand individualismul si colectivismul, racile ale liberalismului si comunismului), trebuie sa devina centru-stanga al esichierului viitor. Valorile dreptei – patrie, familie, credinta – sunt mai apropiate de cerintele noului veac, in lupta Natiunilor cu Globalismul. De aici, diversiuni si culpabilizari, operate de Globalism la adresa dreptei, unica zona de esichier de care globalistii se tem cu adevarat, cum a fost atentatul de miercuri de la Hanau (Germania), tintit sa culpabilizeze si intimideze asa-zisa „extrema-dreapta”, care de fapt e dreapta de centru, de cel mai posibil echilibru.