SUA: Ce motiveaza stratagema “retragerii” din Siria?

Donald Trump

Anuntul facut de Donald Trump, luni, potrivit caruia retragerea trupelor SUA din Siria va fi “lenta”, pare sa confirme supozitia unei stratageme americane. Ea a fost emisa de multi observatori internationali, pe baza analizei atente si continue a datelor din teatrul sirian si a reactiilor politice din SUA.

Faptic, dispozitivul american de pe teritoriul sirian a ramas inghetat dupa agitarea de catre Donald Trump a perspectivei retragerii celor 2000 de soldati americani din Siria. Nici macar simbolic nu s-au inregistrat acte de dezangajare sau de plecare acasa a vreunui soldat american. Totodata, reactiile bipartizane din SUA au format un cleste strans in jurul “deciziei” lui Trump, fara sanse de scapare.

Tactic, cel putin doua par sa fie consideratiile pentru care SUA au recurs la stratagema “retragerii”. Prima, sa previna, sa puna in expectativa si/sau sa modereze initiative si evolutii anuntate de catre Turcia in nordul Siriei, referitoare la eliminarea amenintarii teroriste kurde. A doua, sa sugereze Rusiei posibilitatea transformarii intr-o moneda de schimb a retragerii americane din Siria. Nici probabilitatea amanarii sau subminarii proiectului politic si de integritate din Siria nu e de minimalizat.

Cel mai probabil, retragerea americana din Siria ar putea sa insemne o repliere pe aliniamentul irakian, care sa devina punctul tare al dispozitivului militar al SUA in Orientul Mijlociu. In acest sens pledeaza vizita neasteptata a lui Trump la trupele americane din Irak si evocarea unei baze militare permanente in aceasta tara. Pare sa fie o reactivare a teoriei geopolitice a “bazelor militare”, prin coordonare americano-britanica, ca parte forte a reinvierii fostului imperiu colonial britanic.

Desigur, exista si un joc de imagine personala pentru Donald Trump, dar acesta este mai degraba o perdea de ceata foarte perisabila. Trump nu ezita sa se faca “erou national” pentru “succesul” in fata gruparii Statul Islamic. Aparent, el pare sa ignore cu totul ca loviturile decisive antiteroriste au venit din partea armatelor Siriei, Rusiei, Iranului, Turciei. Cei mai lucizi au remarcat dualitatea SUA, vizibila in special pe timpul regimului afroamericanului Obama, cand ce se “darama” ziua, noaptea era construit la loc. Partea proasta este ca se confirma toate “teoriile conspiratiei”, intr-un triptic colonialist Bush-Obama-Trump, incepute de la invadarea Irakului (2003), continuate prin “califatizarea” Siriei si Irakului de catre Statului Islamic (dupa 2014) si stratagema “retragerii” (2018) si ce-o mai urma.  

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2018/12/31/trump-confirma-ca-retragerea-americana-din-siria-va-fi-lenta–234844     

O imagine “comunicativa” la Cotroceni: Dintr-o poza oficiala aranjata, cu un cerc luminos deasupra capului, “coincident” cu elemente din cadru, presedintele Klaus Iohannis transmite un semnal esoteric, dupa modelul conspirational “Illuminati”

Cotroceni: Presedintele Klaus Iohannis

Contrariati de numeroasele conflicte constitutionale pe care presedintele Romaniei, Klaus Iohannis, le are cu Guvernul Romaniei, si de arbitrariile politice ale acestuia privind Justitia, multi romani se intreaba: „Pe cine am ales pentru Cotroceni in 2014?!”.

Un raspuns probabil poate fi aflat si din poza in care Iohannis apare cu un „cerc luminos” deasupra capului, dupa un binecunoscut model conspirational-subversiv de comunicare esoterica (Illuminati).

Sa fie oare un semnal de „invincibilitate” in alegerile prezidentiale din 2019?

https://www.agerpres.ro/politic/2018/12/31/retrospectiva-2018-iohannis-al-patrulea-an-de-mandat-razboiul-cu-guvernul-si-anuntul-privind-o-noua-candidatura-la-prezidentiale–234699

Scrisorile lui Putin

Putin, într-o scrisoare de Anul Nou adresata lui Trump, afirmă că Rusia este deschisă dialogului

Suntem ceea ce gandim. Gandurile pe care le proiectam atrag ganduri de aceeasi vibratie sau polaritate (de deschidere, prietenie, inchidere, ostilitate etc.). De aceea, gandurilor cu care vom intra intr-un nou an trebuie sa le acordam importanta preventiva cuvenita, deoarece ele ne pot influenta pe tot parcursul anului respectiv.

Proiectie psihanalitica, credinta religioasa sau si una si alta, presedintele Rusiei, Vladimir Vladimirovici Putin, s-a aratat sensibil, in ultimele scrisori politice din acest an, fata de gandurilor cu care va intra in anul 2019. El si-a proiectat in agenda ezoterica Akasha [*] gandurile de deschidere si dialog.  

Liderul rus a trimis, duminica, scrisori cu urari de Anul Nou si ganduri bune, de deschidere si dialog, in anul care urmeaza, presedintilor american Donal Trump, chinez Xi Jinping, sirian Bashar al-Assad, premierilor britanic Theresa May, japonez Shinzo Abe si altor lideri din lume, sefi de stat si/sau de guvern.

În scrisoarea catre Trump, Putin a declarat că Moscova era pregătită pentru dialog în legătură cu o serie largă de probleme. El s-a referit discret, dar cu evident regret, la anularea de catre omologul sau american a intalnirii planificate in marja summitului G20 din Argentina.

Scrisoarea liderului de la Kremlin catre liderul de la Casa Alba a subliniat că “relaţiile Rusia – SUA sunt cel mai important factor pentru stabilitate strategică şi securitate internationala.” Pentru anul viitor, Putin a confirmat că Rusia este deschisă dialogului cu SUA în legătură cu o serie largă de probleme.”

În scrisoarea adresata preşedintelui sirian Bashar al-Assad, Putin a promis continuarea ajutorului către guvernul şi poporul sirian “în lupta împotriva terorismului, în apărarea suveranităţii statului şi integrităţii teritoriale”.

Remarcabil a fost si mesajul catre Londra, in care, alaturi de urarile pentru premierul May, preşedintele rus a transmis “urări de bine şi prosperitate poporului britanic”.

Un dezghet diplomatic pare sa fie aproape. Vineri, ambasada Rusiei din Londra a anunţat că Moscova şi Londra au ajuns la un acord pentru a trimite înapoi la posturi unii membri ai ambasadelor lor, după expulzarile reciproce de zeci de diplomaţi la începutul acestui an.

De la Moscova, privirile si asteptarile opiniei publice internationale s-au mutat catre capitalele liderilor carora presedintele rus le-a trimis scrisori cu urari si ganduri bune de Anul Nou. Ii vor raspunde oare ei lui Putin? Ar trebui! Cel putin, potrivit culturii diplomatice si etichetei protocolare ale reciprocitatii.

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2018/12/30/putin-intr-un-mesaj-de-anul-nou-adresat-lui-trump-afirma-ca-rusia-este-deschisa-dialogului–234566

_______________________________________________

* Akasha (inregistrări sau arhiva Akasha) este un termen folosit de autorii esoteriști în teosofie (nu numai, n.m.) pentru a descrie un compendium de cunoștințe mistice codificat în planurile existențiale non-fizice. Aceste înregistrări sunt descrise a conține toată cunoașterea întregii experiențe umane cât și istoria cosmosului (Wikipedia).

Un mesaj care starneste banuieli si controverse: “Este pamantul promisiunii”. Ce semnifica si cui ii este adresat?

In dublul limbaj orwellian, care a reusit mult timp sa se sustraga atentiei publice si decodificarii, semnificatia si adresa unui mesaj nu sunt cele afirmate. Acesta este un cod secret de comunicare, cu polaritate inversa sau sensuri prestabilite, care se foloseste de personalitati, evenimente si canale publice. El a fost identificat ca avand o frecventa crescuta in timpul crizelor “Statul Islamic” si “Vestele Galbene”.

Pe aceasta tema, analiza internationala a fost preocupata, vineri, de discursul premierului israelian Benjamin Netanyahu, in Brazilia, la intalnirea cu presedintele de extrema dreapta ales al acestei tari,  Jair Bolsonaro. Exista o afirmatie a lui Netanyahu susceptibila de a contine un mesaj de tip novlimba sau nouvorba (engl. Newspeak/ germ. Neusprech/ fr. Novlangue). “Israelul este pământul promis. Brazilia este pământul promisiunii”, i-a spus Netanyahu lui Bolsonaro. El a adăugat că Israelul ar putea ajuta în domenii precum economia, securitatea, agricultura şi resursele de apă.

Afirmatia biblica a “pamantului promis” a capatat o materializare istorica intr-un lung sir de razboaie si ocupatii evreiesti ale popoarelor si tarilor din tinutul Canaanului. In urma acestora, popoarele si tarile de pe “pamantul promis” au fost exterminate sau alungate si au disparut. Din retrospectiva conotatiei negative a luarii in posesie de catre evrei, prin foc si sabie, a “pamantului promis”, unii observatori politici considera ca neinspirata afirmatia lui Netanyahu despre “pamantul promisiunii”. Daca a fost un semnal in dublul limbaj, ce semnifica si cui i-a fost transmis?, se intreaba, circumspecti, analistii. Informatii despre intalnire si contextul afirmatiei despre “pamantul promisiunii” pot fi citite accesand link-ul:

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2018/12/29/bolsonaro-s-a-intalnit-cu-netanyahu-in-brazilia-dar-nu-a-anuntat-ca-va-muta-ambasada-la-ierusalim–234316

Justitie fiscala: Taxarea gigantilor digitali

Cancelarul Austriei, Sebastian Kurz, a declarat, sâmbătă, că ţara sa va introduce o taxă asupra giganţilor digitali, incepand din 2020. Aceasta masura, apreciata ca fiind de justitie fiscala, vine intr-un context mai larg, european. Franţa a anuntat ca o va aplica de la 1 ianuarie 2019, iar in Uniunea Europeana se poarta discutii despre aplicarea de taxe pe economia digitală la nivel comunitar.

“Nu este decât justiţie ca giganţii digitali care activează în Europa să-şi plătească partea corectă de impozite. Pe lângă o dispoziţie la nivelul Uniunii Europene, noi vom acţiona la nivel national”, a motivat Kurz. El a precizat ca “este vorba despre a taxa firmele care obţin venituri colosale online, pentru care nu plătesc practic niciun impozit, cum se întâmplă cu Facebook şi Amazon.”

În Uniunea Europeana, companiile digitale plătesc în medie 9% impozite, faţă de 23% în cazul altor firme. Comunicatul premierului austriac Kurz aduce si in atentia Guvernului Dancila problema justitiei fiscale privind multinationalele care activeaza in Romania. Inclusiv corporatii din Austria nu-si declara in mod corect veniturile obtinute in Romania si nu-si platesc catre aceasta in mod echitabil taxele pe care i le datoreaza. Dar noblesse oblige: relatiile echitabile sunt cele mai durabile.  

Cuibul lebedelor negre e in gaura neagra

Coperta revistei The Economist: “The World in 2019”

Coperta revistei The Economist pentru 2019 este neagra: “The World in 2019”. Nu e nicio alta imagine sau simbol prevestitor pentru ce va urma sa se intample in lume, asa cum de obicei apare pe coperta acestei reviste celebre a familiei Rothschild (de pilda, pe coperta 2017 au aparut Vestele Galbene).

Culoarea neagra a intregii coperti pentru 2019 este, potrivit celor specializati in decodificarile simbolurilor rothschildiene, un simbol al crizei, care se va intinde pe intregul an care urmeaza.

Chiar daca papusarii (modelatorii evolutiei si evenimentelor mondiale) uneori s-au mai inselat, cel putin partial, cred ca trebuie luati in seama, de aceasta data, in sensul ca fiind controlori ai jocului global, ei simt foarte clar cand acesta le scapa din mana sau cand aria lor de control e pe cale sa se restranga drastic, mai mult sau mai putin.

Exista la ora actuala o imensa gaura neagra in economia mondiala, care de nimeni si cu nimic nu mai poate fi astupata. Ei bine, de acolo se ridica lebedele negre, in acea gaura neagra isi au cuibul. Nimeni nu mai poate trai pe datorie, pe spatele altora. Fiecare va trebui sa aiba standardul de viata pe care il merita, sa consume atat cat produce, pe spezele proprii, nu ale altora.

Cred ca respectiva gaura neagra va imploda, fara efecte comparabile in afara acesteia. Globalizarea isi va face datoria, aceasta fiind ca natura, care are oroare de vid. Analiza autorului este una extrem de sensibila. E ca un seismograf care inregistreaza primele unde tectonice, care se propaga dinspre epicentru. Care va fi gradul seismului ramane sa vedem.     

https://and-ekb.livejournal.com/16358043.html (preluare saccsiv blog). Coperta The Times din 2017: Revolte ale oamenilor imbracati in galben

http://www.contributors.ro/editorial/a%c8%99teptand-lebada-neagra-cum-va-arata-lumea-in-2019/

Nu mâncaţi fructe de lotus

Draga GeBa, toata lumea intelectuala a discutat in acest an despre bicentenarul Marx (n. 1818). Chiar si britanicii au dezvelit o placa comemorativa si au tinut discursuri. Nu este nimic “plictisitor” in aceasta discutie, dimpotriva. Cu cat vedem mai bine in trecut, cu atat vom vedea mai bine in viitor. Capul trebuie sa ni-l folosim pentru ce ne-a fost dat, nu sa-l bagam in nisip.

Rogu-te, nu ne obliga pe toti sa fim lotofagi (Homer ne spune in Odiseea ca cei care mancau fructe de lotus uitau de patriile lor). Cu astfel de fructe ale amneziei, neo/liberalii occidental i-au momit pe comunistii estici, in 1989-1991. Doar chinezii au rezistat tentatiei. Dupa cum se vede, nu le pare rau. Insa la fel de adevarat este ca in numele refacerii unitatii lor, europenii nu au avut de ales: ori toti, ori niciunul!

Vestul a pus Estului o intrebare bine mestesugita: “Intre Est si libertate, ce alegeti?”. “Estul, intotdeauna!” a raspuns comunismul nationalist. El insa a sfarsit, in diferite forme. In Romania, sfarsitul a fost la Targoviste. “Libertatea!”, a raspuns masa revolutionar-neo/liberala, la fel de utopica precum surata ei comunista. Dar si neo/liberalismul a luat sfarsit, sub neasteptatele lovituri primite din partea trumpismului.  

Intelegem si de aici ca intrebarile sau alternativele dihotomice, cu DA si NU, sunt intotdeauna ispite, o capcana de care trebuie fugit. Orice raspuns poate fi intors in timp. Am vazut acest lucru in istorie: toate revolutiile isi mananca copiii. Revolutiilor nu ar trebui sa li se mai dea numele de revolutii. Ca natie, mereu trebuie sa ne aparam eternitatea de diavol si de straini.

Pe fond, intotdeauna exista a treia cale. Ea trebuie insa imbracata in haina mediului dominant. Noi nu putem ispiti, dar putem amagi. Pentru asta nu trebuie sa uitam cine suntem, care ne este istoria si ce vrem. Ce este libertatea? Ce am facut in 1989? Am mancat fructele de lotus care ne-au fost oferite de occidentali. Ne-am uitat identitatea reala si idealurile proprii. Dar poporul mitic lotofag nu si le uita niciodata pe ale lui. El devenea tot mai bogat prin munca a o mie de insi care mancasera fructele de lotus si care, fermecati de gustul lor, le devenisera astfel sclavi fara sa stie.   

Obicei innegurat: Botezul cu sange poate ucide

Un băiat de doi ani a murit după ce a pierdut foarte mult sânge în urma unei circumcizii care a fost practicată într-un centru pentru migranți din Italia, scrie BBC. Fratele geamăn al baiatului, care a suferit aceeași procedură în suburbia vestică a Romei Monterondo, a fost internat. Un bărbat de 66 de a fost pus sub acuzare pentru crimă, potrivit presei italiene.

În Italia sunt practicate anual circa 5.000 de circumcizii, peste o treime ilegal, potrivit ONG-ului Amsi. Cei doi băieți s-au născut în Italia în 2017, mama lor fiind o femeie din Nigeria care mai are 5 copii în țara natală. Presa locală scrie că mama a cerut circumcizia pentru a respecta tradițiile islamice, în ciuda faptului că ea este catolică.

Potrivit agenției de presă Ansa, bărbatul arestat este un cetățean american de origine libiană. În prezent, circumciziile nu se pot practica în spitalele publice din Italia. O astfel de procedură costă la o clinică privată între 2.000 de euro și 4.000 de euro. Din cauza acestor prețuri, spune ONG-ul citat, circumciziile sunt practicate de oameni necalificați pentru sume cuprinse între 20 și 50 de euro.

https://www.hotnews.ro/stiri-international-22884172-italia-baiat-doi-ani-murit-intr-centru-migranti-dupa-fost-circumcis.htm

Moșu’ de la Casa Alba, in vartejul unui scandal de sarbatori: Mai crezi în Moș Crăciun la 7 ani? (Trump)/ Distruge visurile copilariei! (reactii publice)

In Ajun, copii nerăbdători să afle unde se află Moş Crăciun au sunat la Casa Alba. Ei au dialogat la telefon cu preşedintele Donald Trump şi prima doamnă Melania Trump.

In dialogurile purtate cu Trump, copiii americani se aflau in mod vadit sub inocenta varstei si emotia provocata de magia sarbatorilor si primirii de cadouri de la Mosu’.

Numai ca Trump a distrus inocenta si visurile copilariei. Atat ale micutilor cu care a conversat la telefon, cat si ale celorlalti copii din tara, care au aflat din mass-media de continutul dezamagitor al celor spuse de presedinte.

Cel putin, de aceste lucruri l-au acuzat multi parinti pe Trump, dupa incidentele din discutiile acestuia cu copii, ca le-a distrus inocenta si visurile copilariei.

Într-o conversaţie, Trump l-a întrebat pe Coleman, un copil de 7 ani: “Încă mai crezi în Moş Crăciun?”. Altor copii, Trump le-a spus ca Mos Craciun este in Sahara sau in Maroc.

Trump a lasat opiniei publice impresia ca ar fi vrut sa spulbere din imaginatia copiilor din SUA, tara care cunoaste ierni cu zapezi abundente, pana si magia iernii si a saniei lui Mosu’ trase de reni, in clinchet de zurgalai.

Sa fie vorba, oare, de un program de „reeducare” a copiilor? Brrr!, prea seamana a comunism sionist!

Partinitatea ideologica si loialitatea patriotica

Ma intorc cu un comentariu la o observatie a Amaliei, pe un topic apropiat, izvorata dintr-un simt extrem de ascutit, cum numai femeile il au. In anii ’30, emigratia rusa din Paris se aduna prin carciumile din cartierul rusesc sau din alte cartiere parisiene sarace, unde discuta cele mai fierbinti probleme, din varii domenii.

Preponderente erau dezbaterile politice si culturale. Din acestea se ridica intotdeauna un mesaj patriotic inaltator, care ii intarea si le sustinea credinta in destinul special si etern al Rusiei (care putea sa devina o strajuitoare si obladuitoare a intregului Est). Ei au inteles un lucru, pe care unii nici azi nu l-au aflat, ca regimul politic supracentralizat de dupa 1917 era unul de urgenta si trecator, impus din motive de rezistenta si salvare a Rusiei. A fost un merit nepieritor al geniului leninist, care a lucrat pentru toti esticii. Asteptarea de atunci, probata astazi ca neinselata, a fost ca din salvarea Rusiei urma sa se nasca o noua Rusie, din propria cenusa. O Rusie democrata, libera si independenta. Dar si un nou Est, care in precedentul rus a vazut calea pe care vremelnic trebuia sa mearga pentru a redobandi controlul total asupra lui insusi.     

Devotamentul patriotic al acestei intelighentii ruse emigrante a facut ca din randurile ei sa se inregistreze multe colaboratiuni cu agentii lui Stalin. Paradoxul este doar aparent. Colaboratiunile erau motivate de intelegerea superioara ca totalitarismul avea sa treaca si ca democratia va reveni. Dar si din intelegerea ca patriotismul lor autentic nu trebuia sa slabeasca cu nimic Rusia. Asa cum faceau de pilda cosmopolitii, devotati ideologiei comuniste, nu Rusiei, motiv pentru care ei se angrenau activ in subversiuni distrugatoare impotriva Rusiei. La ce ar fi folosit victoria unei ideologii, daca Rusia disparea?

In intelighentia emigratiei ruse, de atunci, a intelighentiei autentic ruse, precizez, aflam o lectie ruseasca care merita subscrisa. Argumentele etnicului si statalitatii, care sunt fundatiile perenitatii unui neam, trebuie sa fie supreme. Niciodata ele nu trebuie sa se subordoneze tranzientei argumentului ideologic, care poate fi inselator si subversiv pentru neamuri si statele lor (v. internationalismul, distrugerea proprietatii private si a claselor sociale, cotele de imigranti etc.). Comunitatea interbelica a emigratiei ruse parisiene, care se considera un fel de “academie”, de dezbateri de idei politice si de creatii literare, era “ierarhizata” informal pe trei paliere: “veteranii”, “candidatii” si “tinerele sperante” (apropo de remarca Amaliei).

Cred ca si romanii au inceput sa faca mai bine diferenta intre devotamentul ideologic si devotamentul patriotic. Este aberant ca in numele intereselor transnationale, cand acestea lezeaza interesul national, PES sa foloseasca amenintarea cu excluderea PSD din randurile sale. Cred ca reactiile PSD Dragnea si ale Guvernului Dancila de a nu participa sau de a nu-si trimite niciun reprezentant la summit-urile PES sunt un inceput de bun augur pentru distantarea sau chiar ruperea de transnationalism si internationalism.