Retragerea sprijinului majoritatii parlamentare si revenirea guvernului tehnocrat la ceea ce este, un guvern minoritar: Un proiect de gestiune guvernamentala curenta si echidistanta, pana la alegerile parlamentare din noiembrie

Calin Popescu Tariceanu a schitat, marti, un proiect vizand retragerea sprijinului majoritatii parlamentare acordat guvernului tehnocrat, ce ar urma sa fie discutat de PSD si ALDE, dupa alegerile locale. Ideea centrala a proiectului este de demitere a guvernului Ciolos prin motiune de cenzura, dupa care acelasi guvern Ciolos sa ramana interimar, dar cu puteri limitate, pana la alegerile parlamentare din noiembrie.

Masura in sine ar fi binevenita si pe deplin motivata, pe de o parte pentru ca ar opri derapajul ordonantelor de urgenta de la spiritul constitutionalismului si drepturilor omului, pe de alta pentru ca ar garanta independenta guvernului in pregatirea alegerilor parlamentare din toamna.

Trebuie reamintita ca insasi nasterea guvernului Ciolos, ca guvern tehnocrat, neafiliat politic, a fost posibila prin bunavointa majoritatii parlamentare, care a legitimat un guvern minoritar bizuindu-se pe promisiunea presedintelui Iohannis ca acest guvern va fi independent, ceea ce, dintr-un lung sir de acte guvernamentale, a rezultat ca nu s-a intamplat. Dar si ca din start Iohannis a fost partizan si a incalcat intelegerea cu majoritatea parlamentara, cand la investire i-a multumit guvernului Ciolos pentru “curaj”, desi acest guvern nu avea nicio responsabilitate politica si electorala, cand de fapt ar fi trebuit sa-i multumeasca majoritatii parlamentare, care avea aceste responsabilitati.

Prin urmare, avand in vedere ca guvernul Ciolos isi aroga drepturi extinse, prin care angajeaza viitorul populatiei si al tarii, pentru care in mod constitutional si legal ar trebui sa aiba un mandat parlamentar si electoral, care se acorda guvernelor politice si care guvernului tehnocrat ii lipsesc, majoritatea parlamentara are obligatia sa-i retraga increderea si sa-l faca sa revina la ceea ce de fapt este, un guvern minoritar.

Cu alte cuvinte, guvernul Ciolos trebuie re-calibrat si re-racordat la statutul real de incredere parlamentara si electorala, pe care in mod abuziv si intolerabil si l-a tot extins, fara nicio acoperire in realitate. Bula speculatiei tehnocrate trebuie sa se sparga.

Lucrul acesta pe fond nu se poate intampla numai prin motiune de cenzura. Mai ales ca Iohannis a afirmat ca o motiune impotriva guvernului Ciolos ar fi politicianista, iar grupurile de interese neoliberale au fortat identificarea unei astfel de motiuni cu motiunea PSD-PNL din 2009, impotriva guvernului Boc.

Cred ca o mai buna investitie de inteligenta politica ar fi solutia unei hotarari a majoritatii parlamentare de retragere a increderii, pe care, din bunavointa si pentru prevenirea unei crize politice, a acordat-o in noiembrie anul trecut guvernului Ciolos.

Automat, o asemenea hotarare, pentru ca parlamentul poate sa adopte nu numai legi si motiuni, ci si hotarari, ar pune guvernul Ciolos in pozitie declarat minoritara, ceea ce, tot declarat, l-ar obliga sa si-o asume si, implicit, i-ar limita puterile la ordonante de gestiune curenta, pentru ca nu va avea indrazneala sa riposteze cu derobarea de o incredere interimara si cu provocarea unei crize politice.

Monumentul Anticomunismului din Romania: “Aripi”, simbolul unei memorii simbiotice, despre trecut si viitor

Monumentul Anticomunismului din Romania (MAR), realizat de sculptorul Mihai Buculei, a fost inaugurat luni, in Piata Presei Libere din Bucuresti, pe locul fostei statui a lui Lenin, in prezenta presedintelui Klaus Iohannis si a fostului sef al statului Emil Constantinescu. Numele de “Aripi”, care a fost dat MAR, vine chiar de la infatisarea acestuia, sub forma de aripi, ridicate spre cer.

Monumentul “Aripi” este dedicat memoriei sperantei si rezistentei anticomuniste, aspiratiilor si jertfelor de libertate din vremurile dictaturii comuniste. “Aripi” este in acelasi timp un simbol al desprinderii de trecutul intunecat din istoria recenta a romanilor, al zborului nestingherit spre inaltul libertatii, al memoriei unei Romanii vesnic viitoare. “Aripi” ne va aminti mereu despre credinta si sacrificiul luptatorilor anticomunisti, care nu au fost zadarnice. “Aripi” simbolizeaza inariparea credintei si sacrificiului si transformarea lor in creatie, ceea ce este cel mai puternic omagiu anticomunist.

999    ۞     999

ZeV, ideea artistica a sculptorului mi s-a parut geniala, sa pui aripi credintei si sacrificiului si sa le transformi in creatie este ceva cu adevarat inaltator, mesajul despre viitor este strivitor, in raport cu care orice altceva paleste, am ramas surprins ca discursurile oficiale nu s-au referit la aceasta tasnire de viitor si ca au ramas incremenite in trecut si in prezent. Ceea ce am spus poate parea o fraza lunga, dar am simtit nevoia sa o rostesc pe nerasuflate.

Sigur, mi-am pus aceeasi intrebare, dar daca noi, cei obisnuiti, am vedea ceea ce tine in gheare viitorul, am afla si raspunsul, pe care nu ma indoiesc ca artistul l-a sugerat, dar ca profani nu il vedem, desi toti ne uitam la el. In imaginatia mea ezoterica indraznesc sa spun ce vad sub “Aripi”, ghearele ascutite, stanga si dreapta, in care se afla fara suflare doi monstri, pe unul scrie, “comunism”, pe celalalt, “neoliberalism”. Aferim, Viitorule!

999    ۞     999

Luminita Arhire, nu sunteti prozaica, ati intuit foarte bine (eternul feminin!) ca in spatele ideii pe care am transmis-o s-a aflat un sentiment mai special, i-as zice de entuziasm sanatos, despre care cred ca se afla la originea oricarui avant creator. Pur si simplu MAR “Aripi” m-a bucurat enorm, acei oameni care s-au jertfit in lupta cu dictatura comunista au, in sfarsit, un drept simbolic la memorie, la o memorie a sfinteniei.

Cu adevarat sfant si inaltator este ca jertfa luptatorilor anticomunisti nu a fost pentru scopuri personale, egoiste, ci a fost altruista, pentru ceilalti, pentru viitor. “Aripile” din Piata Presei Libere reprezinta o predare de stafeta peste timp intre generatii, sunt “Aripile” transmise de inaintasi viitorimii, care trebuie sa le faca si mai puternice, cu care Romania sa-si ia avant si sa zboare…

Nu am vrut sa pastrez optimismul si increderea in viitor doar pentru mine, imi este binecunoscuta psihologia emotionala, care, alaturi de cea cognitiva, face din entuziasm un moment al creatiei, al avantului, al zborului… Trebuie sa iesim din labirintul fricii, neincrederii, pesimismului, din perversitatea unei “noi” logici a “Romaniei de detinuti politici”, in care am fost aruncati un sfert de veac, e nevoie sa ne incarcam cu gandire si energii pozitive pentru un nou inceput, sa ne dam aripi ideilor, idealurilor, sa reinvatam sa visam si sa ne facem visurile sa rodeasca.

Moda ONG-urilor si fundatiilor straine a prins si in UK: Presedintele Iohannis se va intalni cu regina Elisabeta a II-a si isi va lansa propria fundatie caritabila in Scotia

Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii se intalneste, luni, cu presedintele Romaniei, Klaus Iohannis. Regina britanica l-a mai primit pe presedintele roman in urma cu un an, cand tema discutiei a fost punerea în valoare a patrimoniului natural și istoric din Marea Britanie. La o luna dupa acea intalnire, presedintele Iohannis si-a lansat propria fundatie in Marea Britanie, o organizatie caritabila cu scop educativ ce urmareste sa sprijine pastrarea patrimoniului, dezvoltarea durabila a Scotiei in Marea Britanie si apropierea Romaniei de Commonwealth.

Presedintele Iohannis detine, prin fundatia sa caritabila din Sibiu/Romania, o casa scotiana intr-o splendida asezare de vacanta din Central Belt, pe care a oferit-o fundatiei sale caritabile din Marea Britanie. Proprietatea, dupa restaurare, va deveni Centrul de Pregatire al Presedintelui Romaniei in Central Belt/Scotia, cu o sala de conferinta de pana la 70 de persoane, o cafenea si camere de cazare. Fundatia va sprijini si programe caritabile personale ale Presedintelui Romaniei si ale altor organizatii caritabile, ajutand astfel comunitati nu doar din zona scotiana Central Belt, ci din toata Marea Britanie.

Nota Bene: Textul este un pamflet si trebuie tratat ca atare: http://www.agerpres.ro/politica/2016/05/29/presedintele-iohannis-se-intalneste-luni-cu-printul-charles-13-34-37

Romania pe cont propriu: Putin avertizeaza, Iohannis tace, Obama e departe

Prima si cea mai dura reactie a lui Vladimir Putin, dupa inaugurarea in aceasta luna a sistemului antiracheta american din Romania, a venit vineri, de la Atena, unde presedintele Rusiei s-a aflat in vizita.

Potrivit sefului Kremlinului, Romania “s-ar putea afla in raza de actiune a rachetelor ruse”, deoarece gazduieste elemente ale scutului antiracheta american, pe care Rusia îl considera o amenintare.

Vladimir Putin nu a specificat ce masuri concrete va lua Rusia, insa a subliniat ca nu va face primul pas si doar va raspunde la actiunile Washingtonului. „Nu vom actiona pana cand nu vom vedea rachete in zonele cu care ne invecinam”, a spus presedintele rus, referindu-se si la Polonia.

Neprotocolar spus, ar trebui sa ne gandim foarte bine daca nu cumva a ne baga singuri si cu lautari rachetele “cubaneze” in casa ar putea avea consecintele necurate ale unui cunoscut proverb romanesc si ale crizei, foarte aproape de a fi apocaliptice, a rachetelor din 1962. Atunci, sovieticii au spus ca americanii, acum, ca rachetele lor din coasta SUA erau “defensive”.

Tacerea lui Iohannis, la amenintarea lui Putin, a fost deconcertanta, iar reactia MAE a fost ca un schelalait, ascuns dupa “securitatea regionala”. Obama e departe si, oricum, cu fata spre Asia-Pacific. Concluzia? Ceata incepe sa se ridice: In afacerea rachetelor americane de la Deveselu, Romania este pe cont propriu.

O avertizare fara precedent din partea Hiroshimei: SUA nu-si cer scuze pentru a-si lasa deschisa posibilitatea de a folosi din nou armele nucleare

Analizele internationale si opinia publica mondiala sunt in incurcatura: vizita lui Barack Obama la Hiroshima este “istorica”, cum anunta Casa Alba si titreaza media, sau reactia fara precedent a Hiroshimei?

Barack Obama a anuntat ca pe timpul vizitei la Hiroshima, vineri, nu va prezenta scuze pentru atacurile nucleare americane, din 1945, asupra oraşelor japoneze Hiroshima şi Nagasaki.

Refuzul este comentat ca aruncand o lumina foarte nefavorabila asupra sinceritatii si credibilitatii angajamentului SUA pentru “o lume fara arme nucleare”, cum a motivat Washingtonul scopul vizitei lui Barack Obama la Hiroshima.

Reactia neasteptata a Hiroshimei, in protestele de joi, la refuzul american de a-si cere scuze a dat peste cap scenariul propagandistic al vizitei si a lansat in lume o acuzatie foarte sifonanta pentru imaginea americanilor de “porumbei ai pacii” mondiale.

„Presedintele SUA nu este binevenit aici; nu vrea sa prezinte scuze pentru a lasa deschisa posibilitatea folosirii din nou a armelor nucleare in viitor”, scria acuzator pe pancarta unui protestatar.

„Sigur ca nu isi va cere scuze. Daca si-ar cere scuze, Statele Unite nu ar mai putea sa foloseasca arme nucleare in viitor”, a declarat Yohei Sakube, un manifestant in varsta de 22 de ani.

Temerile ca scopul real al vizitei ar fi crearea unor aparente si alibiuri privind un asa-zis “antinuclearism” al SUA se bazeaza pe un calcul simplu si de bun simt: daca angajamentul “antinuclear” american ar fi de incredere si ar opera pentru viitor, atunci scuzele pentru trecut ar fi garantia si sigiliul pentru angajamentele din prezent.

Hexi Pharma: Moartea a venit prin telefon?

Accidentul fatal suferit de Dan Condrea in plin scandal medical si penal Hexi Pharma continua sa fie invaluit in mister si, totodata, sa suscite multe teorii ale conspiratiei. Istoria insa a confirmat, primul pas spre descoperire incepe cu indoiala.

Declaratiile unei martore oculare aduc in atentie un obiect mic, nelipsit si inofensiv, telefonul. Femeia din autoturismul care s-a aflat inapoia celui al lui Dan Condrea a afirmat ca patronul Hexi Pharma vorbea la telefon, inclusiv in momentul cand a depasit-o, dupa care a urmat, sub privirile ei, iesirea de pe carosabil si izbirea in pomul de pe marginea drumului.

Undele electromagnetice sunt responsabile de multe afectiuni si dereglari cand interactioneaza cu biocampul uman, dar ele pot avea si aplicatii militare. Chiar si la niveluri asa-zise inofensive ale radiatiilor telefonice oamenii mai senzitivi au raportat ca au simtit, pe timpul unei convorbiri mai indelungate, o incalzire in zona urechii, fetei, capului.

Expertii au afirmat deja ipoteza privind posibilitatea preluarii de la distanta a controlului asupra masinii, prin tehnologii actionate cu ajutorul dronelor. Exista insa si o alta posibilitate, influentarea distala nu a masinii, ci a omului, prin intermediul undelor electromagnetice, cand acesta foloseste telefonul, un receptor si totodata un emitator de asemenea unde.

Sa ne imaginam ce se poate intampla la viteze mari, cand prin telefonul celui care simultan vorbeste si conduce vin niste unde tintite, suficiente sa provoace si pentru cateva secunde pierderea autocontrolului. Au fost si la noi cazuri de trista celebritate cu accidente de masina susceptibile de astfel de agresiuni de la distanta, nu le mai rememorez, dar sa ne uitam la exemplul inca fierbinte al misteriosului accident aviatic egiptean, despre care se stie doar ca in zona geamului din dreapta al cabinei pilotilor s-a inregistrat o caldura neobisnuita. Faptul ar putea fi explicabil si printr-o posibila agresiune electromagnetica prin zona geamului, singura suprafata prin care, nefiind metalica si deci reflectorizanta, undele puteau sa patrunda.

Intre razboiul rece si pacea rece: Tezaurul romanesc de la Moscova

Sechestrarea de catre guvernul lui Lenin a tezaurului BNR, trimis de Romania in Rusia tarista, pentru a-l pune la adapost de operatiunile militare ale primului razboi mondial, a fost o hotie bolsevica de proportii, la care s-au facut partase toate guvernele sovietice, care au mentinut sechestrarea.

Comparativ, marele jaf din 1959 la BNR a fost o nimica toata. Reconstituirea documentara a Luciei Hossu Longin a fost necesara, este mai relevanta decat orice film artistic.

Constientizam inca o data ca de hotia bolsevicilor nimeni din Est nu a ramas neatins, nici macar rusii, noua ne-au furat tezaurul si banii, dar si rusilor statul.

Dupa un veac de la hotia comunista si un sfert de veac de la disparitia istorica a comunismului, nu mai sunt motive politice de nerestituire si/sau de nereparatii. Cam asa ne spune orice gandire cinstita, insa ma tem ca unele motive politice le mai povestim si noi, inventand un nou razboi rece.

Sa fim lucizi-pragmatici si sa recunoastem: un al doilea razboi rece nu ne va readuce tezaurul acasa; orice pace rece este mai profitabila decat un razboi rece.

https://nastase.wordpress.com/2016/05/25/tezaurul-romanesc-de-la-moscova/

Warszawianka 2016 sau revolta dreptei national-conservatoare: Guvernul a cerut Bruxelles-ului libertate politica. Parlamentul a votat autonomia fata de UE

Warszawianka, Cantecul de la Varsovia sau Doamna de la Varsovia, cum poate fi tradus popularul cantec polonez, a fost scris, potrivit unei versiuni, intre 1879 si 1883 de Wacław Święcicki, care a executat o pedeapsa de exil in Siberia pentru activitate socialista si impotriva imperiului rus. Cantecul, devenit imn al Revolutiei din Regatul Poloniei (1905-1907), o parte importanta a Revolutiei Ruse din 1905, s-a bucurat de o celebritate neasteptata si in afara Poloniei, cunoscand cateva variante non-poloneze notabile (rusa, spaniola, engleza, franceza, germana etc.).

Militantismul melodiei pentru libertati politice si autonomie fata de o stapanire straina a fost imbratisat si de dreapta, ca simbol al nationalismului si conservatorismului care se coaguleaza si devin o reactie de aparare cand independenta si suveranitatea sunt limitate sau puse in pericol. Am scris aceste lucruri pentru a nu fi mirati ca dreapta conservatoare Lege si Justitie (PiS) din Polonia anului 2016 a inceput sa-i “cante” Warszawianka Bruxelles-ului, ca raspuns la tentativa acestuia de a-si impune vointa si legiuirea asupra celor poloneze, o relatie din multe puncte de vedere asimilabila cu cea dintre metropola si colonie.

Luni, 23 mai, a expirat ultimatumul dat Varsoviei de catre Bruxelles, de a renunta la regulile noi, preconizate de PiS pentru reforma Curtii Constitutionale, si de a reveni la regulile vechi, instituite de fostul guvern si de actuala opozitie. In caz de neconformare, guvernul bruxellez va declasna „procedura de la Articolul 7”, care permite sanctionarea unei tari care incalca valorile democratice europene. In ultima instanta, sanctiunea va insemna suspendarea dreptului de vot în cadrul Consiliului UE, care reprezintă cele 28 de țări membre.

Totusi, una este amenintarea, alta este punerea ei in aplicare, ultima fiind dificila din cel putin doua puncte de vedere. In primul rand, este vorba de imaginea Bruxelles-ului, care se vede contrat public si ireversibil de o tara membra UE, care pune sub semnul intrebarii functionarea relatiei de supraordonare, dintr-o parte si de subordonare, din cealalta. Warszawianka ar putea deveni cu usurinta un cor de revolta al mai multor tari din Europa de Est, puternic nemultumite, printre altele, de cotele obligatorii de imigranti. In al doilea rand, o decizie de sanctionare a Varsoviei ar putea fi riscanta pentru Bruxelles, daca nu va intruni unanimitatea, prin sublinierea neputintei. Ungaria si-a anuntat deja dezacordul.

Controversele dintre Bruxelles si Varsovia pe tema statului de drept au ca obiect numirea de catre guvernul conservator a cinci judecatori in cadrul Curtii Constitutionale si schimbarea modului in care aceasta va lua deciziile, prin trecerea de la majoritatea simpla la majoritatea calificata cu doua treimi. Aceste modificari vor aduce mai multa stabilitate pentru legile conservatoare.

Aceeasi stabilitate, dar prin revenirea la legile ei, o invoca si opozitia, insa este limpede ca un guvern nou nu poate fi obligat sa guverneze dupa toate regulile vechi, ale predecesorilor. Este o absurditate ca unui guvern nou mandatat sa i se ceara sa guverneze dupa regulile guvernului vechi, de-mandatat, caruia alegatorii i-au retras increderea. Pe de alta parte, trebuie acceptat ca “dreptul nu zace, el se dezvolta”, cum perfect de drept a afirmat, marti, presedintele CCR, Augustin Zegrean.

Statul de drept este calificat de respectarea fara exceptie a legilor in vigoare, cand nimeni nu este deasupra legii, dar si cand legea exprima vointa si interesele oamenilor locului (de aici expresia “legea pamantului”), capitol la care “statul de drept” stampilat de Bruxelles este evident corigent. Supunerea intereselor nationale ale Varsoviei intereselor supranationale ale Bruxelles-ului nu are nicio fundamentare in materia dreptului, ci este o chestiune pur politica si, pe cale de consecinta, o negare expresa a statului de drept. Ultimatumul dat Varsoviei de catre Bruxelles, de a intoarce din drum reforma Tribunalului Constitutional, echivaleaza cu ignorarea hotararilor Electoratului si Parlamentului Poloniei. Fenomenul s-a intamplat si se intampla frecvent in Romania, unde nu o Bucharestianka ne lipseste, ci un Guvern care sa-l cante Bruxelles-ului.

Subversiunea “Hexi Pharma”

Am ales termenul de subversiune intrucat fortele nevazute care ne controleaza vietile, l-am citat pe ex-premierul Victor Ponta, desi eu le-as spune Intunecatii care se ascund sub falsa identitate de Illuminati, au gasit antidotul la cel de conspiratie, cuvantul teorie. Subversiunea este practica, actiune, fapta de subminare a securitatii nationale, pe o dimensiune, pe mai multe sau pe ansamblu, asa cum a fost subminarea securitatii medicale prin operatiunea Hexi Pharma.

Nu cred ca Romania isi da seama in ce a intrat geopolitic si de gravitatea a ceea ce i se poate intampla cu siguranta natiunii si a statului. Atacurile sub acoperire la care se expune Romania, dupa 1989, le pot intrece in periculozitate chiar si pe cele care ne-au tintit in cele doua razboaie mondiale. Acoperirea face riscurile tacute, patrunzatoare, extensive si, in final, sistemice, lezante si letale. Hexi Pharma a vizat potentialul biologic national, fibra vitalitatii romanilor, asa cum la nivel uman si global o fac Chemitrails si Codex Alimentarius. Ne putem intreba, oare in cate alte domenii se desfasoara astfel de agresiuni oculte?

Dupa parerea mea, subversiunea diluarii dezinfectantilor s-a desfasurat in mare parte pe deasupra capului patronului Hexi Pharma. El insusi a recunoscut ca stia despre neconformitatea Thor, dar s-a jurat ca de Suprasept si celelalte nu stia ca au probleme. De aici, cel mai probabil, surprinderea, supararea, nervozitatea, cand a constientizat ca a fost folosit, ca a fost un paravan pentru o retea de subminare, incepand de la originea retetelor de fabricatie si pana undeva in preajma lui, un traseu in care falsificarea s-ar fi putut face in orice punct. Nu stiu daca in incendiul de la Colectiv, de pilda, s-a stabilit exact punctul din traseul organizare-amenajare-desfasurare responsabil de turnura dramatica a spectacolului.

In orice caz, iritarea si confuzia lui Dan Condrea pareau sa fie sincere, cand nu credea in posibilitatea ca o substanta activa sa fie diluata de 10 ori sau cand nu stia din ce surse veneau masuratorile de compozitie sau chiar dezinfectantii cu probleme. Posibilitatea ca esantioanele de omologare sa fi fost falsificate sau masuratorile de concentratie sa fi fost manipulate, cand i se prezentau, nu este chiar de respins (v. manipularea inregistratoarelor de poluare de la Volkswagen). Ar fi si o explicatie pentru convingerea lui Condrea ca scandalul era un fals, nu dezinfectantii.

In mod cert, nimeni nu are de gand sa se sinucida cand are planuri de viitor, cum avea patronul Hexi Pharma, care s-a exprimat, printr-un sms, „Stați liniștiți că nu o să mai lucrez în domeniu!”. De asemenea, niciun parinte nu da un semnal horror copilului sau, cand merge sa-l readuca langa sine la sfarsit de weekend. Dan Condrea a fost asasinat, cel mai probabil prin controlul de la distanta asupra masinii pe care o conducea. Episodul mi-a amintit de moartea lui Dumitru Tinu, director la ziarul Adevarul. Ar fi edificator de aflat cine a fost in preajma lui Condrea inainte de a pleca dupa fiica sa si cine sau ce i-a sugerat sa foloseasca, in mod neobisnuit, masina tatalui sau, decedat in 2011, un Opel-Astra (mult mai accesibila la o modificare rauvoitoare). Inclin sa cred ca nu profitul, ci subminarea intentionata a fost intriga in cazul Hexi Pharma.

Tehnocrația decolonizează România!

Ideea despre misia decolonizatoare a tehnocratiei nu este ironica, ma grabesc sa o spun. Exprima o viziune optimista, o asteptare, un slogan despre care mi-ar placea sa cred ca va trona pe frontispiciul intalnirilor politice si economice pe care premierul tehnocrat le va avea pe timpul vizitei in SUA, de patru zile, incepand de duminica.

Exista insa cateva nedumeriri privind aceasta vizita. De ce premierul Ciolos si nu presedintele Iohannis? Cred ca SUA reproduc in mic, in ceea ce ne priveste, la scara unei tari est-europene, Romania, strategia occidentala de expansiune spre Est, cu NATO in primul esalon si in urmatorul cu UE.

Concret, cu Pentagonul la inaintare, care a ocupat pozitia strategica avansata, oferita de Romania si consolidata de scutul antiracheta, si cu Corporatia care vine din urma si se inradacineaza adanc in teren, economic si administrativ, care sa-i permita exploatarea resurselor teritoriale, dupa toate regulile colonizarii.

Dupa ce obiectivele Pentagonului in Romania au fost atinse, prioritare au devenit obiectivele Corporatiei. Aceasta succesiune de obiective explica si de ce a fost preferat vizitei seful Guvernului, nu presedintele Romaniei. Bifarea de catre SUA a obiectivelor militare in Romania si focalizare asupra celor economice si administrative au mutat inevitabil atentia si interesul de pe institutia prezidentiala pe cea guvernamentala.

Totusi, este foarte greu de gasit o motivatie pentru preferinta americana fata de un guvern tehnocrat, care nu are nicio reprezentare sau responsabilitate politica si, in plus, a carui durata de viata este foarte scurta, de cateva luni, pana la alegerile parlamentare, din toamna. Repet remarca fostului presedinte Basescu, „ceva nu este in regula”. Nu am un raspuns, dar am in schimb cateva observatii.

A devenit extrem de sesizabila agitatia din ultimul timp a ambasadorului Hans Klemm in jurul guvernului, parlamentului, DNA-ului, serviciilor secrete, un du-te vino al acestuia prin birourile unor inalti demnitari, cu interventii de franare a unor legiferari sau de adoptare a unor ordonante. Mentionez doar doua evenimente, dinaintea plecarii lui Ciolos in SUA, adoptarea prin OUG a modificarilor la Codul penal si iritantele repetitii americane ale multiplilor si unilateralilor „trebuie” adresati Romaniei, privind mediul de afaceri si incremenirea in angajamentele unei tehnocratii fara mandat politic si electoral.

Neindoielnic, vizita premierului in SUA este salutara, cu atat mai mult cu cat numarul firmelor cu capital strain nou infiintate a scazut cu 15% in primul trimestru, iar un tehnocrat are stiinta obtinerii profitului pe baze egale si reciproc avantajoase. Insa ideea, neafirmata, dar practicata, de a reproduce fostul pact de coabitare Basescu-Ponta intr-o varianta Klemm-Ciolos este colonizatoare. La fel de inacceptabila este si folosirea DNA in jocul politic al lui Klemm si geopolitic al SUA, sub pretextul ca DNA este un „scut anticoruptie”. O fi, dar este in mainile americanilor, ca si scutul antiracheta.