Fragmentarium Politic / Ideas.ro / decembrie 31, 2023
Scena si microfonul trebuie sa fie ale culturii, nu ale trivialitatii si drogurilor: Concertul trapperului IAN de la festivalul Analogue a fost anulat, după ce artistul a refuzat să evite limbajul obscen
Nu as fi atat de entuziasmat de „cultura” Blues-ului si de publicul sau „select”. Impartasesc insa pe deplin formularea foarte inspirata si graitoare din titlu, de „Geopolitica Blues-ului”. Asta pentru ca orice este atins de aripa geopoliticii devine, in cele din urma, intr-un fel sau altul, o arma sau asa ceva, indiferent de cat de neutru sau neutra a fost la origine.
Din nefericire, unele festivaluri muzicale de sorginte occidentala, mai precis americana, au degenerat ingrozitor, atragand faune dedate la alcoolisim, vulgaritate, prostitutie, droguri etc, ori devenind medii ale politicii de manipulari comportamentale sau de experimente de control mental, cu mesaje si simboluri subliminale sau chiar explicit deviante (v. numeroase exemple concrete in SUA, partial si in UK).
Uneori sunt adevarate transe sau deliruri cu mantre dintre cele mai idioate sau sataniste pentru sanatatea emotionala si mentala, terminate foarte prost (v. la noi cazul Colectiv, dar si din multa alte tari). Un fenomen alarmant s-a inregistrat de curand, moartea extrem de prematura a multor vedete din muzica sau cinematografie, cu varste de 20-30-40 de ani, supralicitati de o viata foarte dezordonata si fara o busola spirituala, data de o credinta religioasa bazata pe iubire, altruism si respectarea vietii, ori de o cultura inaltatoare (s-a publicat o statistica cu victimele, este si pe internet).
Pe de alta parte, noi, ca europeni si romani, nu cred ca avem nimic in comun cu subcultura violentei si drogurilor, acompaniata in general de o muzica de inspiratie afroamericana sau imitata/indusa prozelit in alte culturi de regula imature (v. si conceptul cancel culture, razboiul statuilor si negarea istoriei, in campania electorala a lui Joe Biden), specifica pentru divizarea societatii si neintegrarea sociala a tinerilor. In sfarsit, dar fara a epuiza subiectul, sa nu uitam ca in spatele muzicii americane se afla industria de profil, industria muzicala, cu firme mama extorcatoare de talente muzicale si cu filiale in strainatate, care pur si simplu ii stoarce pe cantareti, pana cand acestia se prabusesc. Avem si noi cantareti si cantarete indragite, genuri muzicale si melodii de mare succes, pe toate acestea trebuie sa le sprijinim ca audienta, ca public, iar statul, uniunile de creatie, televiziunile, cat si critica de specialitate, sa le modeleze un mediu competitiv si cointeresat, cu concursuri si premii (emisiunile gen „Romanii au talent”, „ X Factor” etc. sunt o idee si un cadru exceptionale in acest sens).
Scena si microfonul trebuie sa fie ale culturii, nu inculturii. Sa rememoram cazul Gheboasa, ale carui limbaj si gesturi obscebe au provocat pe buna dreptate o indignare imensa pe retelele sociale. O „alinare”, ca sa-i spun asa, e ca asemenea insi nu reprezinta valori si nu sunt educatori. Insa este clar ca si publicul trebuie sa aiba un rol sanctionatoriu: daca astfel de tipi rebut-oizi sunt huiduiti, nu vor mai aparea pe scena. Sa ne intelegem, nu sunt impotriva muzicii blues sau a celorlalte forme inrudite, sunt multe cantece celebre, dar intre blues-ul traditional – din anii 1860 din sudul SUA, care era legat si de credintele religioase ale afroamericanilor – si cel de azi a inceput sa apara un decalaj de valoare, datorat imixtiunii si instrumentalizarii de catre politica/geopolitica.
Trebuie sa ne manifestam simtul critic si sa nu cumparam chiar orice ni se ofera sub eticheta „arta”. Poate ar fi util sa stim provenienta termenului de Blues, de la „diavoli albastri”, cu mai multe sensuri, de melancolie, ori de „halucinații vizuale intense care pot însoți sevrajul sever de alcool”, conform unei expresii britanice din anii 1600, ori asocierea cu consumul de alcool, un sens din sintagma „legea albastră”, care interzice vânzarea de alcool duminică etc.
In schimb, noi avem „cantece de inima albastra”, precum melodiile celebre de acum ale lui Mihai Margineanu, ori de alta data (interbelic) ale lui Cristian Vasile, cat si „cantece de pahar”, ca cele ale lui Gica Peterescu. Desigur, oamenii de calitate, care nu s-au nascut ieri, vor sti sa faca diferenta. Dar acest lucru nu trebuie sa-l tina doar pentru ei, sa transmita criteriile de selectie si valorizare si altora, incepand cu copii si familiile lor, cu prietenii, cunoscutii etc., si sa cultivam muzica buna, romaneasca si straina.
Referinte:
https://www.contributors.ro/geopolitica-blues-ului/
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.