Diplomatia provocarii si politica intimidarii?

31/10/2016

Ucraina l-a chemat pentru consultări, luni, pe ambasadorul ucrainean de la Chişinău, în contextul în care Igor Dodon, plasat pe primul loc în scrutinul prezidenţial din Republica Moldova, a declarat recent, in cadrul dezbaterilor electorale, că fosta regiune ucraineană Crimeea aparţine Rusiei. Crimeea, care in 1954 a fost facuta cadou Ucrainei de liderul sovietic Hrusciov, a fost realipita de Rusia în anul 2014.

Reactia Kievului a fost total disproportionata si nemotivata. Igor Dodon a facut o declaratie electorala, in cursa pentru functia de presedinte al Republicii Moldova, pentru a atrage voturile electoratului pro-rus. Astfel de declaratii, facute cu intentii vadite de a influenta intentiile de vot ale unui segment sau altul de alegatori, care pot fi interpretate de terti ca fiind mai mult sau mai putin scandaloase, sunt facute de orice candidat, in orice campanie electorala. La o declaratie de campanie electorala se poate raspunde cu o dezmintire sau o dezaprobare, dar in niciun caz cu o actiune oficiala pe linie de stat.

Afirmatia lui Dodon nu are nicio calitate oficiala. Scandaloasa cu adevarat este actiunea precipitata si gratuita a Kievului de a-si retrage ambasadorul de la Chisinau. Trebuie sa privim cu multa atentie la gestul unilateral si provocator al Ucrainei. El ar putea sa priveasca si Romania. Este adevarat ca, cu cateva seri in urma, Traian Basescu a spus, mai mult in gluma, ca, la o adica, Romania ar avea cu ce sa plateasca acordul Rusiei pentru reunificarea cu Basarabia, folosind ca moneda de schimb recunoasterea realipirii Crimeei.

Daca insa guvernul lui Porosenko a urmarit, prin gestul de rechemare a ambasadorului, instigarea urii nationaliste ucrainene impotriva moldovenilor, asa cum au facut-o si impotriva rusilor, romanilor si celorlalte minoritati nationale din Ucraina, apoi cu Maidanul, si unul si altul trebuie demankurtizati, amintindu-le ca numai national-socialismul (nazismul) folosea ca arme nationalismul si ura.

Pe de alta parte, sunt nelinistit si oarecum in asteptare, in ceea ce ne priveste. Motive? Evenimentul “Colectiv”, de la care am comemorat un an si despre care am inteles ca autoritatile ne ascund ceva. Tocmirea unor spioni straini de catre inalti oficiali ai statului pentru a spiona alti oficiali ai puterilor statului. Scenariul federalizarii, de spargere a statului national si unitar roman in trei entitati. Subita radicalizare a sloganurilor de precampanie ale UDMR (“Salvam Clujul de Bucuresti”), dupa ce ambasadorul american Hans Klemm s-a pozat demonstrativ cu steagul secuiesc. Operatiunea de justitie politica parlamentarul si dosarul. Ce surprize nefaste pentru romani ascund desfasurarea alegerilor si desemnarea premierului. Colac peste pupaza, mai mi-a atras atentia si o declaratie a unui fost consilier al fostului presedinte Basescu, care afirma, daca-mi aduc bine aminte, pentru ca atunci cand am dat clic pe titlu, raspunsul a fost ca pagina cautata nu a fost gasita: “Romania este singura tara din Europa Centrala despre care nu am auzit nimic negativ.” Mai sa fie!, hai ca asta e prea de tot!, seamana cu o sensibilizare orgolioasa bolnavicioasa, nu mai repet cine a mai instrumentat-o, de aceasta data se pare ca pe invers. Suntem prelucrati sa facem ciocu’ mic, de frica mandriei de a nu fi barfiti si discutati negativ? O urma ceva ce altii stiu si noi nu stim?

Anunțuri

Alegeri in Basarabia: Cu Igor Dodon presedinte, lumina vine de la Rasarit. Nu reunificarea este respinsa, ci modelul occidental

31/10/2016

Alegeri R. Moldova, rezultate preliminare

Primul tur de scrutin al alegerilor prezidentiale, soldat cu castigarea masiva de catre socialistul pro-rus Igor Dodon in nordul si sudul tarii si cu votarea candidatei pro-europene Maia Sandu in Chisinau si in suburbii, ne arata ca Basarabia este prea rosie pentru a mai spera intr-o basculare in turul doi, peste doua saptamani.

Majoritatea analizelor romanesti, de luni, pe marginea rezultatului, deloc surprinzator de altfel, incearca sa-l explice prin fuga basarabenilor de reunificarea cu Romania. Nimic mai fals, mai manipulator si mai disperat in a ascunde adevarul.

Nu reunificarea o resping basarabenii, ci modelul social-politic si economic occidental, care in esenta este cel american. Basarabenii au fost cu mult mai mult, decat s-ar putea crede la prima vedere, cu ochii pe Romania si pe efectele sistemului occidental asupra tarii mama si a fratilor lor istorici dintre Tisa si Prut. Mai mult chiar decat au fost occidentalii cu ochii pe basarabeni.

Aceste lucruri sunt neindoielnice, din moment ce occidentalii nu au inteles ca basarabenii au vizualizat si scanat, cu destule maturitate si ingrijorare, toate vulnerabilitatile sistemului de tip colonie pe care Vestul l-a impus Romaniei, in urma integrarii acesteia in NATO si UE, ca parte a unuia dintre valurile de expansiune a Vestului spre Est.

Basarabenii nu alearga spre Rusia, despre care ei stiu cel mai bine ca nu este fosta URSS, ci o noua Rusie, democrata si suverana, care s-a eliberat singura pe sine de modelul strain, de comunism iudaic, pe care evreul Lenin si primul guvern bolsevic, majoritar evreiesec, i l-au impus, printr-o revolutie sangeroasa, asemanatoare razboiului civil american. Ca reactie subtila la bombastica propaganda occidentala despre pretinsul pericol al expansiunii Rusiei in Europa, printre basarabeni (si nu numai) circula o vorba de duh cu talc, ca harta de expansiune a rusilor arata ca harta de expansiune a palestinienilor (sic!).

Nu, basarabenii nu sunt pe cale sa aleaga calea eurasiatica pentru ca ar iubi Rusia mai mult decat Romania. Ei vor doar sa-si pastreze libere credinta, cultura, familia, traditiile si obiceiurile stramosesti. Pentru aceasta, sensibilizati si de situatia si de sistemul din patria mama, basarabenii sunt constienti ca efectul de geopolitica poate fi mai puternic si mai garant decat efectul de frontiera.

Cand vrei sa eliberezi pe cineva dintr-o groapa de potential, nu te lasi tras langa el si nici nu te arunci in aceeasi groapa, ci cauti un moment si mijloace potrivite pentru a-l aduce tu langa tine. V-ati gandit vreodata la posibilitatea asta? Ca reunificarea ar putea insemna posibilitatea ca Basarabia sa traga, sa aduca Romania langa ea?

In fine, chiar daca Dodon va iesi presedinte, cartea decisiva a reunificarii tot nu s-a jucat. Raman parlamentul si referendumul, cele doua instante ale caror decizii sunt suverane si executorii in materie de reunificare, singurele care de fapt conteaza in fata democratiei si a istoriei. Pana atunci, poate ca unele nume mici vor arata ca nu sunt mici si la minte, incetand sa se mai joace cu bumerangul neseriosului joc de-a „independenta” Republicii Moldova.

PS/NB: De remarcat, cred, ar fi si diferenta de criterii pe care cei doi candidati calificati pentru turul doi le folosesc in a-si motiva electoratul. Igor Dodon utilizeaza criteriul ideologic, Stanga-Dreapta, Maia Sandu pe cel geopolitic, Vest-Est. Raspunsurile diferite, asimetrice ale alegatorilor la cele doua criterii par sa privilegieze nu calea geopolitica, ci continutul ideologic al platformelor electorale.

Pe de alta parte, opozitia ideologica dintre regimul de dreapta Iohannis si posibilul regim de stanga Dodon, in situatia in care acesta din urma ar castiga alegerile prezidentiale basarabene, ma duce inevitabil la o intrebare. Ce s-ar fi intamplat daca in Romania anului 2016 ar fi existat un regim politic de stanga, ar fi preluat si Dodon mesajul reunificarii, dar in alte haine, de culoare rosie, nu portocalie? Altfel spus, este regimul de dreapta de la Bucuresti un obstacol in calea Reunificarii, pana in 2019, cand ii expira lui Iohannis mandatul de presedinte?

Ma tem ca acelasi obstacol ar fi si daca ar deveni presedinta Maia Sandu. Desi teoretic putem specula pe tema hainelor in care vom imbraca reunificarea, rosii sau portocalii, cred ca principial ar fi ca Reunificarea sa poarte haine in culorile Tricolorului. Reunificarea, adica, sa fie opera si a stangii si a dreptei. Sau, si mai bine spus, sa fie in culorile steagului unic al poporului unic roman, care este Tricolorul. Daca insa acest lucru nu va fi posibil, mai bine ar fi ca, din considerente de ordin strategic (posibile oscilatii sau viraje geopolitice etc., deci pe termen lung si foarte lung), reunificarea sa fie facuta de fortele politice dominante ale ordinii actuale.


Securitatea normalității omenești, a familiei și sexualității naturale: Un aparator al neprofanarii. Comisarul european Gunther Oettinger critică “impunerea” căsătoriilor între homosexuali

30/10/2016

Criticarea de catre comisarul european pentru economie si societatea digitala, germanul Gunther Oettinger, a “impunerii” casatoriilor homosexuale a starnit o furtuna intr-un pahar cu apa in randurile unor politicieni, din interiorul sau proximitatea filierelor partidiste internationaliste, si asociatii formal antirasiste, dar care pe fond devin rasiste prin coautoratul la atacurile deviante asupra normalitatii sexuale a rasei omenesti.

Domnul Oettinger “ar trebui să-și revizuiască urgent viziunea asupra lumii”, a declarat publicației Der Spiegel secretara generală a Partidului Social-Democrat german (SPD), Katarina Barley. “Cineva care propagă deschis opinii rasiste și homofobe se descalifică pentru cele mai înalte funcții publice”, a subliniat lidera social-democrata.

Trebuie spus insa si ceea ce nu se cunoaste sau este trecut sub tacere. Sustinerea homosexualitatii de catre atavistii internationalisti, socialisti si social-democrati, nu se deosebeste de “teoria paharului cu apa” a rudei lor ideologice mai indepartate Alexandra Kolontai, amica a lui Lenin si adepta infocata a revolutiei sexuale bolsevic-comuniste, care recomanda “amorul liber” dintre barbati si femei, oricand si cu oricine. “Inovatia” activistilor revolutiei sexuale liberalist-capitaliste este actul sexual nelimitat de gen, barbati cu barbati si femei cu femei.

Și asociația franceză SOS Racisme a ținut să se exprime și le-a cerut președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker și cancelarului german, Angela Merkel, să “adopte sancțiuni corespunzătoare față de acest comportament nedemn pentru un membru al Comisiei”. Finantarea oculta a unor organizatii antirasiste pare sa excluda de pe agenda acestora problema demnitatii normalitatii sexuale a rasei umane. Discriminarea negativa a demnitatii normalitatii sexuale a rasei umane este rasism sadea, un rasism exorbitant care pune in pericol demnitatea, procreatia si viitorul rasei omenesti.

Criticarea transanta de catre Gunther Oettinger a “impunerii căsătoriei homosexuale” a venit în contextul unor dezbateri pe acest subiect care se desfășoară în prezent în Germania, țară unde căsătoria între persoanele de același sex nu este încă permisă. Reactia Federației germane a comunității LGBT a fost foarte virulenta, ca a oricarei asocieri sau practici discutabile sau condamnabile de altfel, care i-a cerut comisarului Oettinger să prezinte scuze și i-a transmis că “un comisar european trebuie să poată apăra cu credibilitate valorile europene ale nediscriminării, nu să răspândească prejudecăți rasiste și homophobe”. Amorul liber de gen, o inrudire extinsa cu teoria anarho-sexualista a “paharului cu apa” a bolsevicei Kolontai, nu este o valoare europeana, crestina, islamica sau crestino-islamica a popoarelor si natiunilor din Europa. Acesta este un adevar european, care conteaza pentru Europa, de care trebuie sa se tina cont.

http://www.agerpres.ro/externe/2016/10/30/comisarul-european-gunther-oettinger-starneste-reactii-negative-dupa-ce-a-criticat-impunerea-casatoriilor-intre-homosexuali-04-00-46


Cui i-e frica de patriotism?

29/10/2016

Intr-un text intitulat “Ingretasator”, de pe Contributors, Vladimir Tismaneanu a incercat sa nimiceasca orice urma de simpatie fata de patriotismul generalului Iulian Vlad, care a a dat ordin Securitatii sa nu reprime revolta populara care l-a inlaturat pe Nicolae Ceausescu. Nu stiu daca acest demers neconventional pentru un politolog a si reusit, dar ceea ce intereseaza este raspunsul la intrebarea: Cui si de ce ii este frica de Iulian Vlad?

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/ingre%c8%9bosator/

Foarte probabil, Generalul Iulian Vlad este unul dintre putinii Romani care au cea mai precisa si completa imagine despre evenimentele din Decembrie 1989. Fara indoiala ca, privindu-l din acest unghi istoric, ca pe o istorie vie a ceea ce s-a intamplat in urma cu mai mult de un sfert de veac, Iulian Vlad este o sursa de pericol major pentru cel putin doua categorii de potentati ai zilelor noastre, care diriguiesc un capitalism de cumetrie, un sistem capitalist monopolist privat (spre deosebire de comunism, care a fost un capitalism monopolist de stat).

Nu neaparat intr-o ordine, una din categorii ar fi cea a ideologilor care legitimeaza capitalismul postcomunist (este o deosebire intre postcomunism si capitalism, dar nu-i momentul si locul de detalii si explicatii) prin a considera inchisa si definitiva evaluarea, devenita oficiala, despre comunismul romanesc, despre principalii protagonisti ai nationalismului comunist si despre cum liderii si sistemul comunismului au fost anihilati in acea perioada, ramasa destul de obscura, pe care o numim revolutie.

O a doua categorie ar fi cea a personajelor politice succesoare, din perioada de tranzitie si post-tranzitie, care si-a negociat cu Occidentul recunoasterea pozitiilor personale, cat si a statutului Romaniei de „democratie functionala” si de „stat de drept”, pe seama sau cu pretul instrainarii catre occidentali a resurselor nationale ale tarii. Asa se explica, in mare parte, vanatoarea de vrajitoare, din ultimii 12 ani, indreptata impotriva celor care si-au pastrat patriotismul si nationalismul, si care denunta colaborationismul regimurilor de dreapta Iohannis si Basescu in tratarea Romaniei ca o colonie, de catre puteri straine din Occident si companiile multinationale occidentale.

Insa asa cum spunem despre viitor ca poate fi proiectat si modelat, despre trecut putem spune, cu aceeasi indreptatire, ca poate fi reconsiderat si reevaluat, in lumina unor noi fluxuri de date si informatii istorice. De aici, cred, si adularile si demonizarile, care sunt la fel de gretoase, la adresa lui Iulian Vlad, prin care unii cred ca ii pot cumpara tacerea si altii ca ii pot demonetiza marturisirile.


Semnarea CETA: Admitantul trebuie sa se integreze regulilor comunitare

29/10/2016

Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a anuntat ca Acordul Complet Economic şi Comercial UE-Canada (CETA) va fi semnat duminică, în cadrul unui summit organizat în capitala belgiană Bruxelles.

In replica, premierul canadian Justin Trudeau a descris această hotărâre ca fiind „o veste excelentă” şi a declarat că aşteaptă cu nerăbdare să participe la summitul din Bruxelles.

Nu-mi sunt cunoscute detaliile privind modificarile din noul proiect de acord, dar presupun ca din moment ce ele au trecut de Guvernul regiunii belgiene Wallonia, care a avut obiectii foarte intemeiate la cel initial, s-a inteles mai bine procedura de admisie.

UE este o organizatie, o comunitate de state independente si suverane. La fel este si piata sa comuna, o piata a unui sistem multilateral. Prin urmare, relatiile pe care UE le angajeaza cu un stat admitant, care vrea sa fie admis pe piata comunitara, sunt multilaterale, nicidecum bilaterale. Raporturile dintre admitant si comunitate sunt ca de la unu la multiplu, de la parte la intreg, de la minoritate la majoritate, cu toate consecintele de aderare, integrare, sanctionare, suspendare sau anulare/excludere a accesului, prevazute punctual de regulile comunitare si asumate explicit si in totalitate de catre admitant.

Caracterul de multilateralitate al organizatiei si pietei UE, cu care orice admitant angajeaza o relatie multilaterala, nu bilaterala, sta si trebuie sa stea la baza semnarii oricarui acord de liber schimb cu un tert din afara organizatiei si pietei UE. Cine vrea acces la piata UE trebuie sa se integreze cerintelor organizatiei, nu invers. Orice abatere de la acest principiu si de la aceasta realitate ar fi o grava eroare de procedura, care ar fi nula de drept.


Michelle Obama o trage in jos pe Hillary Clinton

28/10/2016

Michelle Obama s-a afișat joi împreună cu “prietena” sa Hillary Clinton, cu scopul de a proiecta o imagine de unitate a taberei democrate cu 12 zile înaintea scrutinului prezidențial din SUA, comentează AFP.

Americanii sunt insa satui ca de un vis urat de administratia Obama, incat sustinerile publice pe care presedintele in exercitiu si sotia sa le agita agasant in campania electorala pentru Hillary Clinton au ajuns pana la a provoca nausea.

Dincolo de spatiul ingust si statut al celor doua tabere politice pentru alegerea unui nou presedinte al SUA, in lumea larga si schimbatoare a alegatorilor americani de rand, exista o aversiune nedisimulata fata de posibilitatea continuarii obamismului prin obamista Hillary Clinton.

Aterizarea fortata a obamism-clintonismului este atat de previzibila, datorita sfarsitului combustibilului ideologic si politic, incat nu este exclus ca scenele care sugereaza perpetuarea obamismului prin clintonism sa faca parte din piesa generala a alegerilor.

PS/NB: Si Joe Biden o trage in jos pe Hillary Clinton. Ultimele informatii care parvin din mediul electoral american augmenteaza grosier ideea privind reproducerea sistemului Obama prin alegerea fostului sau secretar de stat Hillary Clinton.

Vicepresedintele american, Joe Biden, este in fruntea listei scurte a echipei lui Hillary Clinton pentru postul de secretar de stat, informează două publicații americane, preluate vineri de Reuters.

Anuntarea acestei perspective nu foloseste perpetuarii regimului obamist si nici candidatei sale, ci pregateste rasturnarea imagologica si electorala. Cu certitudine, vom asista si la alte evenimente acceleratorii catre un astfel de deznodamant.

http://www.agerpres.ro/externe/2016/10/28/alegeri-in-sua-obama-si-hillary-clinton-impreuna-impotriva-lui-donald-trump-07-57-04

http://www.agerpres.ro/externe/2016/10/28/joe-biden-in-fruntea-listei-scurte-a-echipei-lui-hillary-clinton-pentru-postul-de-secretar-de-stat-18-19-27


Listele pentru alegerile parlamentare: Cotele de gen obligatorii, reprezentativitatea si competitivitatea

28/10/2016

Democratia inseamna in primul rand alegeri, apoi reprezentativitate. Alesul reprezinta interesele alegatorilor, indiferent ca este barbat sau femeie. Cea mai buna alegere si cea mai buna reprezentare sunt atunci cand persoana aleasa este competitiva, adica poate face fata concurentei politice si poate castiga o batalie politica. Daca suntem de acord cu acest lucru, intelegem si de ce cotele obligatorii de gen pot sa nu ajute prea mult competitivitatea. Uneori, pot sa o slabeasca. Importante sunt combativitatea si capacitatea de a castiga, nu cotele obligatorii de gen, de a fi barbat sau femeie. Aici nu este vorba de misoginie sau misandrie (pot exista barbati misogini si femei misandre), ci de a mandata pe cel mai potrivit sa lupte si sa castige.

Cu cote obligatorii de gen se poate ajunge fara sa vrem si poate fara sa ne dam seama la o reprezentativitate esuata sau mediocra. Chit ca a existat un “echilibru” sau un raport “just” de gen, acesta nu poate substitui sau suplini lipsa de competitivitate dintr-o lupta politica. Compozita relativa de gen, care uneori poate fi si simbolica, si aici poate interveni norma, ca sa nu existe o structura monosex de putere sau reprezentare, si cotele de gen sunt doua lucruri diferite, cu consecinte diferite. Este o falsa problema a opune barbatii si femeile, in termeni de majoritate si minoritate, in intocmirea listelor de candidati pentru alegerile parlamentare. Orice barbat are o mama si/sau o sotie, poate si o fiica, orice femeie are un tata si/sau un sot, poate si un fiu, deci interesele ambelor sexe pot fi reprezentate la fel de bine de un barbat sau de o femeie, cu conditia competitivitatii, care este primordiala si decisiva in lupta politica.

Am adus in discutie aceasta tema pentru a nu face din reprezentarea electorala de gen o norma obligatorie, ci un obiectiv liber, de atins prin competitivitate. Nu resping compozitia de gen, ci decretarea de cifre, de norme obligatorii de gen. Reforma clasei politice fără un just echilibru de gen este o utopie, afirmă deputatul liberal Andreea Paul, legat de numărul de femei aflate pe listele pentru alegerile parlamentare din decembrie.

”Una caldă scurtă, una rece lungă. Modele rămân Președinția și Guvernul. Este lăudabil că PNL nu are pe lista sa cu candidați pentru Parlamentul României niciun inculpat în vreun dosar penal. Din păcate, în rândul celor 181 de candidați dezirabili ai PNL pentru Camera Deputaților și Senat, doar 21% sunt femei, iar 79% sunt bărbați. Mai bine decât în trecut, dar mult sub cele asumate. Pentru că multe dintre aceste doamne sunt pe locurile semi-eligibile, de pe acum știm că procentul de reprezentare a femeilor va cădea sub 20% în grupul parlamentar liberal. Or, proiectul de lege pe care l-am depus în Parlament, asumat de către PNL, impune minimum 30% femei și la fel pentru bărbați”, a scris Andreea Paul, pe Facebook.

Ea a adăugat că, în 16 județe ale țării și în diaspora, PNL nu are nicio femeie candidat pe locuri eligibile sau semi-eligibile.

”E vorba de Alba, Botoșani, Buzău, Cluj, Dâmbovița, Galați, Giurgiu, Gorj, Harghita, Mehedinți, Mureș, Neamț, Sălaj, Tulcea, Vâlcea, Vrancea. Astăzi, avem 11% femei în Parlamentul României, sub media mondială de 22% și sub media europeană de 30% în statele membre, respectiv sub 37% în Parlamentul European, sub Guvernul României cu 38% (în rândul miniștrilor) și sub Administrația Prezidențială cu 43% doamne (consilieri prezidențiali și consilieri de stat). Economia privată, unde competiția reală chiar contează, este mult în fața politicii: peste o treime din antreprenoriatul român este de genul feminin. Reforma clasei politice fără un just echilibru de gen este o utopie”, a afirmat Andreea Paul.