Diplomatia provocarii si politica intimidarii?

Ucraina l-a chemat pentru consultări, luni, pe ambasadorul ucrainean de la Chişinău, în contextul în care Igor Dodon, plasat pe primul loc în scrutinul prezidenţial din Republica Moldova, a declarat recent, in cadrul dezbaterilor electorale, că fosta regiune ucraineană Crimeea aparţine Rusiei. Crimeea, care in 1954 a fost facuta cadou Ucrainei de liderul sovietic Hrusciov, a fost realipita de Rusia în anul 2014.

Reactia Kievului a fost total disproportionata si nemotivata. Igor Dodon a facut o declaratie electorala, in cursa pentru functia de presedinte al Republicii Moldova, pentru a atrage voturile electoratului pro-rus. Astfel de declaratii, facute cu intentii vadite de a influenta intentiile de vot ale unui segment sau altul de alegatori, care pot fi interpretate de terti ca fiind mai mult sau mai putin scandaloase, sunt facute de orice candidat, in orice campanie electorala. La o declaratie de campanie electorala se poate raspunde cu o dezmintire sau o dezaprobare, dar in niciun caz cu o actiune oficiala pe linie de stat.

Afirmatia lui Dodon nu are nicio calitate oficiala. Scandaloasa cu adevarat este actiunea precipitata si gratuita a Kievului de a-si retrage ambasadorul de la Chisinau. Trebuie sa privim cu multa atentie la gestul unilateral si provocator al Ucrainei. El ar putea sa priveasca si Romania. Este adevarat ca, cu cateva seri in urma, Traian Basescu a spus, mai mult in gluma, ca, la o adica, Romania ar avea cu ce sa plateasca acordul Rusiei pentru reunificarea cu Basarabia, folosind ca moneda de schimb recunoasterea realipirii Crimeei.

Daca insa guvernul lui Porosenko a urmarit, prin gestul de rechemare a ambasadorului, instigarea urii nationaliste ucrainene impotriva moldovenilor, asa cum au facut-o si impotriva rusilor, romanilor si celorlalte minoritati nationale din Ucraina, apoi cu Maidanul, si unul si altul trebuie demankurtizati, amintindu-le ca numai national-socialismul (nazismul) folosea ca arme nationalismul si ura.

Pe de alta parte, sunt nelinistit si oarecum in asteptare, in ceea ce ne priveste. Motive? Evenimentul “Colectiv”, de la care am comemorat un an si despre care am inteles ca autoritatile ne ascund ceva. Tocmirea unor spioni straini de catre inalti oficiali ai statului pentru a spiona alti oficiali ai puterilor statului. Scenariul federalizarii, de spargere a statului national si unitar roman in trei entitati. Subita radicalizare a sloganurilor de precampanie ale UDMR (“Salvam Clujul de Bucuresti”), dupa ce ambasadorul american Hans Klemm s-a pozat demonstrativ cu steagul secuiesc. Operatiunea de justitie politica parlamentarul si dosarul. Ce surprize nefaste pentru romani ascund desfasurarea alegerilor si desemnarea premierului. Colac peste pupaza, mai mi-a atras atentia si o declaratie a unui fost consilier al fostului presedinte Basescu, care afirma, daca-mi aduc bine aminte, pentru ca atunci cand am dat clic pe titlu, raspunsul a fost ca pagina cautata nu a fost gasita: “Romania este singura tara din Europa Centrala despre care nu am auzit nimic negativ.” Mai sa fie!, hai ca asta e prea de tot!, seamana cu o sensibilizare orgolioasa bolnavicioasa, nu mai repet cine a mai instrumentat-o, de aceasta data se pare ca pe invers. Suntem prelucrati sa facem ciocu’ mic, de frica mandriei de a nu fi barfiti si discutati negativ? O urma ceva ce altii stiu si noi nu stim?

Alegeri in Basarabia: Cu Igor Dodon presedinte, lumina vine de la Rasarit. Nu reunificarea este respinsa, ci modelul occidental

Primul tur de scrutin al alegerilor prezidentiale, soldat cu castigarea masiva de catre socialistul pro-rus Igor Dodon in nordul si sudul tarii si cu votarea candidatei pro-europene Maia Sandu in Chisinau si in suburbii, ne arata ca Basarabia este prea rosie pentru a mai spera intr-o basculare in turul doi, peste doua saptamani.

Majoritatea analizelor romanesti, de luni, pe marginea rezultatului, deloc surprinzator de altfel, incearca sa-l explice prin fuga basarabenilor de reunificarea cu Romania. Nimic mai fals, mai manipulator si mai disperat in a ascunde adevarul.

Nu reunificarea o resping basarabenii, ci modelul social-politic si economic occidental, care in esenta este cel american. Basarabenii au fost cu mult mai mult, decat s-ar putea crede la prima vedere, cu ochii pe Romania si pe efectele sistemului occidental asupra tarii mama si a fratilor lor istorici dintre Tisa si Prut. Mai mult chiar decat au fost occidentalii cu ochii pe basarabeni.

Aceste lucruri sunt neindoielnice, din moment ce occidentalii nu au inteles ca basarabenii au vizualizat si scanat, cu destule maturitate si ingrijorare, toate vulnerabilitatile sistemului de tip colonie pe care Vestul l-a impus Romaniei, in urma integrarii acesteia in NATO si UE, ca parte a unuia dintre valurile de expansiune a Vestului spre Est.

Basarabenii nu alearga spre Rusia, despre care ei stiu cel mai bine ca nu este fosta URSS, ci o noua Rusie, democrata si suverana, care s-a eliberat singura pe sine de modelul strain, de comunism iudaic, pe care evreul Lenin si primul guvern bolsevic, majoritar evreiesec, i l-au impus, printr-o revolutie sangeroasa, asemanatoare razboiului civil american. Ca reactie subtila la bombastica propaganda occidentala despre pretinsul pericol al expansiunii Rusiei in Europa, printre basarabeni (si nu numai) circula o vorba de duh cu talc, ca harta de expansiune a rusilor arata ca harta de expansiune a palestinienilor (sic!).

Nu, basarabenii nu sunt pe cale sa aleaga calea eurasiatica pentru ca ar iubi Rusia mai mult decat Romania. Ei vor doar sa-si pastreze libere credinta, cultura, familia, traditiile si obiceiurile stramosesti. Pentru aceasta, sensibilizati si de situatia si de sistemul din patria mama, basarabenii sunt constienti ca efectul de geopolitica poate fi mai puternic si mai garant decat efectul de frontiera.

Cand vrei sa eliberezi pe cineva dintr-o groapa de potential, nu te lasi tras langa el si nici nu te arunci in aceeasi groapa, ci cauti un moment si mijloace potrivite pentru a-l aduce tu langa tine. V-ati gandit vreodata la posibilitatea asta? Ca reunificarea ar putea insemna posibilitatea ca Basarabia sa traga, sa aduca Romania langa ea?

In fine, chiar daca Dodon va iesi presedinte, cartea decisiva a reunificarii tot nu s-a jucat. Raman parlamentul si referendumul, cele doua instante ale caror decizii sunt suverane si executorii in materie de reunificare, singurele care de fapt conteaza in fata democratiei si a istoriei. Pana atunci, poate ca unele nume mici vor arata ca nu sunt mici si la minte, incetand sa se mai joace cu bumerangul neseriosului joc de-a „independenta” Republicii Moldova.

PS/NB: De remarcat, cred, ar fi si diferenta de criterii pe care cei doi candidati calificati pentru turul doi le folosesc in a-si motiva electoratul. Igor Dodon utilizeaza criteriul ideologic, Stanga-Dreapta, Maia Sandu pe cel geopolitic, Vest-Est. Raspunsurile diferite, asimetrice ale alegatorilor la cele doua criterii par sa privilegieze nu calea geopolitica, ci continutul ideologic al platformelor electorale.

Pe de alta parte, opozitia ideologica dintre regimul de dreapta Iohannis si posibilul regim de stanga Dodon, in situatia in care acesta din urma ar castiga alegerile prezidentiale basarabene, ma duce inevitabil la o intrebare. Ce s-ar fi intamplat daca in Romania anului 2016 ar fi existat un regim politic de stanga, ar fi preluat si Dodon mesajul reunificarii, dar in alte haine, de culoare rosie, nu portocalie? Altfel spus, este regimul de dreapta de la Bucuresti un obstacol in calea Reunificarii, pana in 2019, cand ii expira lui Iohannis mandatul de presedinte?

Ma tem ca acelasi obstacol ar fi si daca ar deveni presedinta Maia Sandu. Desi teoretic putem specula pe tema hainelor in care vom imbraca reunificarea, rosii sau portocalii, cred ca principial ar fi ca Reunificarea sa poarte haine in culorile Tricolorului. Reunificarea, adica, sa fie opera si a stangii si a dreptei. Sau, si mai bine spus, sa fie in culorile steagului unic al poporului unic roman, care este Tricolorul. Daca insa acest lucru nu va fi posibil, mai bine ar fi ca, din considerente de ordin strategic (posibile oscilatii sau viraje geopolitice etc., deci pe termen lung si foarte lung), reunificarea sa fie facuta de fortele politice dominante ale ordinii actuale.

Securitatea normalității omenești, a familiei și sexualității naturale: Un aparator al neprofanarii. Comisarul european Gunther Oettinger critică “impunerea” căsătoriilor între homosexuali

Criticarea de catre comisarul european pentru economie si societatea digitala, germanul Gunther Oettinger, a “impunerii” casatoriilor homosexuale a starnit o furtuna intr-un pahar cu apa in randurile unor politicieni, din interiorul sau proximitatea filierelor partidiste internationaliste, si asociatii formal antirasiste, dar care pe fond devin rasiste prin coautoratul la atacurile deviante asupra normalitatii sexuale a rasei omenesti.

Domnul Oettinger “ar trebui să-și revizuiască urgent viziunea asupra lumii”, a declarat publicației Der Spiegel secretara generală a Partidului Social-Democrat german (SPD), Katarina Barley. “Cineva care propagă deschis opinii rasiste și homofobe se descalifică pentru cele mai înalte funcții publice”, a subliniat lidera social-democrata.

Trebuie spus insa si ceea ce nu se cunoaste sau este trecut sub tacere. Sustinerea homosexualitatii de catre atavistii internationalisti, socialisti si social-democrati, nu se deosebeste de “teoria paharului cu apa” a rudei lor ideologice mai indepartate Alexandra Kolontai, amica a lui Lenin si adepta infocata a revolutiei sexuale bolsevic-comuniste, care recomanda “amorul liber” dintre barbati si femei, oricand si cu oricine. “Inovatia” activistilor revolutiei sexuale liberalist-capitaliste este actul sexual nelimitat de gen, barbati cu barbati si femei cu femei.

Și asociația franceză SOS Racisme a ținut să se exprime și le-a cerut președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker și cancelarului german, Angela Merkel, să “adopte sancțiuni corespunzătoare față de acest comportament nedemn pentru un membru al Comisiei”. Finantarea oculta a unor organizatii antirasiste pare sa excluda de pe agenda acestora problema demnitatii normalitatii sexuale a rasei umane. Discriminarea negativa a demnitatii normalitatii sexuale a rasei umane este rasism sadea, un rasism exorbitant care pune in pericol demnitatea, procreatia si viitorul rasei omenesti.

Criticarea transanta de catre Gunther Oettinger a “impunerii căsătoriei homosexuale” a venit în contextul unor dezbateri pe acest subiect care se desfășoară în prezent în Germania, țară unde căsătoria între persoanele de același sex nu este încă permisă. Reactia Federației germane a comunității LGBT a fost foarte virulenta, ca a oricarei asocieri sau practici discutabile sau condamnabile de altfel, care i-a cerut comisarului Oettinger să prezinte scuze și i-a transmis că “un comisar european trebuie să poată apăra cu credibilitate valorile europene ale nediscriminării, nu să răspândească prejudecăți rasiste și homophobe”. Amorul liber de gen, o inrudire extinsa cu teoria anarho-sexualista a “paharului cu apa” a bolsevicei Kolontai, nu este o valoare europeana, crestina, islamica sau crestino-islamica a popoarelor si natiunilor din Europa. Acesta este un adevar european, care conteaza pentru Europa, de care trebuie sa se tina cont.

http://www.agerpres.ro/externe/2016/10/30/comisarul-european-gunther-oettinger-starneste-reactii-negative-dupa-ce-a-criticat-impunerea-casatoriilor-intre-homosexuali-04-00-46

Cui i-e frica de patriotism?

Intr-un text intitulat “Ingretasator”, de pe Contributors, Vladimir Tismaneanu a incercat sa nimiceasca orice urma de simpatie fata de patriotismul generalului Iulian Vlad, care a a dat ordin Securitatii sa nu reprime revolta populara care l-a inlaturat pe Nicolae Ceausescu. Nu stiu daca acest demers neconventional pentru un politolog a si reusit, dar ceea ce intereseaza este raspunsul la intrebarea: Cui si de ce ii este frica de Iulian Vlad?

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/ingre%c8%9bosator/

Foarte probabil, Generalul Iulian Vlad este unul dintre putinii Romani care au cea mai precisa si completa imagine despre evenimentele din Decembrie 1989. Fara indoiala ca, privindu-l din acest unghi istoric, ca pe o istorie vie a ceea ce s-a intamplat in urma cu mai mult de un sfert de veac, Iulian Vlad este o sursa de pericol major pentru cel putin doua categorii de potentati ai zilelor noastre, care diriguiesc un capitalism de cumetrie, un sistem capitalist monopolist privat (spre deosebire de comunism, care a fost un capitalism monopolist de stat).

Nu neaparat intr-o ordine, una din categorii ar fi cea a ideologilor care legitimeaza capitalismul postcomunist (este o deosebire intre postcomunism si capitalism, dar nu-i momentul si locul de detalii si explicatii) prin a considera inchisa si definitiva evaluarea, devenita oficiala, despre comunismul romanesc, despre principalii protagonisti ai nationalismului comunist si despre cum liderii si sistemul comunismului au fost anihilati in acea perioada, ramasa destul de obscura, pe care o numim revolutie.

O a doua categorie ar fi cea a personajelor politice succesoare, din perioada de tranzitie si post-tranzitie, care si-a negociat cu Occidentul recunoasterea pozitiilor personale, cat si a statutului Romaniei de „democratie functionala” si de „stat de drept”, pe seama sau cu pretul instrainarii catre occidentali a resurselor nationale ale tarii. Asa se explica, in mare parte, vanatoarea de vrajitoare, din ultimii 12 ani, indreptata impotriva celor care si-au pastrat patriotismul si nationalismul, si care denunta colaborationismul regimurilor de dreapta Iohannis si Basescu in tratarea Romaniei ca o colonie, de catre puteri straine din Occident si companiile multinationale occidentale.

Insa asa cum spunem despre viitor ca poate fi proiectat si modelat, despre trecut putem spune, cu aceeasi indreptatire, ca poate fi reconsiderat si reevaluat, in lumina unor noi fluxuri de date si informatii istorice. De aici, cred, si adularile si demonizarile, care sunt la fel de gretoase, la adresa lui Iulian Vlad, prin care unii cred ca ii pot cumpara tacerea si altii ca ii pot demonetiza marturisirile.

Semnarea CETA: Admitantul trebuie sa se integreze regulilor comunitare

Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a anuntat ca Acordul Complet Economic şi Comercial UE-Canada (CETA) va fi semnat duminică, în cadrul unui summit organizat în capitala belgiană Bruxelles.

In replica, premierul canadian Justin Trudeau a descris această hotărâre ca fiind „o veste excelentă” şi a declarat că aşteaptă cu nerăbdare să participe la summitul din Bruxelles.

Nu-mi sunt cunoscute detaliile privind modificarile din noul proiect de acord, dar presupun ca din moment ce ele au trecut de Guvernul regiunii belgiene Wallonia, care a avut obiectii foarte intemeiate la cel initial, s-a inteles mai bine procedura de admisie.

UE este o organizatie, o comunitate de state independente si suverane. La fel este si piata sa comuna, o piata a unui sistem multilateral. Prin urmare, relatiile pe care UE le angajeaza cu un stat admitant, care vrea sa fie admis pe piata comunitara, sunt multilaterale, nicidecum bilaterale. Raporturile dintre admitant si comunitate sunt ca de la unu la multiplu, de la parte la intreg, de la minoritate la majoritate, cu toate consecintele de aderare, integrare, sanctionare, suspendare sau anulare/excludere a accesului, prevazute punctual de regulile comunitare si asumate explicit si in totalitate de catre admitant.

Caracterul de multilateralitate al organizatiei si pietei UE, cu care orice admitant angajeaza o relatie multilaterala, nu bilaterala, sta si trebuie sa stea la baza semnarii oricarui acord de liber schimb cu un tert din afara organizatiei si pietei UE. Cine vrea acces la piata UE trebuie sa se integreze cerintelor organizatiei, nu invers. Orice abatere de la acest principiu si de la aceasta realitate ar fi o grava eroare de procedura, care ar fi nula de drept.

Michelle Obama o trage in jos pe Hillary Clinton

Michelle Obama s-a afișat joi împreună cu “prietena” sa Hillary Clinton, cu scopul de a proiecta o imagine de unitate a taberei democrate cu 12 zile înaintea scrutinului prezidențial din SUA, comentează AFP.

Americanii sunt insa satui ca de un vis urat de administratia Obama, incat sustinerile publice pe care presedintele in exercitiu si sotia sa le agita agasant in campania electorala pentru Hillary Clinton au ajuns pana la a provoca nausea.

Dincolo de spatiul ingust si statut al celor doua tabere politice pentru alegerea unui nou presedinte al SUA, in lumea larga si schimbatoare a alegatorilor americani de rand, exista o aversiune nedisimulata fata de posibilitatea continuarii obamismului prin obamista Hillary Clinton.

Aterizarea fortata a obamism-clintonismului este atat de previzibila, datorita sfarsitului combustibilului ideologic si politic, incat nu este exclus ca scenele care sugereaza perpetuarea obamismului prin clintonism sa faca parte din piesa generala a alegerilor.

PS/NB: Si Joe Biden o trage in jos pe Hillary Clinton. Ultimele informatii care parvin din mediul electoral american augmenteaza grosier ideea privind reproducerea sistemului Obama prin alegerea fostului sau secretar de stat Hillary Clinton.

Vicepresedintele american, Joe Biden, este in fruntea listei scurte a echipei lui Hillary Clinton pentru postul de secretar de stat, informează două publicații americane, preluate vineri de Reuters.

Anuntarea acestei perspective nu foloseste perpetuarii regimului obamist si nici candidatei sale, ci pregateste rasturnarea imagologica si electorala. Cu certitudine, vom asista si la alte evenimente acceleratorii catre un astfel de deznodamant.

http://www.agerpres.ro/externe/2016/10/28/alegeri-in-sua-obama-si-hillary-clinton-impreuna-impotriva-lui-donald-trump-07-57-04

http://www.agerpres.ro/externe/2016/10/28/joe-biden-in-fruntea-listei-scurte-a-echipei-lui-hillary-clinton-pentru-postul-de-secretar-de-stat-18-19-27

Listele pentru alegerile parlamentare: Cotele de gen obligatorii, reprezentativitatea si competitivitatea

Democratia inseamna in primul rand alegeri, apoi reprezentativitate. Alesul reprezinta interesele alegatorilor, indiferent ca este barbat sau femeie. Cea mai buna alegere si cea mai buna reprezentare sunt atunci cand persoana aleasa este competitiva, adica poate face fata concurentei politice si poate castiga o batalie politica. Daca suntem de acord cu acest lucru, intelegem si de ce cotele obligatorii de gen pot sa nu ajute prea mult competitivitatea. Uneori, pot sa o slabeasca. Importante sunt combativitatea si capacitatea de a castiga, nu cotele obligatorii de gen, de a fi barbat sau femeie. Aici nu este vorba de misoginie sau misandrie (pot exista barbati misogini si femei misandre), ci de a mandata pe cel mai potrivit sa lupte si sa castige.

Cu cote obligatorii de gen se poate ajunge fara sa vrem si poate fara sa ne dam seama la o reprezentativitate esuata sau mediocra. Chit ca a existat un “echilibru” sau un raport “just” de gen, acesta nu poate substitui sau suplini lipsa de competitivitate dintr-o lupta politica. Compozita relativa de gen, care uneori poate fi si simbolica, si aici poate interveni norma, ca sa nu existe o structura monosex de putere sau reprezentare, si cotele de gen sunt doua lucruri diferite, cu consecinte diferite. Este o falsa problema a opune barbatii si femeile, in termeni de majoritate si minoritate, in intocmirea listelor de candidati pentru alegerile parlamentare. Orice barbat are o mama si/sau o sotie, poate si o fiica, orice femeie are un tata si/sau un sot, poate si un fiu, deci interesele ambelor sexe pot fi reprezentate la fel de bine de un barbat sau de o femeie, cu conditia competitivitatii, care este primordiala si decisiva in lupta politica.

Am adus in discutie aceasta tema pentru a nu face din reprezentarea electorala de gen o norma obligatorie, ci un obiectiv liber, de atins prin competitivitate. Nu resping compozitia de gen, ci decretarea de cifre, de norme obligatorii de gen. Reforma clasei politice fără un just echilibru de gen este o utopie, afirmă deputatul liberal Andreea Paul, legat de numărul de femei aflate pe listele pentru alegerile parlamentare din decembrie.

”Una caldă scurtă, una rece lungă. Modele rămân Președinția și Guvernul. Este lăudabil că PNL nu are pe lista sa cu candidați pentru Parlamentul României niciun inculpat în vreun dosar penal. Din păcate, în rândul celor 181 de candidați dezirabili ai PNL pentru Camera Deputaților și Senat, doar 21% sunt femei, iar 79% sunt bărbați. Mai bine decât în trecut, dar mult sub cele asumate. Pentru că multe dintre aceste doamne sunt pe locurile semi-eligibile, de pe acum știm că procentul de reprezentare a femeilor va cădea sub 20% în grupul parlamentar liberal. Or, proiectul de lege pe care l-am depus în Parlament, asumat de către PNL, impune minimum 30% femei și la fel pentru bărbați”, a scris Andreea Paul, pe Facebook.

Ea a adăugat că, în 16 județe ale țării și în diaspora, PNL nu are nicio femeie candidat pe locuri eligibile sau semi-eligibile.

”E vorba de Alba, Botoșani, Buzău, Cluj, Dâmbovița, Galați, Giurgiu, Gorj, Harghita, Mehedinți, Mureș, Neamț, Sălaj, Tulcea, Vâlcea, Vrancea. Astăzi, avem 11% femei în Parlamentul României, sub media mondială de 22% și sub media europeană de 30% în statele membre, respectiv sub 37% în Parlamentul European, sub Guvernul României cu 38% (în rândul miniștrilor) și sub Administrația Prezidențială cu 43% doamne (consilieri prezidențiali și consilieri de stat). Economia privată, unde competiția reală chiar contează, este mult în fața politicii: peste o treime din antreprenoriatul român este de genul feminin. Reforma clasei politice fără un just echilibru de gen este o utopie”, a afirmat Andreea Paul.

Coruptie in stil american: Ambasadorul SUA, Hans Klemm, corupe procesul electoral din Romania

De ce am crede ca ar trebui denuntat si condamnat numai amestecul Rusiei in alegerile prezidentiale din SUA, nu si amestecul ambasadorului american la Bucuresti, Hans Klemm, in alegerile parlamentare din Romania? De ce ambasadorul Klemm ofenseaza inteligenta romanilor, crezand ca nimeni nu va observa ca interventia sa abrupta in procesul electoral romanesc este o forma de coruptie la fel de flagranta? Chiar nu are ambasadorul american simtul penibilului cand prin amestecul sau repetat in alegerile electorale romanesti distruge exact ceea ce afirma ca sustine, “statul de drept” si “lupta anticoruptie”?

Ambasadorul SUA, Hans Klemm, a declarat, intr-un interviu acordat News.ro, ca sustine „pe deplin” mesajul transmis recent de presedintele Klaus Iohannis, potrivit caruia nu va nominaliza in functia de premier o persoana condamnata pentru coruptie, si il felicita pe seful statului pentru sprijinul sau in lupta anticoruptie. Oficialul SUA a adresat la randul sau un mesaj pentru alegatorii romani in pragul inceperii campaniei electorale pentru parlamentare, indemnandu-i, asa cum a facut-o si la alegerile locale, sa voteze candidati competenti si integri. El a mai transmis ca se asteapta ca noul Guvern si noul Parlament sa isi asume conceptele de „integru” si “competent”.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21376306-ambasadorul-sua-hans-klemm-sustin-deplin-mesajul-lui-klaus-iohannis-impotriva-desemnarii-unui-premier-probleme-justitie.htm

 Relativul paralelism dintre alegerile prezidentiale americane din 8 noiembrie si alegerile parlamentare romanesti din 11 decembrie ne ofera o fereastra extraordinara pentru a face comparatii intre campaniile electorale ale celor doua evenimente. A devenit deja vizibil ca, din pacate, Klaus Iohannis a preluat modelul american de campanie electorala, care nu ni se potriveste in niciun fel. Nici ca factura psihoculturala, fiind diferente notabile intre un compozit (de imigranti), in care competitia de subzistenta si de leadership recurge de regula la demonizarea si isterizarea celuilalt pentru a arata ca unii sunt mai egali sau mai democrati decat altii, si un monolit (de bastinasi), unde asemenea probleme nu exista. Nici financiar, candidatii in alegerile americane fiind dintre persoanele cele mai bogate posibil, care au si cele mai mari posibilitati de a corupe prin intermediul banului (v. Fundatia Clinton).

Ce inseamna a nu avea probleme cu justitia? A face “ciocu mic” de frica unei baghete magice care ar putea fi indreptata spre tine si, in loc sa ti se spuna “Tu esti Alesul!” ca in influentarile de opinie si luptele pentru putere din vremurile biblice, ti se spune “Tu esti Coruptul!”? Devii automat “penal”, evident in conclavuri politice de dupa perdea si pentru motive politice, daca tu politician sau tu partid te opui unui jaf cvasicolonial al resurselor tarii tale, daca demasti ca “statul de drept” este o vointa straina si nu vointa poporului tau, care paradoxal este sarac intr-o tara bogata? Devii un paria “penal” daca militezi pentru o Romanie unita, independenta si suverana, conditiile de inceput ale oricarei prosperitati nationale?

Cum putem lua drept litera de evanghelie sau de lege opiniile unui singur om, care oricat de competent si de integru ar fi nu este Mafalda sa le stie pe toate? Nici macar un geniu nu este genial in orice clipa, de aceea s-au inventat dezbaterile democratice si formula de decizie democratica. Daramite cand este vorba de un decident corupt si penal, care semneaza sau respinge legile dupa cum ii sulfa la ureche partenerii strategici, nu dupa cum ar trebui sa-i dicteze interesul national? Ultimele idiotenii ale lui Klaus Iohannis (ultimele ca cele mai recente, nu ca sfarsit, pentru ca fara indoiala vor mai urma) sunt cele prin care compara un ales, parlamentar sau local, cu un “paznic” (halal de consilierul care i-a scris in declaratie asa ceva, ar trebui dat afara urgent) si ridiculizeaza demonstratia pro-Reunificare. Desi este greu de crezut, am scris bine, nu e nicio greseala, Iohannis, Ciolos si PNL (vai de nationalul ala din denumirea partidului) si-au inchis usile si gurile cand au fost cautati de liderul demonstrantilor pro-Reunificare, ba mai mult l-au urcat si in duba jandarmilor. De ce acest mesaj cu spatele la Re-unificare? Poate ca asa li s-a cerut, ca sa nu-l lase fara job pe Jim Pettit, colegul de la Chisinau al ambasadorului Hans Klemm?

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21376582-livetext-klaus-iohannis-sunt-multumit-modul-inc-are-acest-guvern-gestionat-treburile-publice.htm

Bascularea alegerilor: Sa-l credem pe Donald Trump!

Cu doua saptamani inainte de alegerile prezidentiale americane, mass-media mainstream si corpul actoricesc-propagandistic hollywoodian fac un zgomot infernal in favoarea candidatei regimului de la Washington. “Hillary Clinton va fi castigatoarea absoluta, in rastimpul ramas nimic nu va mai putea rasturna acest prognostic”, sustin cei care, ajutati de administratie, justitie si politie, pozeaza in stapanii jocului electoral.

Este insa doar un joc al sistemului. Prima faza, din campanie, de albire a candidatei democrate, Hillary Clinton, si de innegrire a candidatului republican, Donald Trump, se apropie de sfarsit. Scopul campaniei a fost de a crea o falie prapastioasa intre raul cel mic, acceptabil, si raul cel mare, inacceptabil, desenat intr-un profil de prezidentiabil radical si infricosator pana la “iresponsabil”, cu care nimeni nu ar dori sa aiba de-a face.

Inevitabi, va urma faza a doua, a jocului pe rezultatul alegerilor. Ea a fost deja evocata de Donald Trump, care a prezis că votul de la urne va contrazice rezultatele sondajelor, creând o surpriză de talia Brexit. Va trebui sa-l credem, prin miliardele sale de dolari, care-l leaga strans de grupul celor 1% cei mai bogati oameni care detine cat restul de 99% din populatie, Donald Trump este unul din stalpii sistemului.

„Aceasta este o șansă unică în viața noastră, ultima noastră șansă, peste patru ani va fi prea târziu”, a afirmat Trump în cadrul unui miting uriaș la Tampa, în Florida, marele stat unde este dat perdant în fața candidatei democrate. „Cer americanilor să se ridice deasupra tumultului și zgomotului”, a spus el. „Suntem pe punctul de a câștiga, nu doar în Florida, vom câștiga peste tot”, afirmase anterior Trump la un prim miting în St.Augustine.

„Când vom câștiga, vocea voastră se va face auzită pe coridoarele Washingtonului și în lumea întreagă. Ceea ce se întâmplă este mai puternic decât Brexit”, a lansat Donald Trump. El a mai denunțat, la Tampa, bilanțul cu privire la mediu al președintelui Barack Obama. „Vom anula miliarde și miliarde de plăți către programele Națiunilor Unite privind schimbarea climatică și vom utiliza banii pentru ameliorarea infrastructurilor de mediu ale Statelor Unite, în special în zona acviferă a Floridei”, a promis el.

http://www.agerpres.ro/externe/2016/10/25/alegeri-in-sua-donald-trump-prezice-o-surpriza-de-talia-brexit-la-urne-12-09-55

 Nu avem niciun motiv sa credem ca Trump este un exaltat, chiar daca al sau slogan de campanie “We Make” (“Make America Great Again”) este la fel de exaltat ca “We Can” (“Yes We Can”) al lui Obama, din 2008, ca aratare demonstrativa a muschilor. America este deja mare si va ramane mare, nu va mai fi insa “unica superputere”, un lucru nerealist si imposibil de realizat intr-o lume multipolara crescanda.

Avem in schimb toate motivele sa credem ca ceea ce Donald Trump a spus de-a lungul intregii campanii electorale va reprezenta programul viitoarei administratii americane. SUA nu mai pot continua catastrofala politica a rasistului minoritar Obama, care, prin perpetuarea sub o alta forma a conceptului “soc si groaza” (George W. Bush) in lumea araba si nord-africana, cat si prin lovirea si deformarea economiei de piata globale prin impunerea sanctiunilor antiruse, este foarte aproape de a trage o piatra funerara peste politica externa americana. Intern, aceeasi politica rasista si imigrationista a aprins focul sub cazanul social, care ameninta sa dea in clocot. Marea majoritate a populatiei americane nu mai poate sa duca economic in spate o imigratie necalificata si violenta.

Singura cale de restartare a SUA este demararea neintarziata a reformei politice, administrative, economice si sociale, inclusiv a sistemului de proprietate si de redistribuire a bogatiei in societate. Hillary Clinton nu o poate face, e clar, nu a putut sa o faca in 8 ani administratia din care a facut parte. De fapt, administratia democrata nici macar nu si-a propus si nici nu isi va propune, este greu de crezut ca Hillary Clinton se va dezice de infocata dragoste politica fata de Barack Obama, ar trebui sa inceapa bagandu-l la inchisoare, asa cum Trump a promis ca va face cu ea, daca va castiga alegerile. Desigur, acestea din urma sunt niste exagerari, dar ele ne ajuta sa intelegem de ce Donald Trump si Hillary Clinton sunt doi stalpi ai aceluiasi sistem si de ce ultima va fi nevoita sa-i predea stafeta ultimului, care va deveni primul, pentru salvarea esentei sistemice.

Urgenta de reformare interna si de repozitionare retractiva externa este in mare masura similara cu cea a fostei Uniuni Sovietice. Rusiei succesoare i-au trebui aproape 3 decenii sa revina, reformata si modernizata, ca o mare putere in competitia internationala. Probabil SUA ii vor trebui mai putin, dar etapa de reforma nu poate fi amanata sau ocolita, riscul de implozie este la fel de mare ca in speta sovietica.

Avand in vedere modelul antagonist si de suspicionare a validitatii alegerilor in care au fost asezati cei doi protagonisti, foarte probabil ca in faza a doua electorala, a jocului pe rezultatul votului, care nu ma indoiesc ca va fi unul de basculare de tip Brexit, se va incerca o atragere a Rusiei in capcana acestui episod final, fie prin invitarea cu observatori, fie printr-o vizita a candidatului republican la Moscova. Ambele posibilitati au fost facute cunoscute, prima de catre Departamentul de Stat, cea de-a doua de catre Donald Trump insusi. Este un joc intelligent, in care sistemul ar putea recurge la Rusia ca legitimatoare, si a jocului si a sistemului.

Privind rasturnarea de rezultat si de imagine, trebuie inteles ca aceasta este o strategie care tine de un anumit mod de gandire, in care surprinderea, emotia, frica, cand aceasta din urma le este asociata, sunt planificate ca aducatoare de puncte, de beneficii. As incheia completand remarca inteligenta a lui Donald Trump, cerand opiniei publice sa se ridice deasupra emotiei si fricii.

Reunificarea: Cel mai bun moment este cand se intampla

Pentru Reunificare, chiar trebuie sa asteptam sa vedem ce va face Transnistria? Sa asteptam 10 ani sau sine die? Adica sa consideram initiativa strategica drept un dat transnistrean si sa nu incercam sa o castigam? Daca ne uitam retrospectiv la Reunificarea Germaniei, observam ca acolo cele doua Germanii au castigat mai intai initiativa politica, in raport cu fosta URSS si fostul Pact de la Varsovia, prin semnarea unui tratat de reunificare, iar apoi s-au retras trupele de ocupatie. Desigur, primordial au contat bunavointa sovieticilor si restabilirea unor relatii calme, detensionate cu acestia. Lectia celor doi pasi ar putea fi subscrisa, prin normalizarea relatiilor romano-ruse si un tratat de reunificare romano-roman.

Incidentele de la marşul unioniştilor, prilej de campanie şi acuzaţii între partide, Guvern şi Primărie

Cele doua miscari transprutene de reunificare ar trebui puse sub un singur steag. Am in vedere o structura de interconexare la varf intre miscarea de reunificare din stanga Prutului (Actiunea 2012, condusa de George Simion) si miscarea politica de reunificare din dreapta Prutului (PMP, lider Traian Basescu), pe care le-as pune sub steagul Transprutiei, de Reunificare romana. Termenii de „transprutia” si de „reunificare” mi se par importanti deoarece atrag atentia asupra faptului ca nu este vorba de enclave, ci de vecinatati, care sunt despartite politic si geografic de raul Prut, cat si asupra unui istoric statal-etnic-national comun, cand cele doua state romane au fost un singur stat roman, ale carui inceputuri se pierd in negura veacurilor dacice. Regatul Dacia era marginit, in cea mai mare intindere a sa in timpul regelui Burebista, de țărmul Mării Negre și Bugul – spre est, Cadrilaterul boem, Dunărea panonică și Morava – spre vest, Carpații Păduroși – spre nord, iar Muntele Haemus (lanțul Balcanilor) – spre sud. Reunificarea, in sensul politic si istoric absolut al celei germane, reprezinta o aspiratie si un moment distinct din Istoria Romanilor, alaturi de Marea Unire si Mica Unire.

Va trebui apoi sa ne gandim cum am putea folosi mai bine alegerile prezidentiale din Republica Moldova in interesul Reunificarii. In primul rand, e limpede, prin sustinerea candidatei antisistem si proeuropeana Maia Sandu, lidera Partidului Actiune si Solidaritate (PAS). Daca va castiga alegerile, candidatul socialist prorus Igor Dodon ar putea insemna zadarnicirea pentru mult timp a Reunificarii, de aceea e nevoie sa actionam si sa castigam initiativa politica, sa nu stam nehotarati, dand vina pe “situatia” din Transnistria. Sa nu uitam, germanii s-au reunificat (1990) fara sa astepte dizolvarea Tratatului de la Varsovia (1991). Deasemenea, am mai putea face ceea ce administrativ au facut germanii cu putin inainte de reunificare, folosindu-se de ultimele alegeri rasaritene, care au fost libere, cand au reorganizat teritoriul RDG dupa modelul din RFG, dupa care redegistii au aderat la legile si constitutia refegiste.

Ar mai fi problema cum sa botezam demersurile de Reunificare, proiect de tara, obiectiv strategic, scop istoric, aspiratie fundamentala etc., in asa fel incat sa nu se inteleaga ca subliniem un tel geopolitic, economic, cultural  sau orice altceva, ci exact ceea ce vrem, Reunificarea, si ca are un caracter de urgenta istorica si nationala, de prioritate absoluta si permanenta. Probabil ca si la subiectii proiectului ar trebui umblat putin, avand in vedere ca implica Romania si Republica Moldova, ca se face in Europa si dupa Actul Final de la Helsinki (1975). Poate ca ideea de proiect interstatal si intracomunitar romano-moldo-european ar fi mai aproape de realitatea aspiratiilor, eforturilor si sustinerilor pe aceasta tema. Un proiect intre doua state independente si suverane, Romania si Republica Moldova, pe o cale europeana, in care populatia si teritoriul romanilor din stanga Prutului sunt aduse in interiorul Uniunii Europene si al Aliantei Euro-Atlantice.

Basescu catre Ciolos si Tudorache: “Slugoilor, ce tare vă doare unionismul. L-aţi ridicat pe George Simion, unul din liderii unioniştilor, ca să faceţi frumos în faţa Germaniei şi a Federației Ruse.”

In sfarsit, ma mai gandesc ca la Chisinau ar putea fi un guvern proreunificator avandu-l ca premier pe Traian Basescu, care are dubla cetatenie (si ar putea avea si o dubla rezidenta). Fostul presedinte Traian Basescu are, o spun in cunostinta de cauza dupa multe analize, toate caracteristicile Reunificatorului providential. Pe de o parte, relatia lui de incredere si de sustinere cu si din partea SUA este de departe inegalabila, pe de alta parte, Reunificatorul si Reunificarea ar face ca Romania sa consolideze intr-un mod fara precedent flancul pontic al spatiului Intermarium al NATO, celalalt flanc Intermarium, cel baltic, beneficiind de o securizare deja crescanda din partea Poloniei. Cel mai bun moment pentru Reunificare este atunci cand aceasta se face.