Diplomatia provocarii si politica intimidarii?

Ucraina l-a chemat pentru consultări, luni, pe ambasadorul ucrainean de la Chişinău, în contextul în care Igor Dodon, plasat pe primul loc în scrutinul prezidenţial din Republica Moldova, a declarat recent, in cadrul dezbaterilor electorale, că fosta regiune ucraineană Crimeea aparţine Rusiei. Crimeea, care in 1954 a fost facuta cadou Ucrainei de liderul sovietic Hrusciov, a fost realipita de Rusia în anul 2014.

Reactia Kievului a fost total disproportionata si nemotivata. Igor Dodon a facut o declaratie electorala, in cursa pentru functia de presedinte al Republicii Moldova, pentru a atrage voturile electoratului pro-rus. Astfel de declaratii, facute cu intentii vadite de a influenta intentiile de vot ale unui segment sau altul de alegatori, care pot fi interpretate de terti ca fiind mai mult sau mai putin scandaloase, sunt facute de orice candidat, in orice campanie electorala. La o declaratie de campanie electorala se poate raspunde cu o dezmintire sau o dezaprobare, dar in niciun caz cu o actiune oficiala pe linie de stat.

Afirmatia lui Dodon nu are nicio calitate oficiala. Scandaloasa cu adevarat este actiunea precipitata si gratuita a Kievului de a-si retrage ambasadorul de la Chisinau. Trebuie sa privim cu multa atentie la gestul unilateral si provocator al Ucrainei. El ar putea sa priveasca si Romania. Este adevarat ca, cu cateva seri in urma, Traian Basescu a spus, mai mult in gluma, ca, la o adica, Romania ar avea cu ce sa plateasca acordul Rusiei pentru reunificarea cu Basarabia, folosind ca moneda de schimb recunoasterea realipirii Crimeei.

Daca insa guvernul lui Porosenko a urmarit, prin gestul de rechemare a ambasadorului, instigarea urii nationaliste ucrainene impotriva moldovenilor, asa cum au facut-o si impotriva rusilor, romanilor si celorlalte minoritati nationale din Ucraina, apoi cu Maidanul, si unul si altul trebuie demankurtizati, amintindu-le ca numai national-socialismul (nazismul) folosea ca arme nationalismul si ura.

Pe de alta parte, sunt nelinistit si oarecum in asteptare, in ceea ce ne priveste. Motive? Evenimentul “Colectiv”, de la care am comemorat un an si despre care am inteles ca autoritatile ne ascund ceva. Tocmirea unor spioni straini de catre inalti oficiali ai statului pentru a spiona alti oficiali ai puterilor statului. Scenariul federalizarii, de spargere a statului national si unitar roman in trei entitati. Subita radicalizare a sloganurilor de precampanie ale UDMR (“Salvam Clujul de Bucuresti”), dupa ce ambasadorul american Hans Klemm s-a pozat demonstrativ cu steagul secuiesc. Operatiunea de justitie politica parlamentarul si dosarul. Ce surprize nefaste pentru romani ascund desfasurarea alegerilor si desemnarea premierului. Colac peste pupaza, mai mi-a atras atentia si o declaratie a unui fost consilier al fostului presedinte Basescu, care afirma, daca-mi aduc bine aminte, pentru ca atunci cand am dat clic pe titlu, raspunsul a fost ca pagina cautata nu a fost gasita: “Romania este singura tara din Europa Centrala despre care nu am auzit nimic negativ.” Mai sa fie!, hai ca asta e prea de tot!, seamana cu o sensibilizare orgolioasa bolnavicioasa, nu mai repet cine a mai instrumentat-o, de aceasta data se pare ca pe invers. Suntem prelucrati sa facem ciocu’ mic, de frica mandriei de a nu fi barfiti si discutati negativ? O urma ceva ce altii stiu si noi nu stim?

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: