Ennio Morricone – Chi Mai
30/01/2021
Va mai amintiti? À la recherche du chance perdu…
Cine vreodată
Cine vreodată, cine-mi va da
Ce îţi dădeam eu?
O iubire atât de pură…
Spune-mi, cine?
Cine vreodată, cine te va iubi
Cum te iubesc eu?
Numai eu, numai eu, numai eu te iubesc…
Şi numai eu, numai eu, numai eu îţi dau.
Da, numai eu, numai eu, numai eu… Cine?
Cine vreodată, cine îţi va da
Ce îţi dădeam eu?
O iubire atât de pură…
Spune-mi, cine?
Cine vreodată, cine te va iubi
Cum te iubesc eu?
Numai eu, numai eu, numai eu te iubesc…
Şi numai eu, numai eu, numai eu îţi dau.
Da, numai eu, numai eu, numai eu…
Cine? Cine? Cine vreodată? Cine?
Idiotule!
https://lyricstranslate.com/ro/chi-mai-cine-vreodat%C4%83.html
Prometeicul Gheorghe Lazăr: A moștenit cu sfinţenie românismul și ortodoxismul părinţilor săi, primite de la aceștia o dată cu sângele, care apă nu se face
28/01/2021Memoria si opera personalitatilor culturale determinante pentru Ideea Romaneasca, cum a fost Gheorghe Lazar, nu sunt ferite de controverse sau maculari. Pentru a le apara si a modera atacurile netrebnice la adresa lor trebuie pornit de la adevarul ca intrigi politice au existat si vor exista in toate vremurile. In cele trecute, de pana la laicizare, religia a detinut pozitii importante in cadrul puterilor statului. Pozitiile religioase de atunci erau pozitii de putere politica, iar luptele pentru ocuparea lor erau lupte politice. Acele lupte nu erau cu mult diferite de cele dintre politicienii si partidele politice din zilele noastre. Nu ar trebui prin urmare sa se cada in capcana adjectivelor sau a selectiilor partizane de texte de arhiva. Din ea se iese foarte greu, pentru ca nu face decat sa sublinieze un partizanat impotriva altui partizanat, discreditand abitir obiectivitatea celui cazut.
Remarc insa cu parere de rau ca autorul a adaugat propria intriga la cele din vremea carturarului patriot si ortodox Gheorghe Lazar (1779-1823), parintele fondator al învățământului în limba română din Țara Românească. Este mai mult decat evident ca puzzle-ul documentar de fata despre Gheorghe Lazar este pe o baza ostila religiei ortodoxe si, implicit, uneori chiar explicit, apartenentei estice. Neindoielnic, Gheorghe Lazar nu ar fi incantat de niciuna din cele doua tendentiozitati politice ale dl. Victor Barsan. Evidenta este exprimata de faptul ca cele doua antipatii personale sunt lasate sa transpara. Alteori, sunt ingrosate. Un fapt firesc pentru libera exprimare a unei persoane private. Dar este nefiresc pentru pretentia de obiectivitate a unui cercetator stiintific privind istoria.
Gheorghe Lazar s-a nascut, a crescut si s-a format educational intr-un mediu ostil romanismului si ortodoxismului, al Transilvaniei din sec. XVIII-XIX, aflate sub dominatia imperiului habsburgic. Apropierea lui de unele linii de influenta ungare, austriece si catolice a fost cea a unei inteligente romanesti prometeice, care a inteles ca numai astfel se putea inalta spiritual si se putea intoarce cu flacara stiintei la romanii transilvaneni, tinuti in intunericul oprimarii si rupti de poporul unic roman, descendent al celui dac. S-a aliat din prima clipa ideilor napoleoniene, in ale caror antihabsburgism a descifrat ca se poate afla si sansa eliberarii poporului. Ratarea scaunului episcopal ardelean a fost un episod, nu neaparat nefericit. Nu se stie daca o cariera clericala nu ar fi impietat-o pe cea a omului de cultura si de stiinta, pe care a dezvoltat-o atat de stralucit in Tara Romaneasca, cu impact si asupra Transilvaniei. In acest caz, lucrurile trebuie vazute cu claritate, desi se incearca contrariul. Biserica Ortodoxa i-a platit bursa de studii la Viena, unde a cunoscut lipsuri crunte si de unde i s-a tras si boala, care avea sa-l rapuna. Austro-ungarii ar fi vrut sa-l recruteze pe Gheorghe Lazar in slujba imperiului si a catolicismului. Fara succes insa, motiv pentru care “imparatul a renuntat sa-l mai sprijine”, iar autoritatile guberniale au inceput sa-l persecute, Gheorghe Lazar fiind nevoit sa plece in Tara Romaneasca. Intors in Avrigul natal, dupa sprijinirea revolutiei esuate din 1821 a lui Tudor Vladimirescu, politia imperiului a incercat sa-l aresteze chiar si de pe patul de moarte, unde s-a stins in 1823. Inmormântarea lui Gheorghe Lazar în curtea bisericii ortodoxe din Avrig, aflata langa casa natala, confirma, fara putinta de tagada, ca a mostenit si pastrat cu sfintenie romanismul si ortodoxismul parintilor sai, primite de la acestia o data cu sangele, care apa nu se face.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.