Ministrul de Interne, Carmen Dan, despre acțiunile jandarmilor: ”Eu nu am coordonat această operațiune”
Manipulatorii protestelor violente din 10 august fac orice sa scape de raspundere. Deturneaza, mint, falsifica, trunchiaza, numai sa nu raspunda juridic, politic sau electoral. Se ascund, organizatorii ramanand pana in ziua de azi anonimi. Rastoarna termeni si altereaza proprietati ale cuvintelor. Substituie restabilirea ordinii publice cu “represiunea”. Demandateaza ilegal Jandarmeria ca forta a statului de drept privind managementul violentei in slujba securitatii populatiei si institutiilor. “Condamna” sau descurajeaza subversiv datoria profesionala si datoria institutionala, prin asocieri contra naturii ale acestora cu “violenta” si “abuzul”. Decad obligatia legala de interventie jandarmereasca la nivel de litera moarta, de spectatoare fata de actiuni paramilitare sau tentativa de lovitura de stat.
Exista deja un Raport al MAI, din care ministrul de Interne, Carmen Dan, a prezentat duminica, date din care rezulta ca au fost identificate responsabilitati individuale concrete in comiterea de violente civile, paramilitare, in deturnarea protestelor din Piata Victoriei. Raportul se intemeiaza pe probatorii pentru fiecare caz in parte, altele fiind in curs de identificare. Potrivit Raportului, au fost deschise 21 de dosare penale, dintre care trei cu autori inca necunoscuti. Au fost identificate cinci cazuri de persoane care nu au participat la violentele paramilitare si nu s-au delimitat de agentii acestora, dar au fost afectate de interventia operativa a jandarmilor pentru restabilirea ordinii publice. Ministrul a cerut scuze tuturor celor care au avut de suferit în urma evenimentelor. Carmen Dan intentioneaza sa prezinte Raportul in CSAT. Exista insa suspiciunea rezonabila ca presedintele Klaus Iohannis nu va convoca CSAT pe acest subiect sau va impiedica ajungerea lui pe ordinea de zi. Mai probabile sunt expunerea lui si audierile intr-o comisie mixta de ancheta a Parlamentului, ceruta de PSD, cat si de PNL, dar de pe pozitii opuse.
Opozitia instigatoare isi camufleaza vinovatia inapoia unui razboi psihologic, dupa schema provocatoare de stres emotional victimizare-culpabilizare, si prin rastalmacirea agresiva pana si a celui mai natural sau marunt act al PSD. Liviu Dragnea si-a delegat, luni, atributiile de sef al Camerei Deputatilor, probabil pana la reluarea sesiunii parlamentare din septembrie, dar opozitia supraliciteaza cu tupeu acest gest firesc si legal, de vacanta parlamentara, ca PSD ar urmari ”muşamalizarea abuzurilor grosolane ale jandarmilor”. Termenii “musamalizare” si “abuzuri grosolane” se inscriu in amintita pierdere sau depreciere de catre PNL a proprietatii sau sensului cuvintelor. PNL a inteles ca presedintele PSD, Liviu Dragnea, si sefa Guvernului PSD-ALDE, Viorica Dancila, nu au cum sa fie culpabilizati pentru o operatiune de restabilire a ordinii publice pentru care exista proceduri legale. De aceea, incendiatorii din opozitie ai scenei politice si-au concentrat tirul pe femeia-ministru de Interne, incercand sa-i forteze demisia prin acuzatia ca ar fi “coordonat” operatiunile in forta ale Jandarmeriei. Ei spera sa provoace astfel o bresa in Guvernul Dancila, dar nu a existat nicio “coordonare” din partea ministrului Carmen Dan. Au fost operatiuni profesioniste pentru care exista proceduri legale. Atacul psihologic impotriva femeii-ministru este a doua lasitate, dupa atacul fizic asupra femeii-jandarm, pe care haidamacii paramilitari au mutilat-o si dezarmat-o, pentru ca aceasta isi facea datoria conform legii. In cazul atacurilor emotionale asupra lui Carmen Dan, canaliile politice din PNL, oameni fara suflet si fara Dumnezeu, mizeaza pe posibilitatea ca aceasta sa cedeze psihologic si sa-si dea demisia, pe fondul recentei drame din familia sa. Nu va exista insa nicio demisie, ministrul de Interne este o femeie puternica si responsabila, care merita respectul tuturor romanilor.
In niciun caz reactia fortelor de ordine la protestele violente din 10 august nu poate fi calificata drept “represiune”, in sensul clasic, consacrat al cuvantului. Micile vânătăi si tușituri de la busculada evacuarii nu sunt “represiune”. Represiunea autentica e cu o multime de morti si raniti si e specifica regimurilor dictatoriale. Intr-o democratie si intr-un stat de drept, cum e Romania, membra UE si NATO, forta institutionala este folosita pentru dispersarea protestatarilor violenti, nu nimicirea lor. Ca pretutindeni in lume euro-atlantica. Oricat de mult ar dori opozitia, pentru beneficii politice, eticheta “represiune” este inadmisibila, de drept si de fapt. Nicio represiune politica a unei manifestatii despre care exista informatii ca va fi violenta, impotriva guvernului si statului, nu se face la sfarsitul acesteia, ci la inceputul ei, pentru a o impiedica sa se desfasoare si sa-si livreze mesajele. Reactia atipica a jandarmeriei a avut cel mai probabil la baza informatii de alerta de „ultima ora”, a fatidicei ore 23:00, care au fost false.
Opozitia cere capul premierului Dancila. Suntem stat de drept si probabil ca il va obtine. Dar statul de drept e si pentru opozitia instigatoare. Nu se poate stabili o raspundere colectiva a Guvernului Dăncilă pentru unele excese in evacuarea in forta a Pietei Victoriei, inevitabile de altfel cand nu exista o detasare a masei de manifestanti pasnici de protestatarii violenti sau cand aceasta detasare este impiedicata sau operativ imposibil de facut. In Guvern sunt ministri care au avut prestatii manageriale deosebite. Raspunderea pentru daunele colaterale aduse unor persoane pasnice la protestele antiguvernamentale “Diaspora” este unipersonala, apartine sefei Guvernului, Vioricăi Dăncilă.
In noua situatie, la zi, exista doua optiuni reparatorii, politice si de stat drept, ambele privind-o pe sefa Guvernului, demisia sau demiterea acesteia. Cea de-a doua optiune ar implica o motiune de cenzura, care volens nolens ar extrapola semnificatiile negative, de neincredere, asupra totalitatii Guvernului, ceea ce ar fi nedrept si incorect, dupa cum am mai spus. Rezulta ca optiunea cea mai buna nu ar fi o demisie colectiva, ci o demisie unipersonala, a premierului Dăncilă. Sefa Executivului sa-si asume intreaga responsabilitate, in interiorul Guvernului, iar in afara sa opozitia sa-si asume responsabilitate pentru instigarile la violenta. Premierul Dăncilă trebuie sa se asigure ca opozitia a luat act de aceasta conditionalitate si ca va deveni operatorie. Pasii ce vor urma dupa depunerea demisiei personale a premierului vor fi cei legali, dar important va fi ca realizarile echipei guvernamentale, unele notabile, sa nu fie anulate sau umbrite de greseala unui singur om, care in afara de lipsa de experienta mai este in plus si femeie. In general, femeile sunt mai vulnerabile in situatii de criza. Nu este exclus ca Dăncilă sa fi cedat emotional la informatii alarmiste. Pista „feminină” (emotionala) de cercetare nu ar trebui neglijata, ar putea sa fie cea reala.
Cineastul sovieticSerghei Eisensteina fost un iudeo-comunist care in filmele sale a proslavit teroarea loviturii de stat iudeo-comuniste din 1917 din Rusia si a instigat eliticidul si anticrestinismul prin revolutie comunista “permanenta” (v. teza revolutionarului evreu rus Lev Trotki). Nascut intr-o familie de negustori evrei, Eisenstein a nutrit de foarte tanar un cult pentru subversiune, diversiune si instigatie, de care este foarte posibil sa se fi simtit inspirat la intrunirile mitzvah, despre care rapoarte de arhiva ale autoritatilor vremii semnalau radicalizati si radicalizari in slujba revolutiilor din 1905 si 1917. Pentru expunerea si dezvoltarea nestingherita a acestor inclinatii, Eisenstein s-a folosit cu precocitate si prolificitate de “libertatea” artei cinematografice.
Pe acest teren fertil, el a devenit rapid un “maestru” al filmului de propaganda demonica (demonprop), prin teoria sa privind “montajul atractiilor”, pe care a concretizat-o în filme, dintre care cele mai cunoscute sunt Crucișătorul Potemkin si Octombrie. Filmele politice pe care le-a realizat dupa aceasta teorie au fost ca o panza neagra sau o noapte a mintii trasa peste capul publicului. Eisenstein sustinea ca important e să combini reacțiile emotive ale publicului, nu să înfățișezi faptele, ca nu e nevoie neaparat de subiect sau de logică în film. O definitie perfecta pentru filmul de subversiune, diversiune si instigatie, care sa scoata oamenii in “strada”, cum evreica americana Victoria Nuland propovaduia la Bucuresti despre “statul de drept”. Pentru a obtine efecte emotive de strada, agentii subversiunii planteaza indicii false. De pilda, este celebra scena instigativa, care a dus la revolta, cu carnea stricata pe care au primit-o la masa marinarii de pe Crucisatorul Potemkin, din “montajul atractiilor” in filmul cu acelasi nume al lui Eisenstein (filmul merita vazut sau revazut, ca imunizare la iudeo-manipulare: https://www.youtube.com/watch?v=7TgWoSHUn8c).
Un episod de diversiune déjà vu, desprins parca din instigatiile filmice iudeo-comuniste ale lui Serghei Eisenstein, s-a petrecut, joi dupa-amiaza, la metrou, cand un calator necunoscut a pulverizat gaze de natură neidentificată într-un tren pe Magistrala Berceni-Pipera. Prin sistemul de alarma din tren, pasagerii au alertat personalul de conducere al trenului, care a debarcat călătorii în staţia Unirii 2, a retras trenul la depou si a anuntat organelle abilitate pentru cercetari.
Diversiunea de la metrou este strans legat de utilizarea legala de catre fortele de ordine a gazelor lacrimogene pentru evacuarea Pietei Victoriei de manifestatia violenta “Diaspora”, de vinerea trecuta, cand grupari paramilitare au infestat masa pasnica a manifestatiei si au incercat sa o deturneze spre rasturnarea prin forta a Guvernului Dancila. Functia de coercitie si represiune a statului este folosita in mod similar in SUA si UE, pentru dispersarea protestelor violente si securitatea cetatenilor si a institutiilor. Oriunde in lumea democrata guvernele se schimba prin vointa majoritatii rezultata din alegeri, nu prin vointa minoritatii dictata prin violenta. Dreptul la protest este garantat daca acesta este pasnic, niciodata cand este violent.
Dar noii adepti ai “montajului atractiilor” in strada si in media vor sa rupa barierele legale impotriva protestelor violente si a tentativelor de rasturnare prin forta a guvernelor legitime. Noii eisensteinisti intoxica opinia publica pe tema gazelor lacrimogene legale precum agentii iudeo-comunismului care au predeterminat si contrafacut “lantul cauzal” al carnii stricate care instigativ a fost servita ca hrana echipajului de pe crucisatorul Potemkin. Din pacate, nu este singurul “montaj al atractiilor” prin care se incearca sa se anuleze dualismului sferelor “sentimentului” si “ratiunii”, cum teoretiza Eisenstein, care sa conduca practic la o dictatura a emotiilor, fata de care adevarul nu mai conteaza (v. teoria post-adevarului, la care s-a ajuns in zilele noastre). Exista o serie de alte montaje de tip “agitatie-atractie”, pe teme privind “statul de drept”, “independenta justitiei”, “coruptia”, “lupta anticoruptie”, “penalii”, “represiune” (mai nou) etc, in care se porneste de la o ciorna de subiect (de “nuvela stradala” sau “nuvela media”) de 2-3 pagini. Nu este nevoie de actori profesionisti sau de platouri.
Totul se concretizeaza la masa de montaj: tema, subiect, personaje. E nevoie doar de agitatori ideologici, cum ar fi un Hans Klemm, un Vladimir Tismaneanu (care prin articole instigatoare la “revolta”, “revolutie” etc. este legat direct de violentele protestatarilor din 10 august), un Vlad Zografi sau un Mihai Șora, care sa lanseze si sa intretina intriga. In aceste “montaje ale atractiilor” se inscriu “secventele” de culpabilizare prin intoxicari privind “gazarea”, “represiunea” protestatarilor “pasnici”, “violenta nejustificata “ sau “disproportionata” impotriva atentatorilor la statul de drept, mesajele care îndeamnă la distrugerea instituțiilor publice și agresarea oficialilor statului roman, blamarile care curg pe banda rulanta occidentala, din partea catorva state apartinand Vestului, mereu aceleasi (de parca la ele s-ar reduce Lumea si Estul nu ar exista).
Oficiali romani au spus deja lucrurilor pe nume in cazul “montajelor de agitatii si atractii” cu nume de cod “Diaspora”. Ministrul Finanțelor, Eugen Teodorovici, a evocat, marti, la Antena 3, posibilitatea sau interesul multinaționalelor și companiilor autohtone ca, nemulțumite de anumite măsuri adoptate de Guvern, să aducă în stradă „câțiva instigatori” pentru a crea „o problemă falsă”. “Nu se schimbă Guvernul în stradă. Guvernul se schimbă la vot democratic”, a declarat oficialul. Darius Vâlcov, consilierul primului-ministru, a prezentat, joi, pe Facebook, o notă de informare de la Agenţia Naţională pentru Resurse Mine (ANRM) în care se arată că bugetul de stat a pierdut peste două miliarde dolari, din cauza neactualizării prețului de referință la gazele naturale în perioada 2006-2018. „Așa arată un jaf de 2 miliarde $. Ce ar fi însemnat acești bani pentru România? Alocațiile tuturor copiilor pentru 2 ani. Sau construcția a 10 spitale mari, complet utilate”, a scris Darius Vâlcov.
PS/NB: Relativ inspirat din interesul si lectiile FBI pentru limbajul complex al corpului (privirea sau expresia fetei, care la unele persoane par demonice, parul valvoi sau in dezordine etc), am postat poza lui Serghei Eisenstein. Pentru specialistii in manipulare si decriptorii metodelor eisensteiniste, folosite in operatiunea „Diaspora”, am postat filmul Crucisatorul Potemkin.
Printr-un tupeu politic nemasurat, Barack Obama continua sa insulte poporul american, care l-a adus la Casa Alba. Deschide, astfel, calea unui nou regim rasist de culoare?
Fostul preşedinte afroamerican Barack Obama s-a folosit in mod inacceptabil de moartea cantaretei de culoare Aretha Franklin, in aceeaşi zi in care aceasta a parasit aceasta viata si lumea muzicii, la vârsta de 76 de ani, apreciind că ea a contribuit la „modelarea Americii”.
Este o insulta mizerabila pe care Obama a adus-o atat memoriei artistei, care in nicio alta parte a lumii nu s-ar fi bucurat de conditiile de afirmare pe care i le-a oferit America, pe care in niciun caz nu le-ar fi gasit in Africa, cat si a Americii insasi, a populatiei americane autohtone, care i-a apreciat talentul si a facut-o celebra. De aceeasi deschidere culturala si civilizationala a poporului american a beneficiat si Barack Obama, pe care nu ar fi aflat-o in Kenya stramosilor sai, din moment ce majoritatea electorala americana a adus un afroamerican la Casa Alba.
Intrebarea este: cine pe cine a modelat? Raspunsul neindoielnic este ca civilizatia si cultura Americii i-au modelat si inaltat pe afroamericani. Americanii vor trebui sa reactioneze ori de cate ori astfel de mesaje rasiste si insultatoare vor fi transmise la adresa lor. De asemenea, sa respinga cu indignare victimizarea vicleana a afroamericanilor, pusa in scena de organizatii secrete ale rasismului geopolitic evreiesc, pentru a incatusa politic si a reduce la tacere vointa populatiei crestine si majoritare, care a facut America Mare, si pentru a perpetua regimul politic rasist al unei minoritati dominante.
Decizia presedintelui SUA, Donald Trump, de a recunoaşte Ierusalimul drept capitală a Israelului a fost condamnata cu o larga majoritate de ONU
Nu de Rusia, China, UE, Germania, Turcia, Coreea de Nord, Iran etc. – lista este ingrijorator de lunga, amenintand sa cuprinda o parte din ce in ce mai mare a lumii – ar trebui SUA sa se teama, atunci cand le aplica de-a valma si fara oprire sanctiuni economice si taxe de razboi comercial, nealegand intre aliati si adversari. Oricum, lipsa de vointa politica pentru reforme structurale interne, incapacitatea de competitie libera si cinstita si/sau unilateralismul distrugator de bilateralism si multilateralism nu vor putea face ca America sa fie “First” pe vecie. Fiecare tara isi are locul pe care il merita la un moment dat in ordinea mondiala. Nimic nu poate inlocui eforturile proprii de autodepasire. Nimeni nu iti poate compensa propriile scaderi sau sa fie obligat sa faca ceea ce trebuie sa faci tu insuti pentru tine.
Substratul politic toxic al unilateralismului american, de care majoritatea tarilor se distanteaza, a fost dezvaluit si explicat de ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, in vizita de marti de la Ankara, intr-o conferinta de presa cu omologul sau turc, Mevlut Cavusoglu. Lavrov a caracterizat ca “nelegitime” sanctiunile impuse de SUA impotriva Rusiei si Turciei, si, intr-un cadru mai larg, a denuntat mecanismul nociv de impunere la nivel mondial a unilateralismului american. „Considerăm politica de înăsprire a sancţiunilor ca fiind nelegitimă, dictată decisiv de dorinţa de a domina pretutindeni şi totul, de a dicta politica, de a face ordine în treburile lumii fără a fi de acord cu nimeni”, a declarat ministrul de externe al Rusiei. “Statele Unite se folosesc de sancţiuni pentru a obţine câştiguri incorecte la nivel mondial”, a punctat Lavrov.
La raul pe care il fac economiei mondiale si lumii in general, SUA ar trebui sa aiba in vedere legea universala a actiunii si reactiunii (perceputa in unele culturi si ca legea compensatiei sau legea karmica), care nu poate fi manipulata. Pentru oricine intervine brutal in relatiile dintre state si le obliga cui sa nu vanda si/sau de la cine sa nu cumpere, va veni inevitabil o zi cand va deveni obiect al acelorasi actiuni sau inactiuni, de la care oamenii nici nu vor cumpara, nici nu ii vor vinde. Drept urmare sanctiunilor economice si taxelor de razboi comercial pe care le impune statelor lumii, presedintele american Donald Trump devine, incet-incet, dusmanul Americii. Cauza profunda a acestui tip de atitudine si de comportament, identificabila prin analize regresive, cat si prospective, este ca nationalismul liderului de la Casa Alba nu este american, ci evreiesc. In mitologiile “First America” si “Poporul Ales”, a caror esenta comuna de leadership este mai mult decat nationalista si foarte aproape de a fi rasista, se afla toate explicatiile privind subordonarea coloniala a Statelor Unite, a carei perceptie este impiedicata cu iluzii.
Statele Unite sunt îngrijorate de activităţile „anormale” ale unui satelit al Rusiei
Un satelit e un satelit, activitatea sa poate fi diagnosticata ca “normala” sau “anormala” doar in privinta functionarii tehnologice. Nimeni nu poate spune cu certitudine care ii sunt obiectivele reale din spatiu sau de pe pamant. Cu toate acestea, SUA s-au declarat ingrijorate de activităţile „foarte anormale” şi “suspecte” ale unui satelit al Rusiei. Un oficial din cadrul Departamentului de Stat si-a exprimat nelinistea ca satelitul rus ar putea fi utilizat ca armă, dar Rusia a respins acuzaţiile, numindu-le drept „lipsite de fundament”.
„În octombrie 2017, Ministerul rus al Apărării a plasat pe orbită un obiect prezentat ca fiind «dispozitiv spaţial de verificare». Dar comportamentul acestui obiect orbital nu se aseamănă cu nimic observat până acum la nivelul capabilităţilor situaţionale sau satelitare. Suntem preocupaţi din cauza unui comportament foarte anormal (…). Nu ştim sigur ce este şi nu există niciun mod să îl verificăm. Intenţiile Rusiei în privinţa acestui satelit sunt neclare şi constituie în mod evident o evoluţie foarte îngrijorătoare, mai ales ţinând cont de afirmaţiile Comandamentului spaţial rus care a evidenţiat că «asimilarea noilor prototipuri de unităţi militare spaţiale reprezintă principala sarcină a Forţelor spaţiale”, a afirmat Yleem Poblete, secretar de Stat asistent al SUA, în cursul unui seminar desfăşurat în Elveţia. Diplomatul rus Alexander Deinko a declarat că afirmaţiile oficialului american sunt „aceleaşi acuzaţii nefondate şi calomnioase bazate pe suspiciuni, presupuneri şi aşa mai departe”, cerand SUA să contribuie la Tratatul ruso-chinez care prevede limitarea cursei înarmării spaţiale.
Acuzaţiile Washingtonului ar putea sa fie pretextul pentru lansarea unei Forţe militare spaţiale, anuntata in urma cu cateva zile de Administraţia Donald Trump. Insa scopul declarat de SUA – dobândirea „dominaţiei americane în spaţiu” – este la fel de ireal ca si in cazul armelor nucleare. Nimeni nu poate castiga un razboi spatial, la fel cum nu poate castiga un razboi nuclear. Efectele inarmarii cosmosului nu pot fi decat o crestere a pericolelor globale, care nu au frontiere, si o lume mai nesigura pentru toti. Dar declaratiile SUA mai atrag atentia asupra unui aspect care se tot discuta sau se barfeste la niveluri informale sau “folclorice”.
Avansul tehnologic de scurta durata al SUA in domeniul armelor racheto-nucleare s-a datorat capturarii achizitiilor si savantilor Germaniei in domeniu, dupa infrangerea acesteia in al doilea razboi mondial. Uzura morala in primul caz si biologia in al doilea caz au dus in cele din urma la inevitabil, pierderea ireversibila a monopolului tehnologic american, care nu a fost natural, ci artificial. Aceasta ar putea fi cea mai plauzibila explicatie pentru sigintul american orb in cazul satelitului rus. Alternativa realista, in termeni de securitate defensiva si echilibru, ar fi cea propusa de Rusia, ca SUA sa se alature Tratatului Rusia-China privind limitarea cursei înarmării spaţiale.
Prilejul cel mai potrivit in acest sens ar fi intalnirea de la Geneva, saptamana viitoare, a consilierului american pentru securitate, John Bolton, cu oficiali ai Kremlinului, pentru a discuta „o serie de probleme importante de securitate naţională”, potrivit purtătoarei de cuvânt a Casei Albe, Sarah Sanders. Nu seriile ilogice de sanctiuni antirusesti, probabil pentru a mangaia orgoliul american, sunt calea detensionarii si securitatii bilaterale, dar probabil ca o parte de adevar din zicala “capra raioasa umbla cu coada sus” exista si in relatiile Statelor Unite cu Federatia Rusa.
Tupeul unei autoare de la Financial Times intrece masura cand isi aroga dreptul sa dea lectii de democratie Uniunii Europene. Ea trece cu nonsalanta peste spoiala de democratie din Marea Britanie, unde drepturile poporului britanic sunt incalcate sistemic, ca in evul mediu, prin ereditatea formei de guvernamant, debritanizata mai nou si prin africanizare, evreizarea finantelor, numirea camerei parlamentare a lorzilor, transmiterea familiala a pozitiilor dominante, titlurilor si privilegiilor nobiliare etc, care au ca rezultat instrainarea leadershipului si establishmentului. Autoarea britanica, Judy Dempsey, practica in schimb manipularea prin omisiune. Ea ignora realitatea ca in fiecare tara europeana “societatea civila“ este poporul si ca “regimurile autoritare” sunt autoritatea democratica a majoritatii poporului.
Editorialista de la Financial Times atribuie UE “lasitate “ față de ceea ce numeste “regimuri autoritare” europene, care ar încalca drepturile omului, și “lipsa de sustinere “ față de “societatea civilă “, context in care critica si România. Potrivit acesteia, UE ar fi dedicata, in interior, doar pe jumatate valorilor sale. “În weekend, zeci de mii de români au ieșit în stradă în București pentru a protesta contra corupției și nepotismului care-și fac de cap. Societatea civilă și-ar dori un sprijin puternic din partea UE, însă blocul pare reticent să se ia la luptă cu acest flagel vechi de decenii, care a paralizat instituțiile statului român”, sustine Judy Dempsey.
Ea critică și poziția Bruxellesului față de Ungaria: ”UE a fost rușinos de ineficientă. Iar Partidul Popular European, grupul conservator din Parlamentul European, refuză să expulzeze din rândurile sale partidul de dreapta FIDESZ al premierului Viktor Orban, de teamă că astfel nu va mai fi cel mai mare grup din parlament după alegerile de anul viitor”. ”Regimurile autoritare și liderii populiști din Europa își consolidează poziția din cauza lașității UE. Pe de altă parte, activiștii care încă mai privesc Europa ca pe un gardian al valorilor și al bunului simț nu sunt singurii perdanți. UE însăși își pune în pericol tocmai acele principii pe baza cărora a fost clădită”, își încheie autoarea articolul.
Publicat de fragmentariumpolitic 
