Cioburile unitatii apusene: Mitul apusului, la apus

Orice minte poate nascoci o povestioara. Mai horror sau mai science fiction. Ma indoiesc insa ca poporul mai poate fi naiv. Adica prost, mai frust spus. Anticorpii la boala comunismului („hotia in comun”) si la cea a liberalismului („libertatea hotiei”) l-au super-imunizat. Cum nici occidentalii nu sunt. Mai ales americanii, care au devenit extrem de docili, vulnerabili la manipulare. De inteles, ei nu au experienta noastra, de fosti drogati si inselati prin cuvinte.

Plus, in ceea ce ne priveste, cel mai pretios lucru, cred, ca elita nationala, care nu este numai cultural creativa si politic critica, ci si hiperlucida, a ramas alaturi de natiune. Nu precum unii carturari din vremurile biblice. Chiar daca a revenit limbajul dublu, ceea ce il face necredibil, din timpul comunismului: unul public/formal, altul privat/informal. Doar perceperea clara a interesului national ne poate ajuta sa nu ne pierdem intre cele doua oceane de cuvinte. Din pacate, banda orientala descrisa nu este diferita de gangsterismul occidental. Cu extensia lui, altfel denumita, din Orientul Mijlociu.

S-ar putea spune ca ceea ce vedem acum pe scena damboviteana este o oglinda a celei occidentale. Solidaritatea occidentala, si o data cu ea mitul occidental, nu mai exista, este in cioburi, si asta vedem si la noi, cioburi, numai cioburi… Sansa ca Occidentul sa-si revina ar fi ca el sa devina o oglinda unui Orient al compasiunii si solidaritatii, pentru care insa va trebui mult timp, foarte mult timp… Privind scenariul zugravit, sunt optimist, nu poate fi dracul chiar atat de negru, dacii din noi au iesit din situatii mult mai grele…

PS/NB: Acest text este o reactie spontana, oarecum orgolioasa, la articolul, perceput ostil-denigrator, „Unde putem ajunge”, aparut, azi, pe Contributors.ro, sub semnatura Vlad Zografi

http://www.contributors.ro/editorial/unde-putem-ajunge/

Reclame

Orientul Mijlociu: Planul de pace există: Stat palestinian, cu capitala la Ierusalim: Este de drept international, cu rădăcini istorice, fără alternativă

Anunturile SUA ca pregatesc in aceasta vara un nou plan de pace pentru Orientul Mijlociu si ca doi emisari ai Casei Albe se afla in regiune pentru a impulsiona discuţiile de pace israeliano-palestiniene au fost intampinate cu scepticism si iritare.

Pe de o parte, au starnit reactii de scepticism, din partea marii majoritati a statelor ONU, pe de alta, de iritare, din partea palestinienilor. Ele au o esenta comuna, care se refera la faptul ca un plan de pace exista, ca este de drept international si fara alternativa, care nu trebuie decat sa fie pus in aplicare. Planul de pace la care se face trimitere este infiintarea unui stat palestinian cu capitala la Ierusalim.

Opinia larg impartasita este ca SUA nu mai au autoritatea morala si juridica sa medieze negocierile de pace intre israelieni si palestinieni. Ea a survenit dupa ce SUA si-au compromis impartialitatea, prin deciziile unilaterale de a recunoaste Ierusalimul drept capitala Israelului si mutarea ambasadei sale la Ierusalim.  

In pofida acestui curent general de opinie, care nu mai crediteaza SUA cu un rol de “pace” si apreciaza ca acestea nu fac decat sa intarzie ilegal abolirea regimului israelian de apartheid si colonizare in teritoriile palestiniene si infiintarea unui stat palestinian cu capitala la Ierusalim, presedintele american Donald Trump si-a invesmantat oamenii in mantia de “negociatori” si i-a trimis in turneu in regiune.

Incepand de marti, cu Iordania, si continuand cu Israelul, Arabia Saudita si Egiptul, ginerele lui Trump, Jared Kushner, consilier pentru Orientul Mijlociu, si Jason Greenblatt, fost consilier pentru Israel si actual reprezentant special pentru procesul de pace din Orientul Mijlociu, au inregistrat temperatura politica ridicata a zonei, au discutat despre “situatia umanitara” din Gaza, au informat despre eforturile administratiei Trump privind “pacea intre israelieni si palestinieni.”

Cele mai realiste evaluari si prognosticuri privind pacea in regiune le-a facut regele Abdullah al Iordaniei, care s-a întâlnit, luni, cu Netanyahu. El a subliniat că nu va putea fi pace în Orientul Mijlociu în absenţa unui stat palestinian cu capitala la Ierusalim. La aceasta situatie cronica din regiune, acutizata de problema Ierusalimului, s-a mai adaugat un alt factor agravant, tot unilateral si provocat tot de catre presedintele Trump, care a retras SUA din acordul nuclear cu Iranul.

Tarile europene care au ramas in acord desfasoara compensatoriu in regiune o activa diplomatie preventiva. Practic, ce strica americanii incearca sa repare europenii. Cancelarul german, Angela Merkel, a afirmat, joi, că ţările europene împărtăşesc îngrijorarea legată de programul de rachete balistice iranian şi s-a pronunţat pentru găsirea unor soluţii la “tendinţele agresive” ale Iranului în Orientul Mijlociu.

Acestea ar fi ingrijoratoare, potrivit lui Merkel, la intalnirea cu Netanyahu, mai ales pentru securitatea Israelului, prin prezenta Iranului in Siria. De prisos sa mai reiteram ca Merkel este contrazisa fara niciun fel de alte comentarii de istoricul si statisticile agresiunilor si cuceririlor teritoriale din Orientul Mijlociu, cu frecvente lovituri si incursiuni ilegale extrateritoriale, inclusiv din istoria ultra recenta.

Totusi, exista speranta ca periculosului razboi rece americano-iranian i se va pune capat dupa modelul americano-nord-coreean, care a luat sfarsit intr-un moment cand toata lumea se astepta mai putin, in urma summitului Trump-Kim. Diplomatia noului secretar de stat al Statelor Unite, Mike Pompeo, pare sa fi adus ceva nou, apropiat de semnele unui dezghet american global.

Demisia lui Dragnea din toate functiile in 2015 nu este un precedent aplicabil la condamnarea din 2018

Dupa ce ICCJ l-a condamnat, joi, 21 iunie 2018, pe liderul PSD si presedintele Camerei Deputatilor, Liviu Dragnea, la 3 ani si 6 luni inchisoare cu executare, opozitia politica de dreapta si sustinatorii sai stradali, protestatarii #Rezist, ii cer acestuia, extrem de virulent si invocand false argumente de drept, sa demisioneze din toate functiile. Se motiveaza, in acest sens, speculativ, cu precedentul din 2015, cand Dragnea a demisonat din toate functiile de partid si de stat pe care le detinea atunci, in urma condamnarii sale cu suspendare la un an inchisoare in dosarul Referendumul.

In 2015, au existat temeiuri legale pentru demisie, carora Liviu Dragnea le-a dat curs fara ezitare. Atunci nu existau o Decizie a CCR privind neconstitutionalitatea articolului din Codul Penal in baza caruia Liviu Dragnea a fost condamnat arbitrar-discretionar in 2018. Nu exista nici Directiva Comisiei Europene 2016/343 privind respectarea prezumtiei de nevinovatie. Deci, Liviu Dragnea nu a avut niciun impediment legal sa nu demisioneze, ceea ce, in mod corect, a si facut.

In 2018, cadrul constitutional si de drept european a fost corectat si perfectionat, in acord cu prezumtia de nevinovatiei si alte standarde de drept. Spre deosebire de 2015, in 2018 nu exista nicio prevedere de drept valida care sa-l oblige pe Dragnea sa demisioneze, pana la sentinta definitiva el fiind considerat nevinovat, cu toate drepturile politice si cetatenesti in toata deplinatatea lor. In consecinta, Liviu Dragnea a respectat statul de drept in 2015 si il respecta si in 2018, cu aceleasi buna credinta si intemeire legislativa si constitutionala.

Auguri!

Ziua de 22 iunie este in preajma, aproape lipita fara o zi, celei de 24 iunie, a nasterii Sf. Prorooc Ioan Botezatorul si a Sanzienelor sau Dragaicei, caracterizate prin intensificare/transformare de energii macrocosmice si, implicit, microcosmice, care configureaza biologia umana (si celelalte). Intr-un anumit tip de ezoterism, credinta in efectele spectrale si multiplicatoare ale acestei date a stat la baza planificarii multor evenimente politice sau politico-militare in ziua de 24 iunie (in afara celor religioase) sau in proximitatea acesteia (mai degraba in cea de anterioritate, care este si ascensionala pentru energii). Cred ca acest lucru pleaca si de la presupozitia ca nu intamplator Antemergatorul lui Iisus s-a nascut in aceasta zi, un fel de hotar astrologic, de prevestire (dupa care alearga si fetele sa-si afle norocul).

La Mircea Eliade exista si ideea de supravietuire (preluata si comentata de la Parvan), de nou inceput, sub o alta forma. Diana daco-romană (Diana sancta, potentissima) ar fi fost aceeași divinitate cu Artemis-Bendis a tracilor. Marele religiolog roman crede ca Sanziene vine de la Diana Sancta – (San/cta)Diana, apropiat fonetic de Sanziana – si ca de fapt sub numele zeitei romane Diana s-ar ascunde o zeita aborigena/traco-daca, care explica mitul supravietuirii (cultul zeitei a supravietuit dupa romanizarea Daciei). Este vorba despre un filon de supravietuire istorica, traco-romano-daca, in ultimele doua cazuri Diana Sancta din Sarmizegetusa s-a transmutat in Sânziana de atunci si de azi. La multi ani cu prilejul aniversarii, azi, a zilei de nastere, cu sanatate si bucurii!

PS/NB: 1. Oare pentru ce consideratie astrologica (cu sau fara ghilimele), a fost aleasa ziua de ieri, 21 iunie, pentru condamnarea lui Dragnea? 2. Scepticii in astfel de interpretari spun ca 22 iunie a fost o zi nenorocoasa pentru Hitler. Ezoteristii zambesc insa cu superioritate la astfel de „scepticisme”, ei stiind prea bine ca razboiul lui Hitler nu a fost planificat sa fie castigat, ci sa fie pierdut!

https://adriannastase.ro/2018/06/21/la-galati/

Sentință tâlhărească: Condamnarea celui de-al treilea om în statul de drept înlătură un obstacol din calea tâlhăririi nestingherite a resurselor României. Decizia statului paralel, ultima iratio (geo/politicum)

Liviu Dragnea a pierdut lupta cu statul paralel

Liviu Dragnea, presedintele PSD, cel mai mare partid pro-social si pro-national, in ultimul caz prin ruperea firelor papusaresti internationaliste, si presedintele Camerei Deputatilor, a treia pozitie in statul de drept, a fost aparent infrant de statul paralel, prin condamnarea nedreapta la trei ani si jumatate inchisoare cu executare. Condamnarea nu este definitiva, urmand sa fie atacata prin recurs.

“Sentinta” este de fapt o executie politica si geopolitica, care nu are cu nimic de-a face cu statul de drept si justitia independenta. Liviu Dragnea a fost condamnat prin invocarea unui articol din codul penal care a fost declarat neconstitutional de catre CCR, dar care este mentinut in mod discretionar, in dezacord flagrant cu Constitutia, pentru a “motiva” executii penale pentru fapte fals penale. Pedeapsa i-a fost articulata lui Dragnea nu numai prin incalcarea dreptului constitutional, ci si a celui european, privind prezumtia de nevinovatie. In realitate, motivatia pedepsirii cu privarea de libertate a lui Liviu Dragnea, care este liderul opozitiei la statul paralel, nu este juridica, ci eminamente politica si geopolitica.

Desi ascunsa opiniei publice, ratiunea geopolitica a condamnarii este primordiala. In fapt, condamnarea geo/politica este o ignoratio elenchi a geopoliticii. Un sofism juridic, care se chinuie sa demonstreze altceva. O teza a falsului ulterior, decat a adevarului initial. Ca Dragnea este condamnat pentru ca ar fi un “penal”, in locul adevarului ca se vrea aruncarea lui in inchisoare pentru ca este un adversar politic redutabil al statului paralel, aservit geopolitic. Condamnarea la puscarie a lui Liviu Dragnea este ca o ultima ratio (regium) – ultimul argument (al regilor) – cum afirmau sententios cuvintele lui Richelieu, inscrise pe tunurile franceze (si mai tarziu pe cele prusiene). De fapt, este ultima iratio (politicum), inscrisa de catre geo/politica pe catusele prezumtiei de nevinovatie, pentru incatusarea, in extremis, a adversarilor politici, cand alte metode de conformare (amenintarea, santajul, coruptia) au esuat.

De la filosofie, reciclat la psihologie: Mihai Șora, agitaţie hiperbolică şi contradictorie: “Ne așteaptă zile grele, dragi prieteni”/ “Le este frică de noi”

Nu stiu cine sunt “prietenii” pentru care Mihai Șora face postari politico-agitatorice pe Facebook pentru mitinguri antiguvernamentale. Nu am nimic cu protestele, care sunt democratice, indiferent pentru ce cauza. Chiar si pentru fantasmagorii sau impotriva majoritatii. Am ce am cu minciuna care vrea sa stea in capul mesei.

Filosoful Mihai Șora, pe care macar prezumtia de intelepciune a varstei de 101 ani ar fi trebuit sa-l determine la iubirea adevarului si echilibrului, pare sa se fi reciclat in psihologie luciferica, bazata pe stralucirea de sine prin minciuna hiperbolica si perturbarea dreptei cumpaniri. Probabil insa ca si expresia a da in mintea copiilor isi are acoperirea sa sociala si, de la caz la caz, trebuie luata in calcul.

Postarea lui Mihai Șora in reteaua de socializare despre participarea sa la manifestatia de miercuri seara, in Piata Victoriei, contine o minciuna gigantica in afirmatia: “Când 10-15 băieți (musculoși, bine hrăniți și echipați) mă turtesc în pătrățelul meu, ceva îmi spune că Jandarmeria este, în clipa de față, altceva decât ar trebui să fie.”

Șora ne psihologizeaza agitatoric, incercand sa ne faca sa credem ca un moșneag, cum se autodefineste, ar fi fost victima unei violente  “salbatice”, trantit la pamant, batut pana la sange, pana ar fi ramas lat sau “turtit”, cum zice el. Ca nu a fost nimic din toate astea – nici nu avea cum sa fie, Mihai Șora nefiind un Superman anarhic care trebuia adus la ordine, ci doar un clantau impotriva majoritatii covarsitoare, dar care se ascunde dupa aceasta majoritate – se vede dintr-un videoclip postat de un utilizator pe Facebook, care arata cum Mihai Șora era înconjurat de Jandarmi. Cel mai probabil pentru a fi protejat si scos din imbulzeala, in care ar fi riscat sa fie calcat in picioare la propriu.

Sa admitem ca putem trece peste aceasta “tulburare” de perceptie, condescendent spus, omul poarta povara varstei. Dar Mihai Șora devine si contradictoriu in final, cand sustine “Ne așteaptă zile grele, dragi prieteni. Un lucru am înțeles aseară: cu cât suntem mai mulți, cu atât devin mai agresivi. LE ESTE FRICĂ DE NOI.” Este evidenta contradictia disruptiva dintre slabiciunea falsei sale profetii negre, care nu poate fi iminenta sau reala decat pentru un om foarte batran, si brusca umflare a unor muschi imaginari, la care probabil viseaza sa si-i transplanteze, cu care sa inspire frica (cuvant scris cu majuscule!). Ar fi comic, daca n-ar fi tragic!

“(…) Niciun pas inapoi”: Mesajul subliminal a prins: Motiunea de cenzura, acompaniata de asalturi liberal-fasciste asupra Parlamentului si Guvernului

Ludovic Orban (PNL) a depus motiunea de cenzura/ Foto: G4Media.ro

Baiatul venit de departe, caruia ii placeau jocurile video cu comandouri si incendiatori a plecat, dar mesajul sau subliminal a prins. A doua zi, miercuri, adica azi, PNL a depus la Parlament, alături de USR și PMP, moțiunea de cenzură intitulată ”Demiterea Guvernului Dragnea-Dăncilă, o urgență națională!”. O gasca a baietilor detepti autohtoni, lipsiti de luciditate, viziune si programe, bat amenintator din picioare ca vor musai la guvernare. Fara alegeri, fara mandat electoral. Ar fi o pacoste pe capul Romaniei, o intoarcere cu zeci de ani in urma.  

Contextul de depunere a motiunii a fost “modelat” si este in curs de “modelare” constrangatoare si intimidanta dupa principiile dramatice, de trista amintire prin care nazistii o faceau in favoarea lor, cu asalturi stradale ale batalioanelor paramilitare asupra institutiilor democratiei reprezentative, politicienilor democrati si populatiei civile. “Dati un vot favorabil acestei motiuni”, cum indeamna un fragment din finalul textului de cenzura, este semnul imperativ-amenintator sub care au avut loc proteste fizice provocatoare in Parlament si au loc in Piata Victoriei, impotriva Guvernului democratic, al majoritatii covarsitoare a cetatenilor, in urma ultimelor alegeri parlamentare.

Protestatari patrunsi in Parlament/ Foto: G4Media.ro

Un grup de protestatari a patruns în Parlament, introdus de grupul parlamentar USR, când premierul Viorica Dăncilă își susținea discursul în plen. Pe holuri adiacente, protestatarii au scandat lozinci anti-PSD, anti-Dragnea și pro-Justiție. “Pro” care inseamna de fapt “anti”, prin ruperea justitiei de statul de drept. Toate statele au justitie, dar nu toate statele sunt state de drept. Iar unde nu exista stat de drept, nu exista democratie. Statul paralel este anti-stat de drept si anti-democratie.

Protestatarii s-au opus evacuarii, prin așezarea pe podea. Ei au parasit sediul-simbol al democratiei reprezentative, Parlamentul, după ce primul ministru și-a încheiat discursul. O busculadă, probabil neintamplatoare, ci planificata in stil anarho-liberal, s-a produs cand liderul PSD si presedintele Camerei Deputatilor, Liviu Dragnea, a ieșit din sala de plen. Invalmaseala, favorizata si de precipitarea reporterilor si cameramanilor pentru declaratii si filmari, printre care s-au infiltrat alte persoane, a alunecat in agresarea fizica, de tip fascist, a presedintelui Senatului, Calin Popescu Tariceanu, a premierului Viorica Dancila, a altor parlamentari.

Cicniri intre protestatari si jandarmi in Piata Guvernului/ Foto: G4Media.ro

Miercuri seara, protestele antiguvernamentale s-au mutat in Piata Victoriei, in fata sediului Guvernului. Ele au fost convocate de ONG-uri precum Coruptia Ucide,  Rezistenta si Initiativa Romania, împotriva modificării Codului de Procedură Penală și împotriva coaliției PSD-ALDE. Din nou, s-au derulat ritualuri déjà vu, bine aspectate psihologic, cu lozinci insultatoare despre asa-zisi “borfasi” si “penali”, aprinderea de luminite ale telefoanelor sau lanternelor, proiectarea cu laser pe cladirea Guvernului a mesajului #Rezist, probabil la deschiderea mintilor si intelegerea ca sunt in mod grav manipulati de catre grupuri de interese straine intereselor romanilor, cu imbranceli si ciocniri cu jandarmii, cu postari instigatoare pe Facebook… A lipsit omul cu geaca rosie, despre a carei consiliera, care a amenintat cu represalii un judecator de la CCR pentru ca a votat revocarea sefei DNA, aflam ca si-a dat azi demisia, intr-o incercare disperata de a spala imaginea administratiei prezidentiale cu detergentul politic al unei demisii, din pacate colaterale si insuficiente. Prea multe convergente, intr-un timp atat de scurt, pentru a fi intamplatoare, care seamana mai degraba a puneri la cale, pentru a nu ne gandi ca ni s-au pregatit sau ca ne asteapta lucruri interesante, cum spun chinezii. Doar cu credinta in ajutorul bunului Dumnezeu si cu solidaritatea noastra in fata dezbinarii ne putem salva tara de o noua rostogolire sisifica. Decat iconstitutional, mai bine iliberal.