Afland de declaratia secretarului de stat american, Rex Tillerson, facuta vineri, la Londra, in contextul atentatului terorist de la Manchester, probabil ca teroristii au fost surprinsi sa ia act ca au fost coborati cu o treapta in ierarhia Raului.
„Îi vom învinge pe teroriști, iar pe extremiști (…) trebuie să îi ștergem de pe fața pământului”, a spus Tillerson, in prima sa vizita in Marea Britanie, de condoleante si solidaritate. Preoții, rabinii și „fiecare imam din fiecare moschee trebuie să condamne sufletele celor care au efectuat aceste atacuri”, a insistat Rex Tillerson.
Surprinsi sunt insa si multi politicieni si analisti internationali, care vad in noua nuanta adusa de Tillerson o noua bulversare a raporturilor dintre Raul cel mare si raul cel mic. Prin schimbarea locurilor intre Terorism si “extremism”, pe scala Raului, Tillerson aduce in atentie diferenta dintre supravietuire si exterminare. Cel mai probabil, noua definitie a “extremismului” va fi vasta si dinamica, cuprinzand “periferia” ostila, non-conforma sau distanta fata de “centrul” intereselor SUA.
Potrivit dreptului pacii si razboiului, invinsii sunt integrati si asimilati noului sistem de valori care si-a afirmat suprematia. Schimbarea tirului principal de pe invingerea teroristilor pe exterminarea “extremistilor” este cu atat mai surprinzatoare cu cat pare sa rastoarne primatul antiterorismului sustinut de presedintele SUA, Donald Trump, la summiturile NATO si G7. Declaratia de prioritate de abia a iesit din microfoanele de la Bruxelles si Taormina.
La Londra au fost facute si alte declaratii, cu posibil impact viitor. Relatiile dintre fosta metropola si fosta colonie par sa se reaseze intr-un format nou. Plecand de la originea libiana a autorului atacului de la Manchester, miniștrii de externe american si britanic au recunoscut că integrarea comunităților provenite din imigrație poate întâmpina dificultăți. Țările occidentale, a afirmat Rex Tillerson, trebuie să găsească un răspuns la „incapacitatea lor de a asimila” unele dintre aceste populații, în timp ce pentru Boris Johnson, imigranții „trebuie să devină britanici” și „să îmbrățișeze valorile” societății britanice. Nu s-au facut referiri la competitivitatea imigratiei, al carei balans sensibil intre a fi un motor de progres sau un balast (prin parazitism social si infractionalitate) poate insemna diferenta dintre echilibru si dezechilibru (stagnare sau recul economic, conflicte sociale etc.).
Fragmentarium Politic 
Ei aici sunt „misterele” Despartamantului de Stat si a marilor universitati.
Ia de vezi asta :
https://saccsiv.wordpress.com/2017/03/03/interzis-la-tv-ukraine-on-fire-de-oliver-stone-video-si-descrierea-documentarului/
Asta imi aduce aminte de alt roman SF (ma rog am o perversa satisfactie de a cita SF uri ) Seniorii Razboiului de Klein (roman care dpv „filozofic” este finalist si idealist subiectiv)
Suprafiinteler ai Aergystal incercuisc Aergystalul coo vasnta (infiniata?) zona „intermediara”unde creaa si recreaza razboaie .. incepand de la batalii cu securi de piatra pana la cele mai „sofisticate” razboaie spatiale. Daca cumva cineva „strain” va incerca sa treaca catre Aergistal va da peste zona de razboaie (scopul : sa studieze razboiul, sa controleze razboiul si sa il reduca si sa salveze razboiul ca fenomen)
Cam la fel si si zisul Despartamant.
„Teroristii” sunt ai lui. (Cel mai simplu mdo de a invinge ISIS ar fi sa trimiti nsite unitati SEAL si alti speciali sa ocupe un anumit sediu de la Langley, Virginia si zisul Despartamat si sa trimitiun numar de oficialei la Guantanamo)
„Extremistii” … insa sunt daunatori. De ex eu sunt un extrenist ” scriu nu „gay” ci curist. Sunt impotrva unui anume gen de „diversitate”. Cred ca gzele din MAra Neagra ar trebui sa le folosimnoi in interesele noastre. Fhoarhte periculos fhoarhte. Si abolutinutil pen’ca nu-s la fel de utl ca unu di ISIS.
La ce or fi utili ISIS?
Pai armata pe strazi … cat dracu crezi ca mai rezista democratia?
Ma rog in Italia strategia anilor de plumb nu a tinut … insa intre timp „tehnologia” a evoluat. ISIS este fhoarhte, fhoarhte folositor care va impune ca democratia nu este „vointa boborului” adica a majoritaii „absurde” (care f@@e in p@@@a, carer are cica „principii”, istorier si alte rahaturi ) caci azi Valorile democrației occidentale nu sunt întotdeauna create de societate în Occident: de multe ori, vin “de sus” sau sunt aduse din afară.(Evgheni Vodolazkin)
Cum tot scriu – sunt in vechi observatior al scenei politice si unoeri imi vine sa aic ca soldatu Wemwchtului la retragerea din Ucraina „ia niceveo ni panimaiau!” (asta intr-un cantec soldatesc intyre-o rusa aproximativa insa suficienta ptr micul comert)
Sau sa imi amintesc de Calcaiul de fier …
* fhoarhte incerc sa imit un ins „afectat”
PS. Tu ai mari 3 handicapuri
– lipsa de cinism (adica ce se vede se poate si aia este)
– infromatii insuficente si „filtrate”-
– dependenta de autori cu „autoritate” (eu recunosc ca sunt „brodelian” Insa Braudel mi-a oferit o metoda care, scuze ,imicompleta rudimentele marxiste din cursul scolarizarii si cu aceasta metoda gaesc un raspuns „materialist” la unele intrebri „existentiale”. INsa prferinta mea ptr Braudel nu tine de „autoritatea” lui ci de „utilitatea” pe care i-o gasesc.Razi cat vrei ptr mine nu exista „aitr de autoritate” daca contrazice experientei mele. Ala e doar alt dobitoc )
ApreciazăApreciază
Nu-ti trebuie nu stiu ce aparat sofisticat de analiza pentru a observa rapid, cu mijloacele simtului comun, greseala de neinteles pe care a facut-o seful diplomatiei americane.
S-a dus sa planga la mormantul victimelor unui atac terorist in masa si in loc sa spuna ca, la informatiile si resursele specifice pe care le are, va face totul sa-i rada de pe fata pamantului pe teroristi, care sunt concreti, localizati si cu crimele asumate public, a pus aceste lucruri palpabile in paranteza, trimitand in schimb printr-un logos de intentie spre un alt candidat pentru “scaunul electric”, care este strain de cauza, confuz, imaterial.
Practic, a abatut atentia familiilor indoliate si a poporului britanic, energia setei lor imperioase de dreptate, spre o directie nebuloasa, cu tinte abstracte, oameni fara chip si nelocalizati, numiti “extremisti”. Ca intr-o vanatoare de vrajitoare careia oricine ii poate cadea victima, numai cine trebuie, nu.
Iti dai seama ce revolta poate starni printre neamuri cineva care la funeraliile unor rude asasinate il disculpa indirect pe asasin, ferindu-l de urmarirea penala si de sabia Justitiei, pe care, diplomat, le abate in gol? Ba, mai mult, cand vorbeste de “integrarea” ucigasilor (imigranti) in societatea occidentala, in particular in cea britanica? Efectul este unul de neincredere, care, o data instalata, face ca increderea pierduta sa fie precum sufletul, care o data pierdut nu se mai intoarce (Miguel de Unamuno).
PS: Cred ca ai auzit lamentatia agresiva si instigativa, frecvent repetata, pentru un domeniu sau altul: „Nu sunt/nu avem institutii, dar le vom avea!”. Ei bine, se pare ca terorismul a devenit o institutie politica. Repet, pentru a retine si reflecta terapeutic asupra acestei maladii/schizofrenii politice: TERORISMUL ca INSTITUTIE CLANDESTINA.
ApreciazăApreciază
Bravo!
Deco sa asteot vreo 40 de pagini TERORISMUL ca INSTITUTIE CLANDESTINA ?
ApreciazăApreciază
Descriptiv, pe multitudinea de cazuri concrete, pot fi scrise tomuri intregi, dar la fel de importanta ca intelegerea fenomenului, a cauzelor si efectelor acestuia, sunt si solutiile.
Daca ma vei intreba “Ce-i de facut?”, iti voi reaminti precedentul care a apartinut lui Mahatma Gandhi, părintele independenței Indiei și inițiatorul mișcărilor de revoltă nonviolente. Pare incredibil, dar Gandhi a obtinut victoria asupra violentei prin non-violenta.
“Marele suflet” (Mahatma, in sanscrita), cum a fost numit de poetul indian Rabindranath Tagore, a lansat la nivel de masă metoda de revoltă bazată pe rezistență pașnică, denumită Satyagraha, o formă de refuz radical al oricărei colaborări cu autoritățile britanice.
“Părăsiți India” (1942), revendicarea protestului non-violent, de refuzare o oricaror relatii cu ocupantii britanici, a coagulat rezistenta indienilor. Rezultatul a fost retragerea britanică și independența Indiei (1947).
Cred ca in NECOLABORAREA de niciun fel de atunci poate fi intrezarita o cheie, care, remodelata in raport cu noile realitati, ar putea fi folosita si acum, pentru eliberarea de sub dominatia noilor colonizatori, americani, in primul rand a popoarelor si tarilor din Orientul Mijlociu (Irak, Afganistan, Siria), apoi a celorlalte tari cu statut de facto de colonii americane.
ApreciazăApreciază