Intre adevar si fals: Indicii si amprente ale unei posibile crime de razboi

A pune la cale un act raufacator este relativ usor, a face insa sa para natural sau sa fie decontat pe terti este o adevarata provocare. Tine de abilitatea plantarii de  indicii, o chestiune de manual in lumea serviciilor secrete. Cu toate acestea, nicio aparenta nu poate fi construita in mod absolut, fara fisura, tot asa cum nu exista crima perfecta.

Caderea avionului malaezian in Ucraina nu a fost un accident. Imprejurarile, urmele materiale si tentativele de a conforma urmarile internationale unor idei politice prestabilite, de care se tine cu dintii, prin acuzatii irationale si vinovatii antepronuntate, repetate pana la saturatie, duc la concluzia ca este rezultatul unei operatiuni criminale, conceputa a fi pusa in seama altora. ONU a declarat ca doborarea zborului MH17 ar putea fi asimilata unei crime de razboi.

In practica de ancheta criminalista, cine face declaratii mincinoase, falsifica probe sau impiedica accesul la acestea atrage atentia asupra sa, isi creeaza, involuntar, o legatura materiala cu fapta. Nu sugerez ca asa ceva l-ar plasa automat in postura de faptuitor, pot fi varii interese. Semnalez doar niste indicii, fata de care exista o procedura privind investigarea cauzelor probabile si stabilirea cercului de suspecti.

Dintre toate ipotezele, una este in mod unilateral omisa sau descurajata, posibilitatea unei explozii la bordul avionului Boeing 777. Lucrul acesta se poate stabili cu relativa usurinta, amprenta exploziei este acolo, la locul prabusirii, in fragmentele aeronavei. Este vorba de unghiurile de deformare si rupere in bucati a carcasei avionului, care diferentiaza fara dubii o explozie din interior, a unei incarcaturi de atac terorist, de una din exterior, prin lovirea cu o racheta. „Florile” care se formeaza la penetrare sau lovire sunt o semnatura mecanica si de directie inconfundabila, asemanatoare gaurilor de intrare si de iesire ale unui proiectil. Amprentele termice, de ardere de pe peretii avionului sunt, de asemenea, diferite, in functie de natura interioara sau exterioara a sursei.

De ipoteza unei explozii la bord se fuge ca dracul de tamaie, probabil pentru ca se rastoarna un scenariu, noile fire si piste putand duce la descoperiri si implicatii dintre cele mai compromitatoare. S-a luat, in schimb, in brate ipoteza doborarii cu racheta, iar comentariile si interpretarile de „confirmare”, politica sau mediatica, devin de-a dreptul penibile, prin contradictii flagrante sau lipsa de fundament. Ca in cazul datelor cutiilor negre, despre care se pretinde ca nu ar contraveni informatiilor ca aeronava a fost doborata de „schijele” unei rachete care a explodat, dar confirma „decompresia in urma unei explozii puternice”.

La analiza, contradictiile sunt jenante, probabil, nici nu sunt constientizate, cum se intampla in rezonarea mediatica a variantei oficiale sau in acoperirea informationala a unor situatii care ies din plan. Fara indoiala, inregistratoarele au surprins momentul unei explozii, cat de „puternice” ramane insa de stabilit, in raport de locul in care s-a produs, in interiorul sau in exteriorul aeronavei. Orice sonoritate depinde de distanta dintre sursa de emisie si punctul de receptie. Desigur, daca a fost interioara, calificarea exploziei drept „puternica” este pe deplin justificata, dar daca aeronava a fost doborata de o „schija” a unei rachete, in urma unei explozii de proximitate, nu de impact, aprecierea este discutabila, avand in vedere ca explozia s-a produs in exterioriorul aeronavei, la o anumita distanta. La fel de contradictorie este si sustinerea exploziei avionului in aer, caz in care rezervoarele cu combustibil ar fi fost implacabil pulverizate, iar arderea s-ar fi consumat in aer, nu la sol, asa cum rezulta din fotografiile zonei de prabusire, in care se vede foarte clar perimetrul de ardere.

Agitarea exclusivista a variantei unei loviri cu racheta, blocarea implementarii deciziei ONU, obstructionarea anchetatorilor internationali si observatorilor OSCE si incercarea Kievului de a lua sub control locul cu dovezile privind cauzele prabusirii, incalcandu-si angajamentul de a opri luptele pe o distanta de 40 Km in jurul epavei, nu fac decat sa frizeze susceptibilitatile si sa supra-ingroase amintita legatura materiala, dintre protagonistii occidentali si ucraineni, pe de o parte, si prabusirea avionului malaezian, de cealalta parte.

O chestiune extrem de graitoare pentru posesia reala a prerogativelor privind deciziile de securitate ucrainene si natura reala a relatiilor suverane de securitate ale Ucrainei cu SUA si cu NATO ar fi aflarea modului cum a actionat esalonul strategic de la Kiev, in fatidica zi de 17 iulie, cand a fost informat ca un avion de linie nu mai comunica cu solul si ca se deplaseaza pe un traiect deviat. Cu certitudine, totul a fost inregistrat, pe fractiuni de timp, in jurnale militare si de operatii.

Sa incercam o privire inapoi si o ipoteza, care ma surprinde ca inca nu s-au aflat pe nicio agenda media, de opinie publica sau de ancheta. Pe baza precedentului 9/11, din cazul turnurilor gemene, un asemenea comportament de zbor poate fi un risc iminent de securitate, alerta este de grad zero, prerogativa de decizie suprema intra in exercitiu, avioane de vanatoare sunt ridicate in aer si trimise la interceptare, pentru somare, identificarea intentiilor, obligarea la aterizare sau, la limita, doborarea.

Presupun ca toate acestea s-au intamplat, mai putin ultimul act, ceea ce explica si urmarirea avionului malaezian, de la mica distanta (3 km), de catre un avion de vanatoare ucrainean, SU-25, reperat de radarele rusesti. Spun mai putin ultimul act pentru ca in mod evident un tantar care te pisca nu se pliciuieste cu barosul, ucrainenii, cu atat mai putin rusii, nu au niciun interes sa se automutileze, sa mutileze regiunea sau chiar Europa. In opinia mea, nici nu a fost nevoie, pentru ca ceea ce a urmat a depasit orice asteptari, avionul malaezian a explodat pur si simplu, in aer, sub nasul si ochii ingroziti ai pilotului ucrainean, fara sa fi fost trasa nicio racheta sol-aer sau aer-aer (nicaieri nu s-a inregistrat nicio amprenta). Intr-o asemenea situatie, autoritatile ucrainene acopera ceva sau pe cineva.

In final, as mai remarca si o alta consecinta, care ar trebui sa mobilizeze atentia si solidaritatea internationala, inducerea de piste false are, pe termen lung, un efect pervers de capcana psihologica, in care, pana la urma, cade cel care a generat-o.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: