Liderul, Mediul, Unitatea si Calea

Intrebarea “Cand sunt posibile miracolele?”, rezultata dintr-o analiza foarte aplicata, la fata locului, pe cazul emiratez, necesita un raspuns la fel de aplicat, pe cazul romanesc, pe care il traim toti, zi de zi, inghetati in indiferenta si pasivitate, desi nu putem miza decat pe noi insine, nimeni nu ne va ajuta sa traim mai bine si mai in siguranta. Cred ca un raspuns scurt, poate si esential, cu referire la posibilitatea cresterii “miraculoase” a unui neam, este urmatorul: cand exista o intregire a statalitatii teritoriale si o unitate nationala indisolubila, precum si mersul hotarat si perseverent pe calea propasirii.

Unitatea si Calea au insa o nevoie primordiala de un Lider, lucid si vizionar, si de un Mediu politic adecvat (o forma de guvernamant invariabila si un sistem politic incontinuu adaptabil si perfectibil), care sa sustina modelarea si inaintarea Natiunii, prin unirea armonioasa a Muncii si Capitalului (unii o numesc alocarea resursele, care si ea trebuie sa fie etapizata, ca un balans de marja, intre prioritate si proportionalitate). Eu cred ca Unitatea nu pica din cer, trebuie construita, la fel ca si Mediul, care il implica pe Lider, iar acesta din urma ne poate arata si Calea.

Sintetizand: Liderul, Mediul, Unitatea si Calea. Liderul potential il avem, trebuie sa ne preocupe Mediul, care poate fi facilitator sau restrictiv, si Calea, mereu orientata de busola rezultatelor si costurilor. De altfel, raspunsul se afla pe frontispiciu: Unity is the way to strength, honor and the common good – The late Sheich Zayed bin Sultan Al Nahyan/Unitatea este calea către putere, onoare și binele comun – Regretatul Șeic Zayed bin Sultan Al Nahyan (islamic sunit, decorat si cu Ordinul național „Steaua României”).

Din caracteristicile politice si de parcurs ale lui Al Nahyan – emir de Abu Dhabi aproape 40 de ani (1966-2004), fondatorul Emiratelor Arabe Unite si primul sef al acestei federații de monarhii absolutiste, pentru aproape 30 de ani (1971-2004), pana la moartea sa – aflam ca personalitatea acestuia, monarhia si durata foarte lunga a mandatului sau au fost principalele conditii de succes, aproape ca o minune.

Nu pot sa nu fac o legatura cu cei 47 de ani de domnie ai regelui Stefan cel Mare, sau, luand si un exemplu strain, la domnia in curs, care a inregistrat deja 69 de ani, a reginei britanice Elisabeta II, in varsta de 95 de ani. Daca involuntar ridic sprancene, simt nevoia sa fac doua observatii. Prima, prezidentiatul american, foarte asemanator absolutismului monarhic – probabil din aceasta cauza nu i-am auzit niciodata pe dictatorii de la Casa Alba vorbind de republica americana – a fost una dintre cele mai mari manipulari din istorie, prin care globalistii au urmarit distrugerea, prin imitatie, a monarhiilor euro-asiatice (dispariţia sau minimalizarea regilor, ţarilor şi sultanilor), care erau suverani si se bucurau de respect si ascultare. Este foarte important sa reinstituim institutia suveranului – intr-o forma adaptata vremurilor -, care, in opinia mea, este strans legata de suveranitatea statului. Niciodata, niciodata un lider al globaliştilor – tip Biden, Trump etc – sa nu mai aiba ca omolog, la masa targuielilor, un suveran al unei natiocratii.

A doua remarca, resimt adevarate frustrari si indignari civice si politice cand observ ca seful statului, in postura de presedinte al republicii, nu este respectat, este tarat in mod rusinos in laturile din troaca politicianismului partidelor si luptei acestora pentru putere, si nu vorbesc aici de un caz particular, ci in general, despre sistemele care au institutia prezidentiala. Sa luam aminte, nicio tara care nu-si respecta liderul suprem, simbolul care o personifica si reprezinta, nu este respectata in relatiile internationale. Exista un singur caz in care presedintele de republica este suveran si respectat ca un rege, cu rezultate exceptionale, dar acest caz este unul monopartidist. In sistemele pluripartidiste, seful statului este suveran si impartial doar cand este monarh, deci in conditiile institutiei monarhice.

Ca un corolar la a doua observatie, m-am cam saturat – cred ca si altii – sa aud balacareala despre presedinte: “nu l-am ales”, “a scazut in sondaje” “nu-l voi mai alege”, “demisia” etc, etc, etc.  Alese de populatie, dupa toate regulile dreptului electoral si constitutional, sa fie parlamentele si, implicit, guvernele. Sefii de stat sa fie alesi de institutii, fara drept de revocare, cu exceptia unor cazuri speciale sau accidentale. Sper sa ne intoarcem la traditia suveranilor pamanteni si sa si apuc sa vad acest lucru, sa auzim din nou la stirile zilei de regi europeni, de tari rusi, de sultani turci, sa traim in imperii ale prosperitatii si securitatii, ca viitori foarte posibili si probabili, curatati insa de tarele politice ale trecutului. Discutia este lunga, dar ma opresc aici: Am zis!

Sursa: https://adriannastase.ro/2021/11/22/cand-sunt-posibile-miracolele/