S-au scris multe despre Nicolae Titulescu, ca ar fi de origine asiatica, ca ar fi spus nepopularele cuvinte “Inapoi la mamaliga” (“si la ceapa”, adauga unii), ca ar fi avut temperatura corpului mai mica cu un grad (probabil o “explicatie” pentru raceala luciditatii), ca ar fi fost omul comunistilor etc.
Este insa in afara de orice discutie ca NT a adus Romaniei cea mai mare vizibilitate internationala interbelica si ca a fost apreciat ca un politician al pacii si intelegerii internationale, pentru care a si primit prestigioase distinctii. La fel de indiscutabil este ca NT a fost mai mult decat un diplomat, a fost si un geopolitician, iar diplomatia sa a fost puternic marcata de o linie geopolitica. Inlaturarea sa, din 1936, a insemnat, in primul rand, ruperea liniei geopolitice titulesciene a Romaniei, mai précis, reorientarea geopolitica exclusivista “Spre Vest”, cum am auzit si dupa 1989 si, mai intens, dupa 2005.
Pe de alta parte, daca ne gandim la contributiile remarcabile ale lui NT in problemele pacii si razboiului, respectiv la definirea agresorului si a agresiunii, vom intelege ca din punct de vedere a ceea ce se pregatea Europei si al razboiului mondial care avea sa urmeze, diplomatia si geopolitica lui NT, cred ca nu gresesc daca spun “in toate azimuturile”, dupa conceptul lui Charles de Gaulle, de mai tarziu, devenise un factor extrem de iritant, chiar o frana, care trebuia inlaturata din calea pregatirilor de razboi.
Interesant este ca regele Carol al II-lea, care l-a mazilit pe NT, parea sa aiba cunostinta despre lipsa de viitor a monarhiei romanesti, cand s-a exprimat, in anturaj, ca tara oricum va deveni republica si ca “ar fi o prostie sa nu-mi traiesc viata”. Sunt si alte afirmatii, din epoca, in special despre URSS, despre care sunt opinii ca i-ar fi venit pe filiera Elena Lupescu, aflata in legatura cu evreimea mondiala, si care s-ar fi exprimat despre inevitabilitatea revolutiei est-europene, daca nu chiar mondiale (si termenii Lupeascai sunt descrisi ca fiind “admirativi”).
In aceste conditii, mi se pare limpede o linie de interpretare, ca s-a actionat pe doua fronturi, pentru a aduce in coliziune Europa de Vest si Europa de Est, si ca regele Carol al II-lea chiar a fost un pion, in cunostinta de cauza, care s-a lasat jucat pana la capat. In fine, vizita la FET a lui Aleksandr Dughin, ideologul eurasianismului, ar putea avea si simbolistica repornirii romanesti a giruetei gaulliste, dar si a renasterii doctrinei privind punerea in afara legii a agresiunii si a agresorilor (v. accentul pe respectarea dreptului international).
https://nastase.wordpress.com/2015/01/24/goga-despre-titulescu/
Fragmentarium Politic 