In substitutia sau confuzia cuvintelor “independenta” si “dependenta” din discursul politico-diplomatic al ambasadei americane la Bucuresti privind justitia din Romania, marele dramaturg Caragiale ar fi gasit, foarte probabil, o sursa bogata pentru comicul de situatie. Poate ca de sub pana sa ar fi iesit o capodopera de satira politica, in care locul unei “scrisori pierdute” l-ar fi luat un cuvant pierdut, cel de independenta.
Am ales registrul comic, eufemistic spus, de comunicare a unei nemultumiri care nu este numai a mea, gandindu-ma la ce a spus fostul presedinte Basescu, miercuri seara, la B1 TV, că printre judecători şi procurori sunt, ca şi în politică, atât oameni buni, cât şi oameni fără caracter, şi că a discutat cu procurori care, “razand, îşi enumerau scalpurile de politicieni de la cingătoare”. Fara indoiala, rasul acelor procurori era sardonic, a carui cea mai noua explicatie o gasim in apelul ambasadorului american, Hans Klemm, care, proaspat sosit la post, a tinut sa ceara liderilor romani “sa ii apere in mod public si cu tarie pe procurori”. Pai, sa ne mai scandalizam de ce s-a intarit coaja unor procurori, fara caracter?!
Calea dintre Ambasada SUA si Consiliul Superior al Magistraturii, batatorita de catre precedentul ambasador si, apoi, de catre insarcinatii cu afaceri ai ambasadei, nu a apucat sa se raceasca, pentru ca, azi, noul ambasador american la Bucuresti, Hans Klemm, a descins la sediul CSM, impreuna cu consilierul politic, Debra Hevia, si alti colaboratori apropiati. Cu acest prilej, Klem a dat asigurari ca “SUA sprijina Romania in identificarea și dezvoltarea unor mecanisme de susținere a independenței justiției, luptei împotriva corupției și a statului de drept.” Dumnezeule!, pe ce lume traim sau ce oameni sunt cei care dau asemenea “asigurari” politice si diplomatice ori cei care le accepta, de nu-si dau seama ca aceasta este cea mai sfruntata incalcare a independentei unei justitii?
Cei mai multi ne asteptam ca noul ambasador american sa nu mai fredoneze cu stridenta acest refren politizant, cu atat mai mult cu cat i s-a sugerat sa abandoneze aceasta strategie suparatoare pentru romani, in favoarea folosirii Romaniei in ameliorarea imaginii si intereselor americane in regiune, o chestiune mult mai pragmatica si mai profitabila, trebuie sa recunoastem. Supararea romanilor vine din constientizarea sau suspectarea instrumentalizarii politice externe a justitiei. O schimbare pare sa se fi produs, nu mai este chemata justitia la ambasada, ci ambasada merge la justitie, dar rapoartele, de o parte, si indicatiile si orientarile, de cealalta parte, au ramas aceleasi.
Pe de alta parte, este un fapt ca DNA-ul anticoruptie are sustinerea unor politicieni americani corupti. Este cazul senatorului Ron Johnson, care in timpul audierii in Senatul american a lui Hans Klemm, pentru ocuparea postului de ambasador in Romania, i-a trasat ca sarcina prioritara sa se asigure ca orice Guvern de la Bucuresti o va pastra pe Laura Codruta Kovesi ca sefa a DNA. Dar Johnson este acuzat de fapte de coruptie in SUA, potrivit “The American Democracy Legal Fund”, care a depus o plangere la Federal Election Commission. Voci politice despre corupti din bransa ambasadorilor straini s-au auzit, cu nume si prenume, si la Bucuresti.
Excelenta Sa Hans Klem are, probabil, un deficit de cunoastere a istoriei recente a romanilor. A existat cineva mult mai indreptatit sa le dea indicatii si orientari, dar asa ceva a devenit istorie. Si asa va trebui sa ramana. Pentru a fi clar inteles, cooperarea interjudiciara bi si multilaterala este necesara, dar politica trebuie sa ramana la usa.
Fragmentarium Politic 