Tintind progresul

In centrul atentiei opiniei publice se afla, de cateva zile, comunicatul potrivit caruia la 1 Mai va aparea, in constelatia partidelor politice romanesti, o noua stea. La propriu, judecand dupa initiatorii si staff-ul noii formatiuni. Adica un nou partid politic, de centru-stanga, prin ale carei vene va curge sange kaki de vita nobila, botezat, informal, partidul generalilor. Care va fi lansat la Cercul Militar National si care va avea drept imn cunoscutul cantec popular „Noi suntem romani”.

La bursa zvonurilor, se spune ca noua formatiune ar fi copilul politic al lui Traian Basescu. Un fel de „PSD” al acestuia, care va face multe zile fripte adevaratului PSD. In certificatul de nastere insa va sta scris numele de Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei (UNPR).

Prin targ mai circula si zvonul ca, in asteptarea anuntului oficial privind doctrina si programul politic ale noului partid, multa poporime, incluzand viitori membri si simpatizanti (dar nu numai), si-a dat cu parerea cam ce ar astepta din partea progresistilor. Ca un fel de ursitoare politice, cele mai multe opinii converg catre ideea necesitatii redesteptarii constiintei si unitatii nationale.

In general, un nou partid apare ca urmare a unor nemultumiri sau interese sociale ori nationale, care nu se bucura de o sustinere si o reprezentare politice adecvate. In societatea romaneasca actuala exista un curent de opinie crescand potrivit caruia in ultimii douazeci de ani interesul national ar fi avut cel mai mult de suferit, motiv pentru care ideea de patriotism ar trebui regandita si adaptata noilor conditii. Progresul pare a fi raspunsul care incorporeaza toate asteptarile romanilor de azi si de maine, un progres care nu poate fi cladit in afara fundamentelor istorice care le-au dat identitate, coeziune si sens.

Romania are o istorie bogata si tumultoasa, de care suntem si trebuie sa fim mandri. Iubirea fata de istoria noastra, fata de cultura noastra, fata de limba noastra constituie baza unitatii noastre nationale.

Idealurile de libertate si unitate nationala ale Revolutiei Romane de la 1848, care au rasunat pe Campia Libertatii, de la Blaj, la marea adunare a inaintasilor nostri transilvaneni, in majoritatea lor covarsitoare iobagi, trebuie sa ramana nepieritoare in sufletele romanilor de pretutindeni.

Sa ne iubim Imnul National si sa fim patrunsi, in adancul fiintei noastre, de mesajul strabunilor care vine de peste veacuri: „Desteapta-te, Romane !”.

Sa ne iubim Tricolorul, pentru ca inseamna Romania, si sa ne inclinam cu respect in fata lui, amintindu-ne cuvintele inscrise pe primul steag national: „Dreptate si Fratie”.

In aceasta patrie comuna a tuturor celor care iubesc Romania, sa traim in pace si intelegere, cu constiinta, deopotriva nationala si europeana, ca diversitatea intareste unitatea. Tocmai de aceea, cei care nu iubesc Romania nu sunt obligati sa ramana in ea. Important este sa ne construim impreuna, aici si acum, viitorul european, ca cetateni ai Romaniei si ai Europei, prin fapte de progres (acestea fiind mai presus de simtaminte si cuvinte).

Conceptul de „progres” este tentant, promitator ca un panaceu… Ramane insa de vazut cum va fi el operationalizat politic de catre cei care l-au pus in vitrina noului partid. Noi vrem progres !

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: