O explicare a respingerii motiunii de cenzura printr-o matrice a victoriei si infrangerii nu ar fi cea mai potrivita. Guvernantii si-au pastrat pozitiile, dar o coronita de invingator ar fi una vestejita. Sau, daca ar fi sa acceptam un asemenea model explicativ, castigurile si pierderile de o parte sau alta sunt cu totul secundare in raport cu marele perdant, poporul roman, si marea sa problema, saracia ori, si mai bine zis, saracirea, ca proces in curs de adancire.
Motiunea de cenzura a opozitiei ar trebui judecata mai degraba in termenii unui test de reactie si proactiune, pentru ca aceasta a dezvaluit niste fenomene de stare, dar a dat si un mesaj de viitor. Cel mai puternic semnal al motiunii a fost ca schimbarea poate veni si din lupta parlamentara, nu numai din cea electorala. Mitul ca guvernantii pot fura linistiti pe durata unui mandat, fara a da socoteala, a fost puternic zdruncinat. Motiuni vor mai fi, iar guvernantii pot fi obligati sa se intoarca cu fata catre romani, adevaratul lor stapan.
Privind puterea, ceea mai semnificativa caracteristica surprinsa de motiune a fost ca aceasta este macinata de neincredere in proprii parlamentari, slabiciune care ar putea juca un rol hotarator in viitoarele confruntari. Interdictia data acestora de abtinere de la votul pe motiune a dus la situatia paradoxala si de neinvidiat ca din partea majoritatii parlamentare sa se inregistreze zero voturi impotriva opozitiei. Un semn de intrebare, al carui raspuns ar putea veni din viitor, ar fi daca nu cumva acest tip de reactie fata de motiune ar putea ascunde in el nu numai teama, dar si un acord implicit.
Un al doilea indiciu se refera la amploarea coruptiei si santajului, prin care puterea si-a cumparat proprii parlamentari (PDL) sau a cedat santajului din partea altora (UDMR). Se confirma astfel aprecierea facuta de Ion Iliescu la Congresul PSD privind deosebirea calitativa dintre o guvernare monocolora si una de coalitie, ultima fiind subminata esentialmente si intr-o proportie fara concurenta de catre cele doua fenomene semnalate.
Un al treilea element detectat se refera la o perceptie sau proiectie deformanta asupra protestului social, care, atunci cand este pasnic exprimat si legal organizat si condus de catre lideri politici sau sindicali, nu poate fi in niciun fel asociat cu o masinarie infernala la adresa democratiei. Desi conexiunea dintre politic si social este normala si indivizibila (autonomizarea primului in raport ce cel de-al doilea fiind cea care ar trebui sa ingrijoreze democratia), protestele sociale si sindicale din timpul motiunii, avandu-l in frunte pe Victor Ponta, au fost vazute ca iesind dintr-o constructie exploziva, initializata de catre opozitie. Consecinta este ca aceasta orbire politica ii impiedica pe guvernanti sa vada adevaratele cauze ale miscarilor sociale, ceea ce ii indeparteaza de realitate.
Mesajul de proactiune al motiunii se refera la indemnul adresat Guvernului de a iesi din logica clientelismului politic, de a scoate tara din punctul mort, de a face ceva prin care sa arate ca le pasa de popor. Pentru opozitie, acelasi tip de mesaj a fost unul de incredere si continuitate: Ai reusit, continua, n-ai reusit, continua !
Fragmentarium Politic 