Am urmarit cu atentie negocierile privind formarea Guvernului Grindeanu, propunerile si contrapropunerile evocate sau insinuate pe surse, comentariile opozitiei si, in fine, formula finala, care a fost facuta cunoscuta public.
Cele mai multe nume de ministri sunt noi, ceea ce a cam dat de furca opozitiei, care a trebuit sa scormoneasca prin tot soiul de surse, cutiute si cutioare ale memoriei publice, pentru a afla presupuse lucruri necurate, cu care sa-si alimenteze antipropaganda.
Cred ca este un Guvern pus pe fapte bune si mari, unele chiar in premiera, judecand dupa programul economic, competentele mobilizate din coalitie si distribuite pe organigrama, primele masuri anuntate, unele ca urgente imediate, altele pentru primul trimestru 2017.
Nu cred sa fie vreo problema cu investitura. Sper, de asemenea, ca si Guvernul Grindeanu sa beneficieze, din partea opozitiei, de cutuma celor 100 de zile de miere. Nu stiu insa daca, din partea aceleiasi opozitii, Liviu Dragnea va avea vreo clipa de liniste.
Din cate am observat, inca din primele reactii ale opozitiei, atentia si critica sunt focalizate pe Dragnea, pe relatiile lui cu PSD si cu Guvernul, pe care le-ar tutela sau chiar substitui in luarea deciziilor.
Dragnea este vazut ca un “stapan”, tributar la consultarea cu PSD si la autonomia Guvernului, care nu se oboseste sa convinga, daca are posibilitatea sa constranga, prin demiteri sau revocari.
Indiferent daca acestea sunt vulnerabilitati reale sau imaginate de opozitie, Liviu Dragnea trebuie sa le aiba in atentie pentru a le atenua, cel putin perceptiv. Altfel, exista riscul de a se trezi izolat, si de partid, si de guvern. Intr-un fel, Dragnea va fi un fel de paratrasnet.
Fragmentarium Politic 