Guvern cu paratrasnet

Am urmarit cu atentie negocierile privind formarea Guvernului Grindeanu, propunerile si contrapropunerile evocate sau insinuate pe surse, comentariile opozitiei si, in fine, formula finala, care a fost facuta cunoscuta public.

Cele mai multe nume de ministri sunt noi, ceea ce a cam dat de furca opozitiei, care a trebuit sa scormoneasca prin tot soiul de surse, cutiute si cutioare ale memoriei publice, pentru a afla presupuse lucruri necurate, cu care sa-si alimenteze antipropaganda.

Cred ca este un Guvern pus pe fapte bune si mari, unele chiar in premiera, judecand dupa programul economic, competentele mobilizate din coalitie si distribuite pe organigrama, primele masuri anuntate, unele ca urgente imediate, altele pentru primul trimestru 2017.

Nu cred sa fie vreo problema cu investitura. Sper, de asemenea, ca si Guvernul Grindeanu sa beneficieze, din partea opozitiei, de cutuma celor 100 de zile de miere. Nu stiu insa daca, din partea aceleiasi opozitii, Liviu Dragnea va avea vreo clipa de liniste.

Din cate am observat, inca din primele reactii ale opozitiei, atentia si critica sunt focalizate pe Dragnea, pe relatiile lui cu PSD si cu Guvernul, pe care le-ar tutela sau chiar substitui in luarea deciziilor.

Dragnea este vazut ca un “stapan”, tributar la consultarea cu PSD si la autonomia Guvernului, care nu se oboseste sa convinga, daca are posibilitatea sa constranga, prin demiteri sau revocari.

Indiferent daca acestea sunt vulnerabilitati reale sau imaginate de opozitie, Liviu Dragnea trebuie sa le aiba in atentie pentru a le atenua, cel putin perceptiv. Altfel, exista riscul de a se trezi izolat, si de partid, si de guvern. Intr-un fel, Dragnea va fi un fel de paratrasnet.

Neopaganism, terorism, migratie

Citesc pe Contributors.ro  o analiza complexa si sugerativa, care a cerut o munca laborioasa si repere notabile, pentru care autorul merita felicitari: Alexandru Dodan, “Europa, 2017 : între noul ev mediu, noul Leviathan şi întoarcerea la origini”. Dupa parerea mea, cauzele terorismului „islamic” nu sunt religioase, nu sunt islamice, ci eminamente politice. Islamul are doar nesansa de a fi o religie-tinta intr-un plan politic elaborat, a carei parte vizibila, cea ideologica, este cuprinsa in ceea ce ar putea fi denumita biblia conflictualistilor (Samuel Huntington, Ciocnirea civilizatiilor, 1996, SUA).

Insesi cuvinte si sintagme precum jihadism, stat islamic, terorism islamic, barbarie islamica etc., care conexeaza islamul, in totalitatea sa, ca religie, cu acte teroriste savarsite de indivizi, grupuri si organizatii care revendica o asemenea religie, proiectand si atragand asupra ei, in mod deliberat as spune, perceptia de „religie criminala”, indica, pentru cei care pot si vor sa priceapa, ca islamul este o victima a politicii, mai bine zis a geopoliticii, ca se incerca culpabilizarea islamului, agataraea cuvantului terorist/terorista de efigia acestei religii.

Unele tari, care au decodat foarte corect ca este vorba despre politica/geopolitica si nu despre religie/islam, denumesc teritorializarea terorista din Siria si Irak dupa acronimul arab Daech, pentru a inlatura o confuzie care se vrea in mod intentionat. De fapt, Daech este in primul rand antiislamica, loveste in Islam. Razboiul dus de Daech are loc pe teritoriile unor state islamice, la fel atentatele teroriste dinafara acestei zone principale de conflict deschis si de propagare lovesc in primul rand tarile islamice.

Pe de alta parte, terorismul atribuit islamului este mai degraba un neopaganism decat monoteism sau islam autentic. Cred ca acest neopaganism ar trebui sa fie mai atent studiat si adus in atentia marelui public. In principal, neopaganismul terorist ar trebui facut cunoscut celor trei mari religii monoteiste, pentru a devoala inselatoria neopaganilor, setosi de sange si sacrificii umane, sub forma de atentate si razboaie, care se ascund ilegal sub pulpana Islamului, fara voia Islamului sau fara ca acesta sa-si dea seama.

Cred ca ar fi fost o greseala politica daca migrantii ar fi fost respinsi de la inceput, a fost nevoie de aceasta perioada de incubatie, ca lumea sa se dumireasca despre ce este vorba. Altfel spus, ceea ce s-a intamplat, ca atitudine europeana initiala pro-imigratie, indeosebi a cancelarului german Merkel, a trebuit sa se intample, pentru clarificare.

Nu putem sti daca in caz contrar nu am fi facut, involuntar, jocul neopaganismului, blamand islamul autentic, respingandu-i pe islamicii autentici, izolandu-i si sanctionandu-i dupa criterii fals religioase. Dar aceea a fost o etapa, acum depasita, care a contribuit, intre altele, la constientizarea si vizualizarea propriilor slabiciuni, europene, pe multiple planuri in materie de imigratie, foarte bine evidentiate de autor.

Ar mai trebui sa nu uitam un amanunt, ca bazele zonelor gri de nealiniere si neintegrare culturala si civilizationala, de pe teritoriile unor state vest-europene, au inceput sa fie puse cu mult timp in urma, de pe vremea „muncitorilor-oaspeti”, adusi de corporatiile transnationale, pentru implementarea planului Marshall, de dupa WW2. Atunci imigrantii au venit la pachet, atunci corporatiile transnationale au facut politicile de imigratie ale statelor nationale. Imi pare rau daca nu suna corect politic, dar asta e adevarul gol-golut. Stiti cum se zice, si drumul spre iad este pavat cu intentii bune.

http://www.contributors.ro/editorial/europa-2017-intre-noul-ev-mediu-noul-leviathan-si-intoarcerea-la-origini/

Acceleratori economici extracomunitari

Dupa 10 ani de comunitariat european, rezultatele pozitive se vad cu ochiul liber. Integrarea in UE a fost si va ramane o sansa extraordinara pentru dezvoltarea Romaniei. Dificultatile proiectului pot fi depasite prin ajustare si cautarea de solutii innovative si durabile. Solidaritatea intracomunitara indestructibila este prima resursa a succesului UE.

Dar acceleratori economici se afla si in afara UE. Resursele si piata gigantice ale Rusiei atrag in mod irezistibil. Sa invatam sa ne folosim de acest lucru, iesind din dezastruoasa corectitudine politica, care a creat un zid economic in Europa, incompatibil cu economia de piata.

Miza Brexitului, ca alte state comunitare sa se contamineze si sa iasa din UE, dezmembrand-o (precum URSS, cum “profeteste” miliardarul american George Soros), va ramane doar pe hartie (poate chiar si in cazul Londrei, care nu se mai grabeste si cauta gaselnite pentru a ramane pe piata unica europeana).

Tarile din UE ramase in urma plutonului comunitar se pot folosi de acorduri de asociere cu UEEA ca de niste acceleratori economici. Interferenta integrare-asociere pe zona de falie, de la M. Baltica la M. Neagra, dar chiar si pe zona avansata, din Europa de Vest, va fi benefica pentru toti.

Chiar si SUA se vor grabi, cu Donald Trump la Casa Alba, sa abandoneze sanctiunile economice prostesti impuse Rusiei de Obama, pentru a evita ca ele sa se transforme in autosanctiuni.

http://www.contributors.ro/editorial/rusia-dezbina-sa-intelegem-cum-sa-ne-aparam/