Citesc pe Contributors.ro o analiza complexa si sugerativa, care a cerut o munca laborioasa si repere notabile, pentru care autorul merita felicitari: Alexandru Dodan, “Europa, 2017 : între noul ev mediu, noul Leviathan şi întoarcerea la origini”. Dupa parerea mea, cauzele terorismului „islamic” nu sunt religioase, nu sunt islamice, ci eminamente politice. Islamul are doar nesansa de a fi o religie-tinta intr-un plan politic elaborat, a carei parte vizibila, cea ideologica, este cuprinsa in ceea ce ar putea fi denumita biblia conflictualistilor (Samuel Huntington, Ciocnirea civilizatiilor, 1996, SUA).
Insesi cuvinte si sintagme precum jihadism, stat islamic, terorism islamic, barbarie islamica etc., care conexeaza islamul, in totalitatea sa, ca religie, cu acte teroriste savarsite de indivizi, grupuri si organizatii care revendica o asemenea religie, proiectand si atragand asupra ei, in mod deliberat as spune, perceptia de „religie criminala”, indica, pentru cei care pot si vor sa priceapa, ca islamul este o victima a politicii, mai bine zis a geopoliticii, ca se incerca culpabilizarea islamului, agataraea cuvantului terorist/terorista de efigia acestei religii.
Unele tari, care au decodat foarte corect ca este vorba despre politica/geopolitica si nu despre religie/islam, denumesc teritorializarea terorista din Siria si Irak dupa acronimul arab Daech, pentru a inlatura o confuzie care se vrea in mod intentionat. De fapt, Daech este in primul rand antiislamica, loveste in Islam. Razboiul dus de Daech are loc pe teritoriile unor state islamice, la fel atentatele teroriste dinafara acestei zone principale de conflict deschis si de propagare lovesc in primul rand tarile islamice.
Pe de alta parte, terorismul atribuit islamului este mai degraba un neopaganism decat monoteism sau islam autentic. Cred ca acest neopaganism ar trebui sa fie mai atent studiat si adus in atentia marelui public. In principal, neopaganismul terorist ar trebui facut cunoscut celor trei mari religii monoteiste, pentru a devoala inselatoria neopaganilor, setosi de sange si sacrificii umane, sub forma de atentate si razboaie, care se ascund ilegal sub pulpana Islamului, fara voia Islamului sau fara ca acesta sa-si dea seama.
Cred ca ar fi fost o greseala politica daca migrantii ar fi fost respinsi de la inceput, a fost nevoie de aceasta perioada de incubatie, ca lumea sa se dumireasca despre ce este vorba. Altfel spus, ceea ce s-a intamplat, ca atitudine europeana initiala pro-imigratie, indeosebi a cancelarului german Merkel, a trebuit sa se intample, pentru clarificare.
Nu putem sti daca in caz contrar nu am fi facut, involuntar, jocul neopaganismului, blamand islamul autentic, respingandu-i pe islamicii autentici, izolandu-i si sanctionandu-i dupa criterii fals religioase. Dar aceea a fost o etapa, acum depasita, care a contribuit, intre altele, la constientizarea si vizualizarea propriilor slabiciuni, europene, pe multiple planuri in materie de imigratie, foarte bine evidentiate de autor.
Ar mai trebui sa nu uitam un amanunt, ca bazele zonelor gri de nealiniere si neintegrare culturala si civilizationala, de pe teritoriile unor state vest-europene, au inceput sa fie puse cu mult timp in urma, de pe vremea „muncitorilor-oaspeti”, adusi de corporatiile transnationale, pentru implementarea planului Marshall, de dupa WW2. Atunci imigrantii au venit la pachet, atunci corporatiile transnationale au facut politicile de imigratie ale statelor nationale. Imi pare rau daca nu suna corect politic, dar asta e adevarul gol-golut. Stiti cum se zice, si drumul spre iad este pavat cu intentii bune.
Fragmentarium Politic 