Ma inclin cu adanc respect in fata acestui stindard al stramosilor nostri daci. Imi doresc nespus de mult ca lupul dacic, un simbol imemorial al etnogenezei poporului nostru istoric, sa-si ocupe locul binemeritat intre simbolurile statalitatii urmasilor vechii Dacii. Salut adoptarea, stilizata, a lupului dacic ca simbol al presedintiei Romaniei la Uniunea Europeana, din 2019. Va fi un act de inteligenta politica romaneasca, care va lucra asupra constiintei europene privind drepturilor istorice ale Romaniei asupra teritoriilor vechii Dacii.
Nu sunt de acord cu cei care ridica in slavi latinitatea, absolutizand-o, care de facto este o caracteristica a posteriori, ulterioara cuceririi Daciei de catre Roma, coborand in acelasi timp dacitatea, care este a priori, punctul originar, primordial, de inflexiune etno-genetica. Constat, cu revolta, ca inca mai sunt insi care nu ezita sa ne eticheteze ca avand o “educatie scazuta” daca nu impartasim teza geopolitica occidentala a “latinitatii” exclusive si determinante a romanilor, in pofida evidentei ca suntem alcatuiti dintr-un aluat estic, diferit de cel vestic.
“Latinitatea” a devenit o parghie subtila de control geopolitic si de vasalizare “eterna” fata de Occident. De altfel, in opinia mea, bazata pe multe izvoare istorice in materie, denumirile de român şi de România sunt rezultatul unor povesti eminamente geopolitice, pornite de la unii calugari catolici, iezuiti unguri, sasi sau italieni, cu intentii daca nu de reconvertire catolica cel putin una geopolitica. Mult timp s-au vehiculat in paralel termenii de Romania sau Romaniola/ Romandiola (in ultimele doua cazuri, iezuitii nu au putut reda in latina unele sunete specifice ale limbii române) cu cei de Vlahia/Valahia. Aceasta asperitate (dificultatea fonetica) este unul din punctele slabe ale povestii geopolitice a “latinitatii” exclusiviste, dar ea intra intr-un conflict demistificator cu crestinismul ortodox al romanilor.
Este adevarat, limba latina, intr-o forma corupta, a circulat in Dacia, dar acest lucru nu i-a facut latini pe daci. Cum nici latinii/romanii/italienii nu ne-au considerat cu adevarat, vreodata, “frati”. Nici chiar in zilele noastre nu suntem acceptati cu drepturi egale la masa Uniunii Europene. Ca un indiciu istoric picant, in al doilea razboi mondial Germania nazista a fost pentru dezmembrarea Cehoslovaciei (Acordul de la Munchen), iar Italia (desigur, cea fascista) a votat pentru dezmembrarea Romaniei (Dictatul de la Viena).
Cine priveste Harta isi da seama ca Romania a fost obiectul expansiunii spre Est a Imperiului Habsburgic, care avea tot interesul unei mitologizari a “latinitatii” romanilor, chiar al dezortodoxizarii si catolicizarii acestora. Nu mai vorbesc de rusinosul episod (tot cu bataie geopolitica) al Rrom-izarii, de dupa Revolutie. Dupa parerea mea, reafirmarea dacitatii va fi nu numai un triumf al adevarului istoric etnogenetic privind poporul nostru, ci si un puternic factor de depasire a divizarilor si de consolidare a unitatii statal-nationale.
This entry was posted on Duminică, 19 noiembrie 2017 at 00:03 and is filed under General. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
Fragmentarium Politic 