Controverse de opinii: De doua ori Brumar

Foto: Preluare de pe blogul lui Adrian Nastase, de la articolul „Guest post: Petrisor Peiu – Lectiile neinvatate”

M-da, atunci, in Brumar 1942, am suferit o infrangere “fulgeratoare”. A fost “logica” si “legica”, cum se spune in limbaj apodictic. De ce? Pentru ca victoriile pentru o tara mica se construiesc in timp indelungat. (A): E nevoie in primul rand de lideri vizionari. De personalitati politico-diplomatice care au in gena intuitia si profetia celor ce se vor intampla. Care stiu sa citeasca semnele vremurilor care vor veni. Cel putin pe termen scurt si mijlociu. Asa cum a sunat avertizarea timpurie a geniului diplomatic Nicolae Titulescu, privind politica externa a Romaniei, dar si la Liga Natiunilor.  Era o nebunie sa se creada ca nucleul mitteleuropean (german) va atrage pe orbita sa colosul jupiterian (ruso-sovietic)!!! Insa, la Bucuresti, palatul regal si ambasada germana “fraternizasera” intru utopie si germanitate, in care realismul si romanismul nu au mai avut loc.

La fel se intampla si acum, doar utopia, ambasada si guvernatorul s-au schimbat, colonia a ramas aceeasi. Nu exista inca niciun studiu contrafactual, “Ce ar fi fost daca…?”. Daca, de pilda, pe tron am fi avut un domn pamantean (chiar si cu o tiitoare, daca asa erau obiceiurile domniilor si al vremurilor, dar sa fi fost tot din neamul dacilor, al carpatinilor!). Un conducator indigen, prin care sa fi curs energia locului, care l-ar fi impiedicat sa preformateze contextul politic si geopolitic pentru dezastrul care urma sa vina, cum a facut regele strain, care a fost coautor, din umbra, la prabusirea nationala si teritoriala din anii 40. Ori, daca, de pilda, nu am fi trecut Nistrul. Din nefericire, romanii, germanii si rusii, ca si ceilalti europeni, la care s-au adaugat si asiaticii japonezi, au fost niste uriase sacrificii umane pe altarul celor care au finantat si controlat ambele tabere, Axa si Aliatii. Pentru a nu stiu cata oara, “banii blestemati” si-au facut datoria lor satanica.

La fel se intampla si acum, Globalistii creeaza in ascuns (1) Problema, in principal razboiul, obtin (2) Reactia, la atrocitatile pe care tot ei le savarsesc sau instiga, tot din intuneric, apoi tot ei “negociaza pacea” si ofera (3) “Solutia”, angrenand la nesfarsit Lumea in cercul vicios al sustinerii intereselor Globalismului, in contra si pe seama celor ale Natiunilor. Astfel, Globalismul se ingrasa si se extinde si Natiunile slabesc, pana sucomba. Inca nu a fost spart acest mecanism malversatoriu, prin care Globalismul “modeleaza” Lumea prin, incredibil!, intermediul Lumii insasi! Lumea este lovita cu parti din ea insasi, din care sunt rupte prin coruptie cu “verzisorii” facuti din nimic!

Am ajuns sa o vedem si pe asta, ca Natiunea Emerita care este China, prin istoria milenara si munca exemplara, care au dus-o pe merit in a doua pozitie in economia mondiala, sa fie jefuita printr-un razboi comercial, cu taxe vamale spoliatore, fagogitare de PIB chinez. Apoi, de ultima ora, sa fie amenintata cu un razboi militar (Kissinger) si, culmea manipularii instrumentale de catre Globalisti a NATO, pe agenda summitului Aliantei de la Londra sa fie trecuta (de catre cine?) asa-zisa problema a “pericolului” chinez! Europa este inhamata in acest mod la carul triadei problema-reactie-solutie, pe care o masluieste Globalismul, matusalemizandu-si establishmentul international. (B): In al doilea rand, revenind la Romania si la faptul ca victorilie sale internationale se construiesc timp indelungat, e nevoie de un mediu nemijlocit si apropiat prietenos, de o arhitectura de securitate si cooperare estica, incluzand subregiunile si regiunea Estului, unde ne aflam si cu care suntem in contact direct. Nu trebuie sa respingem aranjamentele Vestului, nici chiar pe cele ale Vestului Indepartat, dar acestea trebuie sa fie complementare, avand in vedere ca sunt distale si marginale, noi fiind pe cel mai periferic inel al Vestului.

(C): Nu cred ca evenimentele primare de dupa 1989 pot fi culpabilizate la nesfarsit fara riscul de a a cadea in aceeasi greseala a orbirii si unilateralismului care ne-au “asigurat” suita de esecuri din anii ’40. Aceasta eroare de interpretare din fericire este doar “apanajul” memoriei politice recente, care este meschina prin a se fi voit in capul mesei fara sa fi contribuit cu nimic. In fond, “Vestele Negre” de atunci nu se deosebesc cu nimic de “Vestele Galbene” de acum. Iliescu a avut perspicacitatea care i-a lipsit lui Ceausescu, o reconfirmare ca Patriotismul are nevoie de Inteligenta, de Elita. Flexibilitatea si adaptarile tactice ale lui Iliescu au scos Romania din izolarea in care o dusese Ceausescu, fara niciun aliat semnificativ, care sa conteze, nici din Est, nici din Vest. Atunci, noi ne-am refolosit, cu abilitate de mare clasa as spune, chiar daca nu cu placere, de vectorul estic, pentru a evita coliziuni si dezintegrari, cum se intamplau in sud si in est. In acel moment nu aveam o alternativa, care sa fie verificata, pentru a nu merge in orb. Nici conexiuni de incredere in Vest. Cand alternativa si conexiunile au fost verificate si s-au construit, le-am adoptat fara rezerve, intrand in NATO si in UE. Cu certitudine, la o scara marita a istoriei, etapa de inceput a transformarilor de dupa 1989 va fi apreciata cum se cuvine, ca unica alternativa, social-economica in primul rand, terapia de soc era inacceptabila pentru un popor care suferise economic ingrozitor. Ca in anii 2000, in special in ultimii 15 ani, lucrurile au luat o alta intorsatura, este o alta problema, care necesita o noua gandire si, poate, o noua optiune.

(D): Ma intreb ce vrea sa sugereze poza. O “Eva Imparateasa”, oferind un nou “mar”? Si “cui?” Sa fie un mar al populismului? Si de ce cu doar o zi inainte?! Hâm… hâm… hâm… Imi miroase a critica criptica…  

Guest post: Petrisor Peiu – Lectiile neinvatate