Mihail Sergheevici Gorbaciov/ sursa foto: rus.delfi.ee
Mihail Sergheevici Gorbaciov (2 martie 1931–30 august 2022), ultimul lider sovietic (1985-1991), este fara indoiala o personalitate geniala emblematica pentru 100 de ani dupa demisia sa si dezmembrarea URSS. Tot asa cum geniul revolutionar al lui Vladimir Ilici Lenin a facut ca acesta sa fie personalitatea cea mai înrâuritoare a secolului de dupa revolutia din 1917. Geniul reformator al lui Gorbaciov va reverbera in tot secolul XXI. Contrar unor afirmatii nerealiste, spiritul Gorbaciov al schimbarii a fost victorios.
Doua chestiuni esentiale mai putin circulate sunt ca Gorbaciov a fost primul lider al partidului născut după victoria revoluției bolșevice, fiind ales Secretar Genaral al PCUS pe 11 martie 1985, si primul și ultimul președinte al Uniunii Sovietice – ales în martie 1990, și-a dat demisia pe 25 decembrie 1991. Functia de presedinte, ales de cetateni, al statului unional republican sovietic i-a permis sa detina controlul politic, institutional si social pana la demisie, independent de ce se intampla cu PCUS, confruntat cu o degradare accelerata si ireversibila. Dar si dupa ce se crease CSI, un format alternativ, cu rol in securitatea colectiva. Mai plastic spus, Gorbaciov a fost cel care a scos siguranta grenadei dezmembrarii URSS, dar i-a eliberat parghia in momentul in care a parasit pozitia de lider.
Gorbaciov a fost omul providential pentru abandonarea bolsevismului – folosesc acest termen si nu pe cel de comunism deoarce intre cele doua sunt diferente notabile, pe care le observam daca privim la China – si incheierea razboiului rece, fara haos, varsari de sange si distrugeri generalizate. Toti am crezut acest lucru si datorita semnuluidin naștere pe care-l avea pe cap, de unde si porecla „Însemnatul„/„Меченый”, dar si harului sau iesit din comun.
Imi amintesc ca eram incantat de cuvintele magice „glasnost” (transparenta) si „perestroika” (reconstructie), si desi le intorceam pe toate fetele nu banuiam ce avea sa urmeze. De altfel, cred ca putini erau cei care stiau sau presupuneau ca iudeo-comunismul avea sa dispara. Nu cred nicio secunda ca Gorbaciov a fost un idealist utopic, atasat orbeste unui sistem nefunctional, un „invins” de catre reformele sale sau de catre „golanul” Boris Eltin. Cine vrea sa vada, bine, cine nu, treaba lui, dar Gorbaciov a hranit din mana cainii anticomunismului inchisi in cusca, apoi le-a dat drumul. Imi amintesc si de primele procesiuni religioase, cu preoti si icoane pe strazile capitalei si ale altor orase sovietice, o respingere clara a „comunismului fara Dumnezeu”, cat si de un comentariu memorabil al lui Gorbaciov: „În acest caz, eu sunt cu Isus Hristos. El a fost primul socialist. Și aici n-ai ce-i face” – a se observa ca liderul sovietic nu a spus „comunist”. Apoi de introducerea in RSS Moldova a alfabetului latin, scolilor si manualelor in limba romana, dar si de remarca sefului meu de catedra, un istoric profund, potrivit careia scoala si educatia in limba materna sunt primii pasi catre independenta!
Gorbaciov a fost adulat de globalisti pentru un motiv foarte simplu. Presedintele URSS era o personalitate politica non-violenta, nu-i placea sa recurga la razboaie si forta armata pentru represiuni, lucruri excelente pentru globalisti, aveau sa le foloseasca ei din plin, nici nu-i interesau URSS daca nu-i deranja. Practic acest lucru s-a vazut cand, culmea!, presedintele american George Bush l-a avertizat pe omologul sovietic de iminenta unei lovituri de stat. Se crease o falsa perceptie ca Occidentul o sa-i poarte pe sovietici în brațe, il alintau pe „Gorbi”, ii dadeau premii, dar era o mascarada, in spate se statea la panda. Gorbaciov a denuntat-o: „Aceasta e o iluzie, o utopie, nimeni nu va purta pe nimeni nicăieri”.
Gorbaciov este detestat de catre rusi pentru ca a permis dezmembrarea URSS – e motivul pentru care ei il sprijina masiv pe Putin -, dar daca nu ar fi facut-o, azi, noi toti, am fi fost o regiune decazuta economic si social, asemenea unei zone bananiere. Insa el si-a exprimat convingerea ca istoria il va judeca in final in mod corect, recunoscandu-i uriasele merite politice si geopolitice. Pe tema, Gorbaciov a avut o vorba de duh celebra: „Istoria este o doamna capricioasa”.
Schimbarea de „oranduire” in URSS si in Europa Centrala si de Est era absolut necesara. Ii invit pe eventualii contestatari sa faca analize comparative pe cont propriu privind originile si conditiile diferite dintre comunismul european (sovietic) si comunismul asiatic (sinic), dar si prin prisma dezideratului vital al reunificarii europene. In primul guvern sovietic, globalistii, naturalizati ca „rusi”, erau in proportie de 80-85%, ceea ce explica bazele si directia comunismului. In plus, Armata Rosie era tot in mainile unui globalist, Lev Trotki. Jafurile si crimele trotkiste impotriva rusilor nativi au fost cutremuratoare. In China lucrurile au stat invers, spre fericirea chinezilor. Ei au facut revolutia si au format guverne 100% chinezesti, nici nu au avut enclave de globalisti anti-chineze. Tot ei au demonstrat cu prisosinta inconsistenta tezei comunismului nereformabil. Suitele lor de reforme natiocrate au inaltat China catre varful clasamentului mondial al marilor puteri economice. E o deosebire ca de la cer la pamant intre comunismul natiocrat si comunismul globalist. Pe de alta parte, abandonarea comunismului de tip sovietic era o conditie obligatorie pentru reunificarea Europei, care era imposibila in stare de razboi rece, cu doua sisteme social-politice ostile.
Mihail Gorbaciov a fost profund afectat de instrainarea globalista a U-Krainei, de intreaga sa evolutie dupa lovitura de stat de la Kiev din 2014, de degradarea acesteia intr-o inacceptabila baza anti-Rusia, de enclavele anti-ruse de pe teritoriul kievorus. Sunt amenintari directe, grave si explicite la adresa Rusiei, aidoma celor globalisto-trotkiste si globalisto-hitleriste, operate de globalisti. Potrivit traducatorului sau,Pavel Palajcenko, Gorbaciov a fost „zdrobit emoţional şi psihologic” de ceea ce se intampla in si cu U-Kraina, de unde era tatal mult iubitei si regretatei sale sotii Raisa. „El credea nu numai în apropierea dintre poporul rus şi cel u-krainean, ci şi că cele două naţiuni sunt întrepătrunse”, a dezvaluitPalajcenko, într-un interviu acordat agentiei de presa britanice Reuters.
Tot de la Palajcenko aflam ca Gorbaciov nu ar fi intervenit militar sa salveze U-Kraina din tentaculele globalistilor, interni si externi. Dintre globalistii interni unii sunt acoperiti ca „u-kraineni”, fara sange slav – v. Zelenski -, dar care, extrem de oripilant, ii conduc pe u-krainenii nativi, adica pe cei cu origini slave, de kievorusi. Non-recursul lui Gorbaciov la forta militara tinea de pacifismul sau, el era un lider de pace, o limita in caz de razboi, unde ar fi fost nevoie de o determinare specifica. Dar Palajcenko mai spune ceva, ca „fostul politician rus încă mai credea în ideea marii Uniuni Sovietice”, si aici se intalneste inevitabil cu Vladimir Putin. Dar e limpede ca ambii nu se gandesc la un URSS neomarxist. De fapt Gorbaciov a spus clar ca este un socialist, de tip occidental, adica fara baze marxiste, iar Putin e presedintele unei Rusii democrate, pe stilul noii democratii estice, de natiocratie, si pluraliste, dar fara opozitie subversiva, de tip globalist, agenti straini sau coloana a cincea, ci cu opozitie cu fundamente nationale. Cand Putin a declarat ca dezmembrarea URSS a fost cea mai mare „catastrofa geopolitica” a secolului trecut, el nu a avut in vedere URSS-ul comunist, ci o entitate geopolitica de contrapondere si echilibru in relatiile internationale. E o neintelegere in a-i pune pe Gorbaciov si Putin in pozitii de adversitate, asa cum liniar traduc unii politicieni si analisti rolul lui Gorbaciov in dezmembrarea URSS si rolul opus al lui Putin, care denunta acest episod drept „catastrofa”. Cred ca abordarea nu trebuie sa fie liniara, ci circulara. In ea se va inscrie orice lider rus de dupa Putin, care nu va gandi si nu va cere altceva pentru Rusia decat sa fie recunoscuta drept ceea ce este, cea mai mare tara si o mare putere mondiala. Inchei cu ceea ce am inceput: Mihail Gorbaciov, ultimul lider sovietic, a pus primele pietre de granit la temeliile secolului XXI.
This entry was posted on Sâmbătă, 3 septembrie 2022 at 15:36 and is filed under General. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
Fragmentarium Politic 