Bunul meu prieten ZeV mi-a raspuns la articolul precedent ca FMI nu putea veni la Bucuresti cu o alta agenda, ceea ce este corect. Dar cine sau ce este FMI? Mai intai trebuie spus ca vina nu este numai a celui care pretinde, ci si a celui care accepta. Apoi, ca FMI nu este altceva decat un reproducator al puterii pe verticala mondiala, el nu face decat sa-i seduca pe clienti, pentru ca apoi, inevitabil, sa-i abandoneze, iar acest ciclu se tot repeta.
Pentru hartiile bancare fara valoare, ramase fara acoperirea in aur, in anii ’70, “gratie” lui Nixon, FMI trebuie sa aduca valoare din tarile care ii sunt clienti, ale caror state trebuie sa faca cheltuieli cat mai mici, iar cetatenii lor trebuie sa se speteasca muncind pentru salarii mici, pentru ca valoarea nou creata sa fie cat mai mare si transferul ei in conturile occidentale sa fie cat mai mare.
Dar asa cum factura pentru razboiul din Vietnam a trebuit sa fie platita de cineva, la fel se incearca sa se intample si cu facturile pentru razboaiele din Irak, Afganistan, Siria. In urma cu 46 de ani, Nixon a reusit sa se scuture de povara financiara a cheltuielilor ocazionate de razboi prin interventia etatista de abandonare a etalonului aur.
Acum, Trump incearca sa transfere factura razboaielor “preventive” (Bush) si “impotriva terorismului” (Obama) prin determinarea tertilor spre o directie inversa, de etatizare a interventiilor asupra propriilor monede. De aici, acuzatiile lipsite de temei, la adresa germanilor si chinezilor, privind pretinsa manipulare a euro si a yuanului.
In treacat spus, si pretentia de sporire a cheltuielilor NATO este tot o parghie de “repartizare” a cheltuielilor astronomice facute pentru razboaiele din Orientul Mijlociu si Africa de Nord. FMI, deci, nu-si poate iesi din rol, dar clientii o pot face.
https://adriannastase.ro/2017/03/13/voi-participa-diseara-la-ora-21-la-sinteza-zilei/
Fragmentarium Politic 