Nae Ionescu (1890-1940) a fost un mare filosof roman si lider al generatiei sale, a anilor ’30, care a avut un puternic impact politic denuntator asupra nefastului rege Carol al II-lea, dezertor, las, responsabil de catastrofa geopolitica a Romaniei, din anul 1940, si, apoi, transfug, cu amanta evreica si bani si bogatii apartinand romanilor. Nu in ultimul rand, regele Carol a fost un asasin politic, prin ordinele pe care le-a dat, de ucidere a adversarilor politici. Nae Ionescu nu a scris prea mult – „Curs de metafizica” (1936-1937) este lucrarea cea mai cunoascuta, in care isi prezinta conceptia sistematica asupra existentei -, deoarece a murit la 50 de ani, o varsta relativ tanara pentru o opera filosofica de amplitudine. Este cunoscut ca pentru filosofie si politica boom-ul creativitatii si intelepciunii vine dupa 60 de ani. Din partizan initial al readucerii pe tronul Romaniei, Nae Ionescu a devenit, ca intr-o strafulgerare de luciditate si premonitie privind rolul catastrofal al carlismului pentru viitorul tarii, unul dintre cei mai aprigi luptatori pentru detronarea lui Carol al II-lea. Din pacate sau din fericire, Nae Ionescu nu a mai apucat sa vada ca intuitia sa politica, logica si cititoare exacta a primejdiilor pe care carlismul il reprezenta pentru Romania, a fost corecta, deoarece a fost asasinat prin otravire, pe 15 martie 1940, la ordinul politic al sefului monarhic al statului roman. Cateva luni mai tarziu, a urmat catastrofa geopolitica: Ultimatumul sovietic din 26 iunie privind Basarabia si Dictatul de la Viena din 30 august privind Transilvania.
Agentii regelui Carol al II-lea si ai metresei sale Elena Lupescu l-au otravit pe filosoful nationalist Nae Ionescu (Marturii Petre Tutea si Petre Pandrea)
Unul din marii profesori pe care i-am avut ne-a povestit, studentilor, in amfiteatru, despre mintea filosofica inalt filigranata a lui Nae Ionescu. Intra in sala, se aseza pe scaun, orientat cu spatarul spre studenti si chiar in fata primului rand, pe care isi punea haina si coatele, de care din cand in cand isi sprijinea barbia, si incepea sa vorbeasca, depanand din memorie ca de pe o banda magnetica, dar intr-un mod foarte inclusiv fata de auditoriu. De la filosofia greaca la cea germana, de la logica, pedagogie si jurnalism la nationalism, era un mentor enciclopedist, un exemplu de romanism si patriotism. Era un idol pentru studenti, divinizat si urmat pana in panzele albe, lucru care-l facea foarte de temut pentru adversarii politici, printre care principalul era regele Carol. Marturiile despre moartea sa sunt aproape unanime ca aceasta i s-a tras de la Carol al II-lea, care il tinuse si in detentie, in lagar, de pe urma careia sanatatea i se subrezise. Iata ce noteaza poetul și criticul literar Gheorghe Grigurcu – într-un cadru mai larg al volumului semnat de Aurel Sasu, Cum mor scriitorii români (Casa Cărții de Știință, 2017) -, despre episodul morții lui Nae Ionescu: Cea mai populară explicație a morții lui Nae Ionescu este otrăvirea filosofului din ordinul lui Carol II. Otrava i s-ar fi injectat în țigări. Petre Tutea si Petre Pandrea sunt si mai expliciti, cu marturii despre ziua si cauzele mortii lu Nae Ionescu: Avînd gripă, filosoful își cheamă doctorul curant. În locul lui sosește un necunoscut, care-i face o injecție fatală. Din ordinul lui Carol si al Elenei Lupescu, nu se indoiesc contemporanii, apropiati sau chiar dusmani.
Culegere de articole scrise de Nae Ionescu
Fragmentarium Politic 