Exercitii de interogatie

SPIRALE PE CERUL INSTELAT/ FOTO: JUSTINNG

Optiunea unui politician care se bucura de o incredere de 70%, in 1992, de a refuza sa fie prim-ministru mi se pare un unicat istoric. Comparativ, pentru cei mai multi din zilele noastre, o vedem prea bine in 2018, tentatia puterii guvernamentale este irepresibila, cu orice pret. Chiar si cu cel al unei crize grave sau unei majoritati simbolice, insignifiante, care se poate rupe la orice vot parlamentar, provocand instabilitate. Cred ca in refuzul de atunci oricine poate citi luciditatea evaluarii referitoare la ceea ce avea nevoie Romania in acea etapa. O chestiune care ar trebui pusa si acum si oricand inaintea oricaror considerente de cariera politica, lucru care din pacate nu se intampla. Acest simt, care ar trebui sa fie intotdeauna mai mult decat cele cinci simturi clasice sau deasupra celor care s-au adaugat ulterior, la omul post-modern, mi se pare determinant in politica. Sa faci mereu o conexiune fara greseala intre omul cel mai potrivit pentru imprejurarile cele mai potrivite.

Care a fost secretul acelei increderi? Ar putea sa se reproduca incredrea de atunci, in noul context politic? La prima intrebare, raspunsul cred ca vine din doua directii. Prima, expertiza pe spatiul international, de care Romania avea nevoie in mod vital la inceputul anilor ’90. Toate partidele intelegeau foarte bine acest imperativ primordial, un fapt confirmat si de PNT, care si l-ar fi dorit pe Adrian Nastase in stafful sau. Atunci nu ideologia era inainte, diferentierele erau la inceput, ci expertiza internationala, pentru a pricepe profesionist mediul extern si a sti cum sa te inscrii in el cat mai avantajos pentru Romania.

A doua directie din care a venit raspunsul la prima intrebare este, cred, capacitatea de negociere, care inseamna un intreg registru de nuante si de solutii de compromis, care sa raspunda si celor mai eterogene sau radicale interese, cum erau dupa Revolutie. La a doua intrebare, daca ar putea sa se reproduca increderea de atunci, in noul context politic? Cred ca, daca observam ca imprejurarile internationale de acum sunt, intr-un fel, similare celor de atunci, din punct de vedere al caracterului lor crucial si pentru mult timp, care obliga Romania la cele mai bune alegeri de politica externa, si daca vom pune din nou expertiza internationala inaintea ideologiilor politice, raspunsul este fara ezitare afirmativ. Desigur, la inceputul anilor ’90, expertiza internationala a fostului ministru de externe il facea mai apt pentru functia de presedinte decat pentru cea de premier, insa lipsea ingredientul varstei senioriale, care da deopotriva echilibru si ascendent.

Pana la alegerile parlamentare din 2020 mai sunt doi ani, pana la cele prezidentiale, un an, dar pentru oricare din cele doua situatii nu cred ca PSD-ul are cel mai potrivit leadership. Indiferent de cat de disputat va fi PSD-ul de catre noile partide de stanga, cred ca stanga va ramane net dominanta pe ansamblul esichierului si al optiunilor electorale. Dar sunt total de acord cu evaluarea consultantului politic Cozmin Gusa ca daca Liviu Dragnea va ramane in fruntea PSD, Klaus Iohannis va avea prima sansa la prezidentiale. Desi, dreapta este in cea mai joasa pozitie posibila, care se va duce si mai mult in jos. Basescu anticipeaza foarte bine, europarlamentarele vor fi un dezastru pentru dreapta, nici el si nici Ludovic Orban nu pot tracta o eventuala alianta. Imi este greu sa cred ca la prezidentiale s-ar putea intampla altfel, exceptand, desigur, votul negativ, impotriva candidaturii prezidentiale a lui Liviu Dragnea.

Pe de alta parte, in tot cuprinsul stangii nu vad, in acest moment, nicio candidatura de prezidentiabil care sa raspunda caracteristicilor de expertiza internationala, structura de personalitate si de varsta senioriala. Nu trebuie sa uitam ca, in alegerile prezidentiale din 2014, premierul PSD de atunci, Victor Ponta, a pierdut, printre altele, si pentru ca a fost foarte tanar pentru pozitia de presedinte, dar si pentru ca a concurat de pe pozitia de premier, colectand toata eroziunea si greselile politice, care erau expuse in prima linie. Sa vedem ce va iesi din motiune, probabil in iunie. Si istoria electorala este o spirala.

https://adriannastase.ro/2018/05/25/interviu-in-life-ro/