Vor ganduri care nu izvorasc din traire, mai frust spus din necotraire, pentru a valorifica licenta poetica a lui Marcel Breslasu, adica din netrairea alaturi si impreuna a sperantelor si intereselor plaiului, sa intoarca Romania in punctul zero? Fara indoiala, toti cotraitorii ne dorim ca o astfel de idée sa ramana goala de temeinicie. Nu vrem ca fiinta nationala sa fi fost muncita timp de 26 de ani fara niciun rezultat. Nu avem nevoie de o aventura “zero”, ci de o alternativa “plus”. Sper ca intelectualii publici sau critici, pentru a aminti doar doua dintre autoimpaunarile in scopuri politice, sa nu-si doreasca sa devina niste eroi ai absurdului, sa puna in spatele poporului roman drama urcarii si coborarii neincetate pe scara neatarnarii si propasirii.
Temerea mea nu este cu totul lipsita de obiect. Ma uit la megatragedia incendiului si la devastatoarele sale energii negative, pe care parca intentionat cineva le-a eliberat si le mana din spate pe strazi. Reflectez la stridenta cacofonie politica dintre drept si strada, pe care a facut-o un emisar strain, descalecat la Bucuresti in ianuarie 2014, cand a cerut ca romanii sa apere in strada statul de drept. Citesc ce scrie pe facebookul unui diplomat occidental, prin care toti romanii sunt incurajati sa ramana implicati in procesul civic. Imi aduc aminte ca tot asa au inceput toate primaverile arabe si toate revolutiile colorate est-europene. Faceti-ma naiv si prapastios, mi le voi asuma daca nimic nu se va adeveri si nicio coincidenta nu se va repeta. Insa toata lumea trebuie sa devina constienta de un adevar: in spatele pantagruelicului canibalism politic care devoreaza popoare, state si natiuni, care este laudat ca o poveste de succes exceptional, se afla un singur secret, folosirea de cuvant ca de un cod spart.
Nemultumirile tinerilor din strada sunt doar o parte a nemultumirilor din societatea romaneasca, cea vizibila si impetuoasa, a lastarilor natiunii. Exista si o alta parte a nemultumirilor de acasa, mai putin vizibila dar mai numeroasa, a parintilor, a radacinilor. Este pentru prima data cand nemultumirile tuturor generatiilor se reunesc si devin o stare generala. Cand nemultumirile tinerilor de azi, carora neoliberalismul nu le lasa in tara lor decat libertatea de a nu avea un viitor, se varsa in acelasi fluviu cu nemultumirile seniorilor, care traiesc amaraciunea de a fi fost inselati de catre sloganurile revolutiei si postcomuniste. Este o sansa uriasa, unica si irepresibila, cred, ca aceasta amestecatura mocirloasa sa fie asanata. Tentativele de manipulare si de blocare nu vor lipsi, fara indoiala. Episodul de la Universitate, cu Teodor Maries si echipa sa de la Asociatia “21 Decembrie 1989”, care au instalat o scena in fata Teatrului National, de pe care intentionau sa se adreseze manifestantilor, este semnificativ pentru tactica veche, de mai bine de un deceniu, de deturnare a manifestatiilor spre o tema uzata si amagitoare. A fost insa si un neasteptat act simbolic pentru trezirea la realitate a populatiei, cand manifestantii i-au huiduit si le-au cerut sa coboare de pe scena.
Dupa toate indiciile, alegerile parlamentare anticipate vor avea loc. Fie ca vrea sau nu vrea stanga sau coalitia, care si una si alta tocmai au cazut. Calculul aritmetic pe care s-au intemeiat stabilitatea si cresterea de pana la demisia lui Victor Ponta ar fi putut teoretic sa mai functioneze. Practic, a devenit vizibil ca nu mai este valabil, dupa ce Liviu Dragnea a renuntat ca functia de premier sa mai revina PSD si a fost de acord cu un guvern tehnocrat, iar Gabriel Oprea a anuntat, tipic pentru un militar, ca UNPR va sustine solutia pe care o va propune presedintele Klaus Iohannis. Vehicularea insistenta a ideilor de alegeri anticipate, de premier PNL cu mandat de patru ani, de consultare a societatii civile, de lista diplomatica cu un numar excesiv de “trebuie” si de apreciere, din aceiasi sursa, ca anul 2016, cand vor avea loc alegeri in Romania, ar putea fi unul decisiv pentru tara, ar putea semnala ca sunt politicieni romani si diplomati straini care traiesc sau mizeaza intr-un anumit viitor politic romanesc, poate chiar cunoscut.
Pe ce mizeaza PNL ca prin alegeri anticipate va obtine majoritatea si guvernarea? Poate parea incredibil, dar cel mai probabil mizeaza pe “corectitudinea politica”. Este o chestiune de manual de “corectitudine politica” care suna cam asa: cand un premier sau un guvern se retrage sau pica, atunci exista cel mai inalt varf de oportunitate pentru opozitie pentru a-i lua locul. Formal, aceasta oportunitate s-a creat, exista, pentru care timpul nu mai este insa un aliat. Orice intarziere de fructificare scade sansele electorale, pentru ca de un guvern minoritar nu poate fi vorba, din multe motive ar fi o sinucidere anuntata, mai ales daca oportunitatea a fost fortata de catre factori psihoemotionali, sfidand rezultatele economice si sociale ale fostului guvern. Prin urmare, “Pe repede inainte” a devenit combustibilul electoral al PNL, mai ales ca vine iarna, cu problemele de caldura, apa calda, aprovizionare, plus riscurile de debuimacire si de schimbare de sanse.
https://nastase.wordpress.com/2015/11/06/alternativa-sau-aventura/
Fragmentarium Politic 