Multipolaritate: Sferele de identitate regionale

“Sferele de influenta” ale fostei lumi bipolare au fost sinonime cu lagarele de concentrare. Cu niste spatii inchise etans si controlate de cele doua foste superputeri absolute din Est si Vest, fosta URSS si “fostele” SUA (desi are aceeasi structura de stat, America de azi nu mai este cea din trecut). Totusi, chiar si cele doua superputeri concentrationare au fost prizoniere, ca niste kapo din fostele lagare naziste. Campurile concentrationare pe care le-am numit “sfere de influenta” au fost ciuruite de sfarsitul Razboiului Rece. Globalizarea si multipolarismul din zilele noastre fac imposibile “sferele de influenta”, “finlandizarile”, “procentajele” de partajare geopolitica etc. (v. pulsiunile neokissingeriene, bushiste, obamiste). Insa nostalgiile SUA dupa “razboiul rece” si “sferele de influenta” nu au disparut. Le observam in incercari de reimplementare prin actiuni politice americane de tip concentrationar, interne (detinerea monopolului puterii de catre o minoritate dominanta, violenta civila ca represiune politica deghizata, “zidirea” frontierelor, persecutia minoritatilor arabe si islamice etc.) si externe (vizibilitatea la scena deschisa a acestora din urma ne scuteste de a le mai enumera). Astfel de tentative nu fac decat sa-i ridiculizeze pe autori, sa devoaleze ipocrizia si cinismul reideologizarii subtile a unui nou razboi rece (v. acuzatiile occidentale privind “imixtiunea” electorala si “agresiunea” militara ruse, inscenarile de tip “Skripal”, cenzura mascata ca “fake news” etc.), dar si sa insulte democratia internationala si sa incalce dreptul international, sa saboteze noile trenduri ale noii lumi, multipolare.

Noile “sfere” sunt identitare (regionale, culturale religioase etc.), dar sub forma unor “site”, care fac posibila circulatia dintr-o parte in alta. A disparut etanseitatea. Intr-o perceptie geopolitica, noile sfere de influenta sunt niste “sfere de identitate” sau  “sfere regionale”, ca niste strecuratori, deschise la comunicare, circulatie, relatii in toate azimuturile. In cazurile acestor ”sfere regionale” sau “sfere de “identitate”, care explica si ascensiunea multipolarismului, doua caracteristici mi se par cele mai importante. Prima, ca rolurile determinante din interiorul regiunilor nu mai revin unui outsider, ci chiar insiders-lor, actorilor regionali, membrilor “casei regionale”. A doua, proportionalitatea influentei, in sensul ca influenta regionala a fiecarui stat dintr-o regiune este direct proportionala cu principalele dimensiuni de stare, incepand cu cele teritoriale si demografice. Populatia si suprafata unei tari o pozitioneaza in mod natural in regiunea sa de apartenenta. Ca pe o planeta a carei pozitie pe bolta cereasca rezulta din interactiunea marimii sale cu marimile celorlalte planete, transpuse in mecanica cereasca a fortelor de atractie si respingere. De pilda, este firesc si de inteles ca o tara mica din Orentul Mijlociu sa aiba un rol regional proportional. Romania, pentru a opera si cu un exemplu care ne priveste, este a saptea tara din UE. Acest fapt ii legitimeaza pe deplin aspiratia de a deveni a saptea putere economica din Europa.

Privind parerea, mai mult sau mai putin impartasita, ca România ar fi fost, la Malta, ca şi la Yalta, victima politicii sferelor de influenţă, aceasta este un mit geopolitic si o diversiune politica, de descurajare, menite sa ne blocheze intr-un stereotip caduc, care ne paraziteaza si ne consuma in mod inutil energiile, in detrimentul pozitionarii internationale flexibile, in raport de conjuncturi si oportunitati. Nimeni nu ii mai poate impune cuiva cu cine sa aiba sau sa nu aiba relatii economice sau de alta natura, sa stea cu fata sau cu spatele numai spre Vest sau numai spre Est, ratand avantaje si beneficii considerabile. Lumea este in schimbare, iar adaptarea trebuie sa tina pasul cu ea. Faptul ca autorul cartii “România după Malta – Ghid de lectură” demitizeaza întâlnirea Bush – Gorbaciov de la Malta, 2-3 decembrie 1989, si devictimizeaza Romania de “coincidenta” declanşarii evenimentelor de schimbare a regimului comunist de la Bucuresti (16-22 decembrie) este o garantie de abordare critic-lucida si deschisa a evenimentelor de atunci si a urmarilor lor ulterioare si viitoare. “Coincidenta” evenimentelor de la Malta cu cele de la Bucuresti a fost de fapt o consecinta a caderii Zidului Berlinului (9 noiembrie) si a inchiderii cercului revolutiilor est-europene (22 decembrie), din 1989. Este remarcabila o observatie diacronica a autorului, care implica viitorul global si ne angajeaza: “participam la un proces creativ, cu elemente experimentale inevitabile, aproape unic în istorie” (Adrian Nastase). Lansarea editoriala de miercuri, la sediul FET, se bucura de alocutiuni ale unor analisti prestigiosi si spectral politic diversi (pe care am avut onoarea sa-i cunosc indeaproape), ceea ce va contribui la moderari si decantari de echilibru, cum se intampla intotdeauna cand evenimentele sunt analizate din mai multe puncte de vedere. Voi fi acolo!

https://adriannastase.ro/2018/05/21/eveniment-editorial-deosebit-la-fundatia-titulescu/