Cand stanga nationala elogiaza eroii dreptei nationale, aceasta din urma nu mai exista!

Stelian Popescu (1875-1953), jurist, om politic și ziarist român

Foarte impresionanta “povestea”, pentru a relua termenul folosit inflationist de catre Pierre Bellamare, a marelui roman patriot care a fost Stelian Popescu, deputat, ministru de justitie in vreo patru guverne, activist de frunte pentru drepturile romanilor transilvaneni, jurnalist talentat si influent, in epoca si chiar dincolo de ea, cu drame personale si de familie nemeritate si bulversante, in ciuda carora s-a stins la o varsta relativ inaintata, la 80 de ani.

Cred ca prin bogata sa activitate jurnalistica la celebrul ziar “Universul”, pe care l-a impus in peisajul pestrit si conflictual politic al perioadei interbelice si in timpul razboiului, ca sustinator neconditionat al Maresalului Ion Antonescu, Stelian Popescu a fost un educator remarcabil al generatiei si vremurilor sale. Nu stiu de ce am un sentiment difuz ca nu facem inca suficient pentru memoria acestei personalitati deosebite a elitei romanesti interbelice. Aducerea repetata in atentia publica a politicianului nationalist de dreapta Stelian Popescu de catre omul politic si fondatorul FET Adrian Nastase este cu atat mai meritorie cu cat pretuitoarele rememorari vin din partea unei personalitati marcante a stangii politice romanesti postrevolutionare.

Stelian Popescu a intrat in dizgratia regelui Carol al II-lea, care i-a interzis “Liga antirevizionista”, in 1939, pentru ca aceasta combatea pretentiile Ungariei asupra Transilvaniei. Ce ne spune acest fapt istoric antiromanesc despre detestabilul rege Carol al II-lea? Ca era mai internationalist decat comunistii (sic!), iar acest lucru nu ar trebui sa ne mire, pentru ca amanta sa, Duduia Elena Magda Lupescu-Grünberg, era in contact cu sionismul, de la care probabil primise si ordinul sa intre in patul regal, era o regula prozelita de fier, si de la care la fel de probabil primea si directive internationaliste pentru seful monarhic al statului roman. Va dati seama pe mainile cui era Romania!

Medalion de pe faţada Palatului Universul, reprezentând chipul ziaristului Stelian Popescu

Raporturilor dintre rege si romani le sunt foarte potrivite o imagine pe care am vazut-o pe o carte intitulata “Manipularea eleganta”, pe care am rasfoit-o ieri, care avea pe coperta o poza cu un lup ce-i vorbea seducator unui miel naiv si credul…  In sfarsit, inchid paranteza, nu fara a observa cu amaraciune, ca cei care au lucrat la distrugerea Romaniei, regele Carol al II-lea si Lupeasca, care i-a devenit sotie “regala”, in 1947, cand s-au casatorit in Brazilia si a “innobilat”-o cu titlul “Printesa Elena de Hohenzollern”, au fost reinhumati, impreuna, din Portugalia la Manastirea Curtea de Arges, in 2003, in timp ce Maresalului Ion Antonescu si altor martiri ai neamului romanesc, de dreapta si de stanga (dintre acestia din urma facand parte si fostul presedinte Nicolae Ceausescu) li se refuza cinic si ostentativ dreptul la memorie.

Privind povestirea “Maria Popesco”, nora criminala a lui Stelian Popescu, nu cred in “nevinovatia” care pare sa fie sugerata de romantarea radiofonica si, apoi, literara, de catre scriitorul si animatorul de emisiuni RTV Pierre Bellemare. Astfel de romantari se vindeau si se vand foarte bine (ne amintim de OTV si isteria Elodia!). Este parerea mea personala, o eroare judiciara care sa tina 12 ani este foarte putin probabil sa se fi intamplat in Elvetia, plus ca nu trebuie sa uitam formatia prestigioasa de jurist a lui Stelian Popescu si probatoriile foarte profesioniste care se administreaza in cazurile unor procese soldate cu sentinta de inchisoare pe viata. Ca nora sa a fost eliberata dupa 12 ani de detentie si ca aceasta eliberare a venit dupa moartea lui Stelian Popescu sunt lucruri coincidente care spun foarte mult, pe care nu putem decat sa ni le imaginam, daca le plasam si in contextul furtului de valori insemnate si al practicii occidentale in care banii fac de multe ori “apararea”. Dar, in fine, asta este o parere, invatatura cu care cred ca trebuie sa ramanem este de a ne valoriza istoria si eroii, pe care trebuie sa-i adaugam in totalitate la poporul roman…  

https://adriannastase.ro/2018/05/30/pierre-bellemare-si-nora-lui-stelian-popescu/