Ghita Bizonu, ideile pot fi ca si sfaturile, bune sau proaste. Insa toate conclavurile filosofilor au fost de acord ca tacerea nu este intotdeauna filosofica si vorba intotdeauna de argint. Altfel spus, ca libertatea ideilor poate rodi cand nici nu te astepti. Ca in cazul ideilor julverniene, de pilda. De aici, cred, si indemnul heliadradulescian de a scrie (si de a vorbi, as adauga), cea mai pura libertate de exprimare, neingradibila de nicio „corectitudine politica”. Probabil catre aceasta caracterizanta libertate de exprimare a romanilor ar trebui trimisi toti cei care cred altfel.
Cu ceva timp in urma, o inalta fata iluminata se intreba, prin apropiere, retoric fireste, la o intalnire cu invatacei in ale politichiei, cam cine ar putea sa conduca lumea. Trec peste obsesia de a-i conduce pe altii. Si enumera, personajul in cauza, marimile lumii, cam de prin zona la care m-am referit. „Cutare?”, „cutare?”, „cutare?”, intreba omul nostru. Tot el raspundea, de fiecare data, cu stereotipuri de genul „Sa fim seriosi!”, „Nu este cazul”, „Ne-apuca rasul!”. Omul avea dreptate. Niciunul dintre cei enumerati nu ar fi putut (si nici nu ar fi dorit) sa fie o putere unipolara. Dar impreuna ar fi altceva, o lume multipolara este posibila si dezirabila.
Eu la solidaritate m-am referit, la o solidaritate multipolara, la solidaritate in multipolaritate, daca vrem, care sa implice toate partile intregului. Daca toti suntem angajati in acelasi lucru, nu l-am face mai bine impreuna? Adica razboiul impotriva terorismului, se intelege. Care este mult mai larg, cu mult mai multe tinte. Daca imi amintesc bine, la summitul G20 din Antalya nu s-a facut o nominalizare a tintelor razboiului impotriva terorismului. In afara de faptul ca vreo 40 de state il finanteaza, dintre care unele erau de fata. Rezistenta la solidaritate in razboiul antiterrorist mi se pare o absurditate politica.
https://nastase.wordpress.com/2015/11/22/statistica-blogului-nostru/
Fragmentarium Politic 