Putem, dar nu vrem!

„Putem reactiva oricând moțiunea de cenzură. (…), a declarat duminica seara la Antena 3 presedintele PSD, Liviu Dragnea. „Avem majoritatea, (…) mulți parlamentari din afara partidelor noastre care ar susține o moțiune de cenzură”, dar „este imposibilă instalarea unui guvern bun în perioada următoare”, a mai afirmat seful PSD.

Cred ca unele pasiuni din PSD, probabil si din ALDE, s-au mai domolit, dupa acest cel mai recent punct de vedere al lui Liviu Dragnea, care mi se pare matur si intelept. In plus, s-ar evita consumarea inutila a unor energii de care campania va avea foarte mare nevoie. O turnura aventuroasa a evenimentelor, cu o posibila criza politica, ar fi ultimul lucru de care societatea romaneasca sa aiba nevoie in acest moment.

Dar… niciodata sa nu spui niciodata. Nu intotdeauna excesul de scrupule este perceput ca o virtute. Daca tehnocratii si liberalii vor interpreta neactivarea motiunii de cenzura ca o slabiciune sau un fapt pe care Dragnea nu l-ar face niciodata, cu siguranta ca se vor obraznici si se vor deda la decizii dintre cele mai de dreapta, speculand votul majoritatii in folosul nu numai al unui guvern minoritar, ci si al unor interese minoritare.

PSD a facut doua lucruri in premiera in aceasta tara, pe care niciun guvern si niciun partid nu le-a facut. Primul, guvernul Ponta si-a dat de buna voie demisia, aratand ca un guvern poate pleca de la guvernare in mod elegant, prin vointa proprie, nu numai trantit prin motiune de cenzura. Al doilea, ca, in opozitie fiind, poate demite guvernul, intrunind majoritatea, dar nu o face pentru ca nu este preocupat de politicianism si de obtinerea puterii cu orice pret, ci de o politica sanatoasa si o buna guvernare.

S-a vorbit mult despre argumentele economice, sociale sau de politica externa (privind codul fiscal, noul buget, absorbtia zero a fondurilor europene, dispretul fata de unele categorii sociale importante, zero azimuturi de cooperare cu vecinii si in regiune etc.), care ar indreptati o motiune de cenzura, dar mai putin despre motivatia politica a motiunii si alternativa la motiune.

Aspectul politic care ar motiva motiunea ar fi legat, neindoielnic, de necesitatea de a nu intra in alegeri cu minciuna “neutralitatii” tehnocrate si cu un vid de reprezentativitate al guvernului.

Cred insa ca ar exista chiar si o alternativa la motiune, dincolo de orice masuri de guvernare ar lua cabinetul Ciolos, anume asumarea politica a guvernarii, care este fatis liberala. Este de neascuns ca guvernul tehnocrat este un guvern al PNL, prin urmare ar fi fair play sa iasa de sub steagul fals si sa si-l asume pe cel real. PSD ar putea recompensa aceasta asumare politica a guvernarii prin renuntarea la motiunea de cenzura.

Nerabdatorii Brexitului nu se mai grabesc, asteapta sa vada ce fac europenii si ceilalti: Iesirea MB din UE ar putea fi amanata pana la finalul lui 2019

Iesirea efectiva a Marii Britanii din Uniunea Europeana ar putea fi amanata pana la finalul lui 2019. Pana de curand se stia ca guvernul premierului Theresa May, care i-a succedat guvernului Cameron, dupa ce acesta a demisionat datorita rezultatului referendumului in favoarea Brexitului, ar urma sa activeze articolul 50 al Tratatului de la Lisabona la inceputul lui 2017. Cum durata procedurii de iesire este de 2 ani, ar fi urmat ca iesirea efectiva sa aiba loc la inceputul lui 2019.

Noi informatii venite de la Londra dau peste cap aceasta perspectiva, lungind-o cu un an. Cei care nu mai grabesc Brexitul sunt reprezentantii sectorului financiar din Londra, care tot ei au fost cei care l-au grabit, potrivit analizelor regresive. Acesti fosti nerabdatori ai Brexitului, care s-au sucit, imbratisand adagiul si oximoronul Festina Lente, i-au avertizat in discutii private pe ministrii britanici ca invocarea articolului 50 ar putea sa nu aiba loc decat spre sfarsitul lui 2017, ceea ce ar amana Brexitul propriu-zis spre finalul lui 2019.

http://www.hotnews.ro/stiri-international-21225194-iesirea-efectiva-marii-britanii-din-putea-amanata-pana-finalul-lui-2019-presa.htm

De ce nu se mai grabesc nerabdatorii Brexitului? Un raspuns partial se afla in sursa stirii despre “grabirea inceata” a Brexitului de catre cabinetul May, “din cauza dificultatilor (de infrastructura) cu care se confrunta administratia britanica si a alegerilor din Franta si Germania”. Altfel spus, britanicii asteapta sa vada ce fac europenii si ceilalti, in functie de care se vor folosi sau nu de levierul Brexit, pe care si l-au construit. Este o abordare reactiva, dar nicidecum lipsita de calcul politic, de ceva de genul “daca ei fac intr-un fel, noi facem altminteri”. Chiar daca are servitutea de a ceda initiativa, datorita slabiciunii evidente, noua tactica de asteptare este o tactica de panda, a carei principala virtute este flexibilitatea, adaptarea in timp util la situatie. Caraghioasa prin retorica si gaunosenie este si afirmatia extremistului Nigel Farage, venita parca la pachet cu stirea negrabirii Brexitului. Fostul lider al formatiunii radicale Partidul Independentei Marii Britanii (UKIP), care a militat vehement pentru iesirea tarii din UE, sustine, de ultima ora, ca iesirea Marii Britanii din Uniunea Europeana trebuie sa insemne clar limitarea libertatii de circulatie a strainilor pe teritoriul britanic si retragerea din piata unica europeana, argumentand ca orice altceva ar fi un „act de tradare”. Deci, nici Nigel Farage nu se mai grabeste. Era de asteptat. Dar la acest Catavencu pe stil britanic “tradarea” electoratului pentru neinfaptuirea cat mai grabnic posibil a hotararii referendumului nu se pune. O, tempora! O, mores!

http://www.mediafax.ro/externe/lider-campanie-pro-brexit-nigel-farage-iesirea-din-ue-trebuie-sa-insemne-clar-acest-lucru-orice-altceva-ar-fi-act-de-tradare-15563063

Un interviu confuz si contrariant ideologic: Vladimir Tismaneanu se dezice de originea sociala nomenclaturista / Exclude explicit PSD-ul de pe stanga si-l plaseaza implicit pe partea dreapta a esichierului / “PSD-ul este un agregat cleptocratic”

Aflu, dintr-un recent interviu al cunoscutului politolog Vladimir Tismaneanu, despre unele idei surprinzatoare, dificil sau poate chiar imposibil de incadrat politologic. Cand excluzi in mod declarat si fulminant un partid de pe partea stanga a esichierului, de o maniera fundamentalista ce aminteste de excluderile cominterniste, automat il plasezi pe partea dreapta, indiferent de intentiile propagandistice care au ghidat o asemenea afirmatie sau de retractarile ulterioare.

Culmea e ca, o data cu aceasta replasare voluntarista a PSD pe partea opusa a esichierului, se duc in acelasi loc toate “adjectivele” si “atributele” pe care un critic fundamentalist al stangii le-a “agatat” in timp de acest partid, social-democrat, in seama caruia a fost pusa toata coruptia din Romania, pentru a-l stigmatize si transforma intr-un adevarat cal de bataie. Ei bine, dupa ce sustine ritos ca PSD nu este o formatiune de stanga, Tismaneanu afirma, la fel de fara drept de apel, ca acesta “este un agregat cleptocratic”.

Ce-i drept, discutia interna daca PSD mai este sau nu un partid de stanga a fost destul de indelungata si de spinoasa. Insa cand negarea caracterului de stanga al acestui partid vine din partea lui Vladimir Tismaneanu te intrebi daca nu cumva proiectul de ducere a PSD spre dreapta, inspirat dupa un model al fostului premier laburist britanic Tony Blair, a fost indeplinit si depasit, prin iesirea cu totul din teritoriul stangii si intrarea efectiva in cel al dreptei politice. Agregarea de grup “cleptocratica” (VT) a fost fatisa in vremurile dezlantuirii neoliberaliste Basescu-Boc-PDL, cand s-a manifestat sub denumirea de “clientelara” (PSD).

Influentat probabil de realitatile locului in care traieste, Vladimir Tismaneanu a concedat, cred ca pe jumatate criptic, pe jumatate predictiv, ca nu exista o stanga extremista in Romania, cu trimitere la PSD, nici chiar in Europa, cu referire la Podemos si Syriza. Spun criptic deoarece nu stiu daca o asemenea recunoastere vine din sinceritate, din nostalgia “nomenclaturista”, chiar daca fuge de ea sau poate tocmai de aceea, ori din calcul politic. Iar predictiv, poate pentru ca vom asista la o America de stanga, cu Hillary Clinton presedinte, dar tot de stanga si cu Donald Trump la Casa Alba, prin inchiderea de “lagar” si metodele autoritariste, specifice stangii comuniste. Totusi, vorbind de “tirania coruptiei”, care a luat locul tiraniei ideologice, mi se pare deconcertant faptul ca Tismaneanu nu este nelinistit de extremismul coruptiei.

Desi de dreapta, prezidentiabilul republican si-a facut cunoscute respingerea globalismului si preferinta pentru inchidere / izolationism, ceea ce ar putea insemna ducerea dreptei spre stanga, un guvern de dreapta cu politici de stanga. Cu alte cuvinte, o cale pe care batatorit-o in sens invers si PSD. Fireste, o asemenea ipoteza nu are cum sa nu alimenteze indoiala legata de critica unui sens sau altul. Dar mai este si o alta nuanta, pe care Vladimir Tismaneanu s-ar parea ca o intelege mai repede decat dreapta politica din Romania. Daca Europa de Vest (Franta, Germania, Austria si altele) va bascula spre extrema dreapta, sub imperiul conjuncturii migrationiste, interesele americane ar face ca SUA sa nu aibe de ales, sa admita ca le-ar fi mai bine cu stanga si, prin urmare, sa caute sa se sprijine pe o putere de stanga in Romania. Intr-un astfel de viitor posibil, contactele lui Vladimir Tismaneanu cu stanga din Romania ar putea juca un rol important. Interviul poate fi citit la link-ul de mai jos:

http://www.mediafax.ro/cultura-media/interviu-vladimir-tismaneanu-psd-ul-este-un-agregat-cleptocratic-15558984