UK/ Contrarietati: Justitia, semnal politic prin citarea conservatorului Boris Johnson pentru minciuni Brexit. Castigatorii euroalegerilor, brexiterii lui Nigel Farage, departe de guvernare. Unde este falsul?

---

Conservatorul suveranist Boris Johnson, candidat la succesiunea premierului Theresa May

Prin tentativa de lovitura comunitara, data Uniunii Europene, cat si prin contrarietatile politice, juridice si democratice pe care Londra le genereaza, Marea Britanie reprezinta pentru analiza politica un subiect deopotriva “fierbinte” si “fascinant”.

Cea mai noua contrarietate este citarea in instanta de catre o judecătoare britanică a fostului ministru de externe Boris Johnson, candidat la postul de prim-ministru după ce Theresa May şi-a anunţat demisiile din pozitiile de premier şi de lider al conservatorilor.

Pretendentul Boris Johnson la succesiunea demisionarei Theresa May este acuzat de conduită neconformă în calitate de funcţionar public, în trei cazuri în care se presupune că in campania pentru referendumul din 2016 a minţit opinia publică în privinţa Brexit.

Acuzatiile juridice neasteptate de “minciuni” politice la adresa lui Johnson, la trei ani de la evenimente, in care ar fi fost arhisuficient sa fie judecate, cat si intr-un moment in care formal acesta este cel mai apropiat de cele doua pozitii ocupate de May, au in mod evident scopul sa-i blocheze calea politica. Altfel spus, justitia britanica da un semnal politic, se manifesta ca fiind controlata politic.

Reusita manipularii politice tine de inteligenta, de o parte, si de prostie sau de credulitate, de cealalta parte. Ea nu e sanctionabila juridic. Sa pedepsesti politicienii si lumea pentru asa ceva e imposibil si o absurditate. Caile de atac impotriva manipularii sunt informationale si educationale, ele duc la cresterea imunitatii la manipulare, pe speta la vaccinarea contra Brexit, cum inspirat a recomandat presedintele Consiliului European, Donald Tusk.

Cazul de justitie politica din Regatul Unit e la fel de flagrant si de “oportunist” ca cel din Romania, in care liderul PSD Liviu Dragnea a fost condamnat la inchisoare cu executare pentru “instigare”, in scop fatis politic, sa fie oprit sa candideze in alegerile prezidentiale din toamna.

A doua contrarietate politica si democratica este legata de faptul britanic, greu de inteles, ca brexiterii lui Nigel Farage, care au castigat alegerile europarlamentare din Marea Britanie, se tin sau sunt tinuti departe de guvernare.

Asa cum se intampla in toate tarile din UE dupa alegerile europarlamentare, in care partidele care le-au castigat, situandu-se pe prima pozitie, revendica guvernarea, ar fi trebuit sa se intample, in mod natural, si cu Partidul Brexit din Marea Britanie.

Stupoare insa, nici brexiterii si nici altcineva din clasa politica britanica nu revendica si nu remarca necesitatea acestei succesiuni la guvernare, prin alianta cu conservatorii, care sunt la fel de “brexiteri”, sau prin alegeri anticipate.

Grupul europarlamentar din care vor face parte brexiterii britanici ar trebui sa-i sustina pentru a veni la guvernare, iar pe Nigel Farage, ca premier. Suveranismul nu este nicidecum extremist, ci el este si/sau ar trebui sa fie centralitatea oricarui esichier national.  

Conservatorii, initiatori ai referendumului si activatori ai iesirii din UE, si brexiterii, care au ideologizat campania, sunt fratii gemeni ai Brexitului. Dar undeva e o neregula, pe scena ei se comporta diferit. Unde se ascunde falsul? Justitia si democratia occidentale sunt bolnave?

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/05/29/regatul-unit-fostul-ministru-boris-johnson-citat-in-instanta-pentru-comentarii-pe-tema-brexit–316660