Conflictul presedinte-premier: Agende ascunse si rastalmaciri. Substituirea cooperarii cu adversitatea. Confuzarea consultarii cu solicitarea. Raspunderea comuna pentru blocaj. Ce-i de facut?

Cred ca avem o Constitutie buna si incercata. O Constitutie occidentala, care a obtinut recunoasterea din partea UE si NATO. Este o Constitutie veterana, care a trecut cu bine Romania prin vremuri. Toate acestea nu sunt putine lucruri. De ce sa slabim sau sa dislocam acest punct fix, din care ne gestionam statalitatea si stabilitatea? Am spus aceste lucruri si in discutia precedenta despre revizuire, initiata de guvernul social-liberal. Nu inseamna ca unele prevederi sunt perfecte. Dar se pot adauga precizari, nuantari sau imbunatatiri prin legi. Caderea in desuetudine, prin perimare si neutilizare, este o alta cale, cu multe corespondente occidentale, anglo-saxone. O revizuire ar fi pe deplin motivata numai in situatia unei schimbari de curs, de sistem, tabla de valori. Nu de aliante.  

Raul vine din interpretare. Cand vine din randurile a doua tabere ostile, interpretarea esueaza in rastalmacire. Asa cum se intampla acum, cu conflictul dintre presedinte si premier. Acest conflict izvoraste din faptul ca cei doi au agende ascunse. Orice ar spune unul, celalalt contrazice. De regula judecatile solomonice dadeau dreptate ambelor parti. Pe speta conflictului dintre presedintele Klaus Iohannis si premierul Viorica Dancila, o spun cu regret ca niciunul nu are dreptate. Ca ambii gresesc fundamental, prin faptul ca au substituit principiul constitutional al cooperarii interinstitutionale cu cel al adversitatii interinstitutionale. Cearta si actiunile unilaterale ale ambilor exced spiritul constitutional al cooperarii, care are rol director, sinergic, de coeziune. Ma tem ca cele doua personaje necooperante joaca intr-o piesa care nu e a noastra. Nimeni nu poate garanta ca firele lui Iohannis nu duc ca de obicei spre acelasi loc din care si-a obtinut toate sustinerile de interventie in actele guvernului (pe justitie, fiscalitate etc.). Dupa cum nu putem sti unde a fost scris scenariul pe care il joaca Dancila dupa venirea de la Ierusalim. Nu m-ar surprinde ca Vioricai Dancila sa-i fie sugerata jucarea aceleiasi carti: cererea demisiei presedintelui. Oare conflictul dintre Iohannis si Dancila ii va pune in conflict si pe sustinatorii geopolitici, potentiali sau efectivi, aflati pe latitudini diferite?

Constitutia stipuleaza la art. 86, asupra caruia revin si eu pentru ca in legatura cu el se fac multe rastalmaciri: “Presedintele Romaniei poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente si de importanta deosebita.” Deducem, cred ca fara posibilitatea de a gresi, ca aceste probleme de consultare tin de atributele functiei prezidentiale, in speta cele de politica externa si de securitate. Interpretarea ca neconsultarea nu atrage raspunderea presedintelui este corecta. Acel “poate” inseamna si “da “ si “nu”, discernerea ramanand la latitudine presedintelui. Dar cealalta interpretare, ca Guvernul nu este obligat sa raspunda solicitarii Presedintelui, mi se pare ca incurca sensul cuvintelor de consultare si solicitare. Dar de unde sa stie premierul care va fi solicitarea presedintelui, daca nu da curs invitatiei sau convocarii de catre acesta? E limpede, cred, consultarea inseamna una, solicitarea care poate fi formulata in cadrul acestei consultari, inseamna alta. Da, Guvernul poate respinge solicitarea presedintelui, dar mai inainte de asta trebuie sa afle care este acea solicitare, adica sa dea curs cererii de comunicare interinstitutionala. Viorica Dancila a gresit. La intrebarea cine a inceput scandalul, raspunsul este unul clar, istoric, cronologic, faptic, cum vrem sa-i spunem: Viorica Dancila.

Dar in aceeasi greseala a cazut si Klaus Iohannis, cand, suparat la culme de gestul premierului de neprezentare la consultare, a rupt cooperarea interinstitutionala, la care este obligat constitutional, declarand ca “ii retrag increderea doamnei Dancila” si cerandu-i public demisia, cu motivatia ca nu face faţă poziţiei de prim-ministru a României şi transformă astfel Guvernul într-o vulnerabilitate pentru România.” Ambii inalti oficiali ai statului roman impart aceeasi greseala, de blocare a celor doua ramuri ale puterii executive. Din trimotoare, practic Romania a devenit bimotoare, functionand doar cu puterile legislativa si judecatoreasca. Acestora din urma le revin si sarcinile de a da solutia pentru deblocarea puterii executive si de a sanctiona egal pe cei doi responsabili pentru autoblocare.

Ce-i de facut? La fapta egala, plata egala! Dar, din exces conjunctural de partizanat, nu trebuie sa distrugem institutia presedintelui. Trebuie sa avem in vedere si ce va urma dupa epoca Iohannis. Dancila nu are atributii decizionale de mutare a ambasadei de la Tel Aviv, ci doar de propunere. Dancila a provocat un conflict si intre atributele prezidentiale privind deciziile si coordonarea politicii externe, de o parte, si cele guvernamentale de propuneri si executie in acest domeniu, de cealalta parte. Cuvantul „realizare” din atributul constitutional al Guvernului privind politica interna si externa inseamna executie, infaptuire.                

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: