Daca-mi aduc bine aminte, din primele mele studii in sistem organizat de relatii internationale, Nicolae Titulescu si Maxim Litvinov au fost angrenati intr-un demers comun de definire a agresiunii, care a fost foarte aproape de a depasi cadrul bilateral si a fi oficializat de Liga Natiunilor.
Din pacate, doi ani mai tarziu, marele nostru diplomat a fost scos brutal de la sefia diplomatiei Romaniei monarhice, iar apoi, peste cinci ani, incepea agresiunea hitlerista impotriva rusilor.
Poate ca daca definitia titulescian-litvinova a agresiunii ar fi fost adoptata de LN, razboiul nu ar fi avut loc sau ar fi avut o alta amploare, submondiala, o alta durata si un alt sfarsit.
Dar, Titulescu a fost o piedica in calea razboiului, care trebuia inlaturata, iar relatia de fratietate intru credinta romano-rusa trebuia rupta.
Acum, relatiile politico-diplomatice dintre Romania si Rusia, desi formal subzista, sunt la cel mai de jos nivel, ca si cand ar fi fost dezactivate.
Pierderile sunt imense si pentru ambele parti, cat si pentru economia mondiala, care se confrunta in aceasta parte cu o fractura ce isi asteapta vindecarea.
Este nevoie de un input puternic de activare a relatiilor bilaterale dintre Romania si Rusia, de consolidare si dezvoltare intensificata a acestora, in beneficiul securitatii extinse din zona Marii Negre si pentru libertatea neingradita a economiei de piata.
This entry was posted on Marți, 16 octombrie 2018 at 20:35 and is filed under General. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
